luni, 17 iunie 2019

Autoportret de adolescent - MARIA V.



„Curiozitate”, cuvântul care mă definește, trăsătura de caracter pe care este bazată întreaga mea persoană.
Răsfoiesc paginile unui album foto. Mereu am fost un copil mai ciudat. De mică tot caut ceva, câte un răspuns la orice întrebare. Totuși, acest lucru s-a diminuat cu vârsta. Acum sunt un adolescent misterios, cel puțin așa susține mama. Fetița ei plinuță, cu păr buclat, de un brunet închis, în ai cărei ochi puteai citi fiecare gând, s-a transformat într-o tânără sfioasă ai cărei ochi nu mai lucesc de mult. Un singur lucru a rămas același, dovada existenței acelei fetițe: părul, desigur, ce este lăsat pe spate în zeci de șuvițe buclate.
Vremurile trec, iar noi ne schimbăm. Acum, pot spune că am o gândire rațională, că mă pot descurca pe cont propriu, dar dacă ar fi așa, cine m-ar ajuta să fac treburile mereu lăsate pe ultima suta de metri ... Orice persoană are și defecte.
Nu toată lumea râmăne la fel de-a lungul vieții. Pe mine, însă, chiar și cu defecte, transformarea m-a cizelat într-un mod constructiv.

(Voicu Maria Alexandra)















Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu