joi, 6 august 2020

Elevii mei. Simona Stancu

Anii '90, prima mea serie la dirigenție, în Buzău, o clasă a V-a, profil sportiv - handbal. O clasă numeroasă, majoritatea copiilor din cartierul micro XIV, din zona liceului sportiv. Copii veseli, plini de forță, de nestăpânit la multe ore. Și extrem de munciți pentru a merge spre performanța sportivă.

Îmi amintesc că le-am văzut pe fete la un antrenament. Stăteau toate pe o bancă sportivă lungă, una în spatele celeilalte, vreo 15 - 16 gâgâlici. Cuminți, nemișcate, frumoase.
Apoi vocea strigată a antrenorului, să fi fost un „sus”, un „stânga/dreapta”, nu mai știu, îmi amintesc doar ecoul vocii în sală și mișcarea bruscă a fetelor mele: cu ambele mâini au apucat cealaltă bancă de sport lungă, de lemn, grea, și într-un sincron perfect au ridicat-o deasupra capetelor lor, apoi banca a ajuns pe partea lor opusă. Și tot așa, cu banca aia de lemn, lungă, bancă sportivă, de la stânga la dreapta și invers, până la cinci, până la zece, vocea continua, iar eu mă rugam în gând să nu îi tremure vreuneia un braț, să nu îi tremure vreuneia sufletul.
Gâgâlicile mele deveniseră o aripă mare, ușoară, banca de lemn plutea și ea, și totul părea atât de firesc, pentru că ele toate se uitau la mine și zâmbeau. Diriga venise să le vadă.

Am două imagini în minte care se suprapun mereu în memoria mea afectivă ca o secvență dintr-un film vechi și duios. Efortul și bucuria.

După clasa lor a opta m-am mutat la scurt timp cu familia la București, dar în cei patru ani am fost acolo pentru ei.
Simona Stancu a fost pe banca aceea.
Astăzi Simona e arbitru internațional de handbal, mamă și soție.
Simona, sunt atât de mândră de tine!



Despre Simona Stancu aici:


Sursa foto: pagina de Facebook Simona Stancu 

vineri, 22 mai 2020

„Elevi la catedră, profesori în bănci”

Un eveniment recent și extraordinar de frumos a avut loc în liceul nostru: un atelier de digitalizare organizat anume pentru profesorii din Colegiul Național „Spiru Haret” de către  The Change Hub (TCH) și Școala de Valori, prin Benyamin Saeednia (absolvent spirist 2019; pentru noi e Beny) și prin Ruxandra Sereș (elevă CNSHB).  

Detaliile despre program și despre organizatori sunt scrise mai jos de o altă elevă a noastră, Andreea Sicoe, membră TCH, așa că eu o să vorbesc despre cum „s-a văzut” dinspre noi, profesorii.

Organizarea atelierului a fost impecabilă: invitația transmisă către cancelaria „virtuală” CNSHB (primită cu mult entuziasm), crearea grupului pentru comunicare, chestionarul pentru identificarea elementelor care să îmbunătățească predarea online, cursul, chestionarul de feedback și de impact.
Dar să revin la curs. Beny a fost trainerul nostru pentru trei ore. Au fost în grupul de cursanți unii dintre foștii profesori ai lui Beny, inclusiv diriginta lui. Un schimb uimitor de roluri, primite cu bucurie de ambele părți.  


Un exemplu despre cum dai ceva înapoi comunității unde ai crescut frumos. 
  


ELEVI LA CATEDRĂ, PROFESORI ÎN BĂNCI -  
text scris de Andreea Sicoe, clasa a IX-a G, 
Colegiul Național „Spiru Haret” București

Știm cu toții că anul 2020 a fost un an al schimbării pentru întreaga lume. Se poate oare ca această schimbare să fie resimțită și în contextul relației elev - profesor, în aparență plină de bariere impuse de societate? 

Atelierul online despre digitalizare de pe 12 mai susținut de membrii The Change Hub, din Colegiul Național “Spiru Haret” București pentru profesorii lor este o dovadă clară că, acolo unde există deschidere, cadrele didactice au la rândul lor ceva de învățat de la elevi.

Deși pare a fi un concept nou, astfel de activități au fost cu mult timp în urmă parte din viziunea The Change Hub, primul spațiu non-formal dintr-un liceu românesc, creat de un grup de liceeni care își doreau să încerce noi moduri de a învăța ceea ce nu sunt învățați în cele 6 ore pe zi la școală. 

Până în anul 2019, singurul spațiu The Change Hub din România era în C. N. “Spiru Haret” București, însă, din luna noiembrie a anului trecut, un al doilea spațiu a fost inaugurat în C. N. “Matei Basarab” București. Deși condițiile actuale i-au oprit să se întâlnească, membrii TCH au găsit o mulțime de soluții pentru a-și continua dezvoltarea în mediul online, profitând de timpul liber avut și de orice oportunitate.



Imagine din timpul unei activități la THE CHANGE HUB, în Colegiul Național „Spiru Haret”

Printre primii parteneri The Change Hub a fost Școala de Valori, o organizație non-guvernamentală modernă. Școala de Valori a apărut în 2009 ca urmare a unei idei îndrăznețe a mai multor tineri întreprinzători. Este singura asociație din România care implementează în programele sale  educația centrată pe valori. Acest model educațional implică dezvoltarea de competențe împărțite pe patru arii: dezvoltarea caracterului, explorarea personalității, implicare civică și well-being.

Școala de Valori a lansat campania #TuCeFaciAcum pentru a le aminti oamenilor de acțiunile importante care ar trebui să primeze în aceste momente grele. Astfel au fost organizate ateliere nu doar pentru a continua activitatea la școală, ci pentru că scopul prioritar este acela de a învăța să operăm cu noi paradigme.

Remarcând scopul comun de a aduce îmbunătățiri sistemului de învățământ românesc, The Change Hub și Școala de Valori au plănuit astfel să le îmbogățească profesorilor cunoștințele despre digitalizare. 

Astfel, pe 12 mai 2020, 15 profesori ai C. N. “Spiru Haret” București au luat parte la un atelier de digitalizare organizat și susținut chiar de cei pe care sunt obișnuiți să îi privească de la catedră. În cele trei ore petrecute pe ZOOM cu cei doi membri The Change Hub, Ruxandra Sereș (elevă în clasa a X-a G, în CNSHB) și Benyamin Saeednia (absolvent CNSHB), profesorii spiriști au avut ocazia de a afla mai multe despre predarea online a materiei în moduri eficiente și captivante.

Profesori de la mai multe discipline, precum Limba și Literatura Română, Limba Engleză, Geografie, Istorie, Matematică, Educație Plastică sau Educație Muzicală, au avut ocazia să învețe cum pot folosi aplicații online oferite de Google precum: Documente, Foi de calcul, Prezentări, Formulare, Sală de clasă, YouTube, Kahoot și au aflat care sunt cele mai eficiente și actuale site-uri educaționale. 


Acest atelier nu ar fi fost însă posibil fără Benyamin Saeednia, un fost spirist în vârstă de 20 de ani. El este cel care menține legătura dintre cele două asociații, fiind co-fondator al The Change Hub și trainer colaborator la Școala de Valori. Prin urmare, tot el este cel care a „livrat” atelierul din data de 12 mai, având deja experiență în susținerea cursurilor digitale.

Încă de la început, cadrele didactice au privit inițiativa ca pe o oportunitate, iar participarea la curs le-a confirmat încrederea în elevi și în ce pot face aceștia:

  • “Mulțumesc pentru această după-amiază! Mi-a întrecut așteptările! Un curs coerent, dens, aplicat, util!” - Camelia Săpoiu, prof. de Limba și Literatura Română
  • “Mulțumim mult pentru organizarea cursului complex, intens  și foarte concentrat” - Marina Burada, profesor de Geografie
  • “A fost o încântare, dincolo de discursul foarte bine structurat, clar și coerent! Nu mai zic cât de util și binevenit a fost pentru noi toți” - Nicole Stănescu, profesor de Limba Engleză
Atelierul de digitalizare de pe 12 mai nu a fost organizat doar în scopul de a oferi informații utile profesorilor pentru a își îmbogăți metodele de predare, ci și pentru a îmbunătăți relaționarea și comunicarea dintre elevi și profesori. Prin urmare, acest curs a adus beneficii ambelor părți participante, dovedind că, prin bunăvoință și implicare, se poate produce schimbarea.







marți, 17 martie 2020

Spiru_online. Totul va fi bine

Ne-am mutat și noi în școala virtuală. Azi am făcut primele lecții online, o oră cu clasa a V-a și două cu clasa a IX-a E, unde sunt și diriginte.

Dar să o iau cu începutul. Și să nu mă judecați. Am predat până acum doar în sala de clasă. Aia adevărată. 


Miercuri, săptămâna trecută, în prima zi de școală închisă, la noi a fost CA, s-a schițat un plan. „Schițat” am zis? Joi deja am primit conturile, vineri clasele virtuale făcute, pe platforma siiir.adma.ro. Sâmbătă am „cercetat” noul spațiu (obținut cu Google Classroom), să știu pe unde intru, pe unde calc, să știu ce butoane, ce ferestre, ce holuri, unde duc, cum intru în clase.                


ELEVII. Imediat ce am trimis codurile pentru lecțiile create pentru elevii mei (un fel de săli de clasă virtuale), au venit primele reacții. Clasa a V-a fremăta pe grupul de WhatsApp sau în mesaj privat. Toată sâmbăta m-au întrebat când facem lecție online, cum voi da teme, cum le voi corecta, de câte ori ne vom vedea, de la ce oră etc., etc. etc. Înmulțiți întrebările astea cu multe, multe vocișoare și veți avea imaginea fluxului de notificări de pe telefonul meu sâmbătă. IXE-ul, clasa mea, a fost rezonabil, echilibrat, disciplinat. IXG-ul, cam prea rezonabil. În fine, XIB-ul, discreți toți. Să nu mă deranjeze prea mult. (Cred că oboseala acumulată cu școala, așa cum o știm în sens clasic, nu în noul sens, acesta cu școala online, crește proporțional cu vârsta elevilor, dar asta e altă discuție). 


Duminică dimineața am făcut simulări de câteva minute cu aplicația Hangouts, cu câțiva elevi disponibili la momentul acela: Ana mică a apărut cu un pisoi în brațe și era în fața ecranului foarte preocupată să nu scape pisicuța, Alesia - tot  mică, încerca să alunge (fără succes) niște veri/ frați mai mici, gălăgioși, Alex, în fine (tot mic), foarte important și în deplină siguranță la biroul lui. Cu cei mari, de a noua, a mers bine, bine: Vero și Horia C (IXE), Alexandra Z (IXG). Cei de a XI-a, ați ghicit - indisponibili duminică dimineața. Și am ajuns la astăzi - luni. 


Vreau să vă spun din capul locului că nu e deloc același lucru să predai „de la distanță”. În sala 5, parter, corp nou, unde învață clasa mea a V-a de obicei, ajungi ușor, nu ai cum să ratezi, fiindcă la noi clasele de gimnaziu, cele patru, sunt aliniate și pe latura aceea a școlii e zumzetul ăla de gimnaziu, specific. Intru, sunt cuminți în bănci, e un spațiu ordonat, se ridică în picioare, salutul ca un ritual,  apoi lecția, îi fac curioși etc., etc. Luni la prima oră (acum, când scriu, deja e marți), când mi-am deschis netul, telefonul meu a explodat: 60 și ceva de mesaje de la „micii spiriști”, cum îi am eu pe WhatApp, doamna, unde intrăm, dar eu nu am web, cum vom scrie, ce vom face, cum trimitem tema, cine citește primul, vreau eu, dar și eu vreau. Vocișoarele.  


La 8,30 am început ora de română. Au „intrat” repede. Unii. Alții, vreo 6, au nimerit în întâlnirea de duminică!!! Deci primele 10 minute au tot bâjbâit câțiva, iar noi, cei care eram pe „întâlnirea de luni” și nu pe cea de duminică, explicam în paralel pe WhatApp să plece din duminică și să se mute luni. În fine, au nimerit toți link-ul corect. Daaar!!!! au descoperit chat-ul!!!! Și ce credeți? Se făcea dintr-odată că suntem în sala de clasă și vorbesc câțiva pe ascuns, pe șoptite sau cu bilețele. Coșmarul oricărei ore cumsecade. Doar că în clasa asta virtuală profesoara vede „bilețelele”, că doar eu nu am avut de lucru și le-am arătat chatul: nu suntem toți, nu e Luca, nu e nici Yannis, eu nu am web, a intrat Yannis, a ieșit Camelia, eu sunt pe telefon - am voie?, da e bine, scriu și eu pe chat, a intrat iar Camelia, nu aud, acum aud ... În tot timpul ăsta, Fane (el și-a ales numele, fiindcă sunt vreo trei de Ștefan) dezactiva microfoanele tuturor, fiindcă le spusesem să activeze sonorul doar când vorbesc. Așa că m-am trezit în câteva rânduri că vorbesc singură. 


Când, în fine, s-au așezat lucrurile, ne-am apucat de exerciții și am convenit ca în timp ce unul rezolvă cu voce tare, ceilalți să scrie în caiete și să anunțe dacă nu înțeleg ceva și rămân în urmă (asta e tare bizar - să nu îi pot urmări - le cunosc deja expresia feței, a privirii, știu când e ceva în neregulă; aici în classrooom, nu am cum să văd asta, of!). 

Luăm ceva avânt - pare că începe să meargă, cineva zice am rămas în urmă, cu vreo trei exerciții. De ce nu ai spus la timp? zic. Eu am spus, dar era microfonul închis. Of ...


Următoarele două ore am lucrat cu clasa mea, IXE. A fost chiar bine. Parcă nimic nu ne-a grăbit, am citit și am discutat în tihnă. Am și scris. A fost cald și bine la noi în clasă. 


Am avut în câteva momente, cu fiecare dintre clase, sentimentul că nu se întâmplă ce trebuie, că nu îi pot urmări, capta cum trebuie, că, de fapt, este un simulacru de lecție. Am cerut de la copiii mei de a noua la final foto cu ce au scris în „oră”, în timp ce am discutat. Mi-a plăcut ce am văzut. Idei ordonate, inteligente, scheme. Lecție adevărată. 

Și atunci am prins curaj. Lecția e cu profesori și elevi. Undeva, într-un spațiu. Totul va fi bine. 
  

Desen de Irina Necula, clasa a V-a, Colegiul Național „Spiru Haret” București


luni, 2 martie 2020

Timpul prezent, „Observator cultural” și ora de română

Zilele trecute (mai precis miercuri): la clasa a IX-a G (științe sociale) - interviul. Audiție - un interviu foarte recent: Timpul prezent în literatură - 20 de ani de „Observator cultural”. Așadar, Carmen Mușat în dialog cu Adela Greceanu, la Radio România Cultural, despre ce reprezintă publicația săptămânală „Observator cultural” și despre cum a reușit să reziste într-un context nu tocmai favorabil jurnalismului cultural. 

După audiție, timpul nostru ”prezent” în oră pentru discuții despre aspecte ”tehnice” ale interviului, dar mai ales legate de conținut s-a dus numaidecât, iar eu am propus o temă facultativă („facultativă” este tema aceea pe care o face doar cine vrea!), pentru că s-ar mai fi vrut a fi spuse și părerile personale despre jurnalismul cultural actual. Trimise prin mesaj pe telefon, din metrou, de acasă, repet, doar de către cine vrea. 

Și au rămas conectați la tema asta („conectați” la telefon/tehnologie oricum suntem toți) cam tot restul zilei, voi reda mai jos o parte din ce am primit. Țin pentru mine (sau nu?) partea cu sper că este bine ce am scris/ bună seara, am vrut neapărat să îmi scriu opinia/  îmi cer scuze că vă deranjez, însă voiam să vă vorbesc despre importanța revistelor culturale în ziua de azi/ bună seara, sper că este în regulă ce am scris.

Da, este în regulă ce ai scris. Este în regulă să ai păreri și să le și exprimi. Așa cum știi tu. 

Și să nu uit, standul Observator cultural la Colegiul Național „Spiru Haret” din București va fi aproape de noi (mai precis la parter, în fața sălii 3) până la finalul lui aprilie.
La mulți ani, Observator cultural!






Bianca Ivașcu: După ascultarea, în această dimineată, la ora de română, a interviului cu doamna Carmen Mușat realizat de reporterița Adela Greceanu la Radio Romania Cultural, nenumărate gânduri mi-au străbătut mintea, gânduri referitoare în mod evident la subiectul dezbătut în cadrul interviului. Interviul a fost realizat cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la inființarea revistei culturale: „Observator cultural”. Care este cu adevărat importanța revistelor culturale în lumea modernă, în societatea conectată permanent la mediul online? În zilele noastre, mediul online ne înconjoară, ne cuprinde, ne manipulează ca pe niște marionete, roboți fără discernământ, închizându-ne în interiorul unei lumii virtuale, izolându-ne de realitate, iar din punctul meu de vedere aceste reviste culturale reprezintă o portiță de scăpare din aceasta lume creată; ca o gură de aer proaspăt care îți satisface cu adevarat sufletul și mintea prin informații de actualitate din mediul cultural al societății [...]

Delia Cojocariu: Conceptul de revistă culturală constituie în zilele noastre un subiect care trebuie tratat cu multă seriozitate și interes de către tinerii din generația noastră.
În opinia mea, revista culturală are o importanță deosebită în zilele noastre, oferind adolescenților și tinerilor oportunitatea de a evolua și de a-și lărgi orizontul cultural. În interviul luat lui Carmen Mușat, aceasta menționează faptul că în anul 2002 a apărut varianta online a revistei "Observator cultural". Astfel, tinerii au posibilitatea de a citi informații prețioase în mediul online dintr-o sursă de o valoare și o calitate deosebită, nefiind nevoiți să-și achiziționeze varianta de revistă în format fizic. De asemenea, revistele culturale au o deosebită importanță și au potențialul de a influența în bine cititorul, indiferent de vârsta acestuia. Chiar dacă tinerii au cel mai mult de beneficiat de pe urma informațiilor, totuși, o revistă culturală poate inspira pe oricine, oferind cititorului posibilitatea de a fi la curent cu tot ceea ce se întâmplă și de a evolua prin prisma cunoștințelor dobândite.
O revistă culturală reprezintă un obiect de valoare al culturii unui popor, ea atingând o multitudine de subiecte, nu doar ceea ce ține exclusiv de arte, așa cum menționează Carmen Mușat în interviul "20 de ani de jurnalism a revistei Observator Cultural". Ea este de părere că o astfel de revistă trebuie să atingă și subiecte care nu țin direct de arte, de pildă politica, deoarece politica influențează viața culturală în multe moduri. 
  
Laura Alexia Lazăr: Nicolae Iorga susținea faptul că un popor fără cultură este o ,,gloată”. Cultura ne ajută să deschidem mai bine ochii și să percepem diferite subiecte din mai multe perspective, fructificându-ne astfel capacitatea de gândire. Fără aceasta am stagna, nu am mai evoula. O lume fără cultura este o lume monotonă, fără culoare. De aceea, sustin importanța revistelor și a emisiunilor culturale. Una dintre cele mai importante reviste este ,,Observatorul cultural”. [...] Este o revistă care și-a susținut prestigiul timp de 20 de ani, iar odată cu aceasta apare o redefinire a termenului de ,,cultură”. Prin subiectele actuale caută să informeze cititorii [...].

Aurelia Popescu: Eu cred că în zilele noastre, când tot ceea ce are succes la public are legătura cu divertismentul, este necesară și existența unor reviste culturale. Din cauza "poluării" publicului cititor cu reviste care nu aduc cunoștințe noi valoroase, mulți oameni au renunțat la a căuta revistele valoroase, care aduc conținut valoros. Unii oameni nici măcar nu știu de existența unora din acest motiv. Astfel, prin prezenta revistelor culturale, publicul care nu este interesat de tabloide va putea gasi ceva interesant de citit și își va lărgi orizonturile culturale. Și de aceea sunt de părere că revistele culturale au o importană majoră în ziua de azi.

Victor-Gabriel Dragnea: Când întâlnesc denumirea de "revistă culturală", primul meu gând mă duce la o multitudine de texte: poezie sau proză, teatru sau film, concerte sau expoziții de artă. Iată rețeta simplă a unei publicații de acest gen.
Ca orice demers jurnalistic, revistele culturale conțin informații integrate în articole, interviuri, dezbateri literare, recenzii ale unor volume, de calitatea acestora depinzând intensitatea întâlnirii cu cititorul. [...]. Am apreciat când poștașul i-a lăsat la poartă bunicului meu, membru al Uniunii Scriitorilor din Brașov, "România literară", veche revistă culturală.  Deși am fost încântat să o deschid, să parcurg anumite secțiuni, am aflat cu dezamăgire de la bunicul că, din păcate, atenția este îndreptată mai mult spre personalitățile publice decât spre ideile pe care le-au pus în circulație și că e greu să te remarci și să apari în această revistă. Oare revistelor noastre culturale le lipsește noutatea? Oare lumea a încremenit  asupra unor valori precum Pleșu, Patapievici și Liiceanu? Când vrei să zici "cultură" nu te poți raporta la cei trei și atât, cultura înseamnă și muzică și cinematografie [...]
Prin urmare, părerea mea este că generația noastră, de tranziție, are presa culturală pe care o merită.

Denisa Mardale: Din punctul meu de vedere, revistele culturale au o importanță majoră, deoarece, prin intermediul acestora, oamenii pot afla informatii noi referitoare la domenii precum arta (literatura, muzica, dans, arte plastice, vizuale) Uneori și politica. Astfel, prin intermediul revistelor culturale, redactorii au ca scop educarea publicului (dezvoltându-le capacitatea de înțelegere a unor subiecte mai rar abordate în viața de zi cu zi). De asemena, asa cum am observat în interviul pe care l-am ascultat azi la ora de limba romana, revistele culturale, precum „Observator cultural”, au o vechime mare și, astfel, s-au surprins în decursul anilor mai multe subiecte. Aceste subiecte pot prezenta aspecte frumoase, dar și mai puțin frumoase ale realității. Eu cred ca prin intermediul revistelor culturale, societatea actuală este pusă la curent cu tot ceea ce s-a întâmplat în lume în decursul a mai multor ani. Societatea actuală poate învăța din greșelile trecutului, poate să încerce să îmbunătățească unele aspecte prezentate în revistele culturale. 


Dima Ilinca: În opinia mea, revistele culturale, precum „Observator cultural” și „Dilema veche” au o importanță mare în dezvoltarea unei gândiri profunde și a unei perspective mult mai ample asupra lumii. Din păcate, cel putin în rândul adolescenților, aceste reviste nu sunt foarte cunoscute și nu prezintă un nivel de interes ridicat. Mă bucur că eu personal am aflat atât de existența lor și de importanța lor prin filmul și interviul despre „Observator cultural”, prezentate la clasă, deoarece, la vârsta aceasta ne formăm gândirea și ce fel de oameni vom fi, iar acest tip de reviste ne oferă ceva de calitate, ceva ce merită citit, apoi reflectat asupra unor lucruri. Nu numai că învățăm lucruri noi și prindem o idee despre ce se întâmplă de fapt și cum se mișcă lumea în care trăim, dar ne obișnuim să vorbim din ce în ce mai elevat, să vedem dincolo de "scandalurile" de zi cu zi.
Cred că 10 minute - măcar - alocate revistelor culturale într-o zi fac mai departe diferența dintre o persoana inteligentă, cultă și o persoana limitată. 

Andreea Sicoe: În opinia mea, o revista culturală (precum sunt “Observator cultural” și “Dilema veche”) are o importanță deosebită în societatea secolului XXI, datorită mai multor aspecte. Unul dintre ele este că din ce în ce mai mulți tineri devin tot mai putin interesați de cultură. Mass-media promovează rareori un conținut care să aducă o schimbare în bine, oricât de mică ar fi aceasta, deoarece cantitatea este considerată a fi mai importantă decât calitatea. Astfel, printre zeci de reviste care nu fac nimic decât să mențină cititorul în neștiință sau chiar să îl facă mai putin educat decât este deja, revista culturală este o cale de scăpare dintr-o lume a nepăsării, care merge pe principiul “treacă azi sa vină mâine”. Pentru a avea un viitor strălucit, este nevoie de un factor care să educe mentalitatea societății prin exemple clare ale unor fapte sau personalități, oameni care s-au făcut remarcati datorită modului lor de a-și calcula fiecare pas făcut.

Alexandra Zaman: În legătură cu importanța revistelor de cultură, eu cred că acestea sunt o oportunitate extraordinară pentru oamenii de cultură tineri, la început de drum, de a-și promova munca și de a primi o opinie realistă din partea unor specialiști, așa cum am aflat din interviu că la înființarea revistei au studenți să lucreze ca redactori. La rândul nostru, ca cititori, suntem informați despre evenimentele culturale la care merită din plin să participi și putem citi interviuri cu oameni deosebiți, care se străduiesc să schimbe concepții și să educe generațiile ce vin din urmă. Fie că sunt tinere talente promițătoare sau oameni mai în vârstă, cu experiență, ei ne oferă pe această cale o parte din ei, din modul lor de a gândi și din viziunea lor asupra lumii și a viitorului Noi avem de câștigat la rândul nostru, căci ne lărgim orizontul cultural. 

Inga Eperjessy: După părerea mea, revistele culturale au o mare importanță. Având ca scop principal sintetizarea informatiilor legate de o anumită temă, revistele culturale sunt benefice pentru orice om care își doreste să știe cât mai multe despre artă, istorie, teatru etc, care vrea să-și lărgească orizontul. Deși tinerii din zilele de astăzi nu sunt obișnuiți să citească acest tip de materiale, parcurgerea acestor reviste i-ar dezvolta pe plan cultural, “deschizându-le ochii” în legatură cu anumite subiecte, având un puternic impact asupra viziunii lor despre lume.

Alexia Tomeci: Revistele culturale, în opinia mea, cultivă simțul estetic al cititorilor, oferind acestora clipe de meditație, provocându-i la dezbateri cu ceilalți. Acestea mai au rolul de a promova scriitorii tineri care, uneori în opoziție cu cei din generațiile anterioare, vor duce la apariția unor noi curente literare, a unor noi tendințe și valori rezultând un factor decisiv în dezvoltarea culturii. [...]

Oana Blănaru: [...] O revistă culturală are rolul de a păstra concepțiile unor scriitori și de a le trimite mai departe generațiilor viitoare. În plus, promovează noi scriitori și dezvoltă simțul estetic al cititorilor, făcând cunoscută literatura română în afara granițelor. Astăzi, revistele culturale sunt marginalizate și privite superficial, deoarece prioritățile omului modern s-au schimbat într-o societate care pune accent pe tot ce este comercial. În ciuda acestor aspecte, ele supraviețuiesc și reușesc să atragă atenția cititorilor profund pasionați de cultură, care se diferențiază de restul cititorilor de presă.

Maria Marinescu: Revistele culturale, precum „Dilema veche” și „Observator cultural” sunt publicații care au ca scop principal informarea cititorilor și atragerea acestora în sfera cunoașterii și a dezvoltării intelectuale. Eu consider că importanța revistelor culturale în ziua de azi este la fel de mare pe cât era și acum 20 de ani, atunci când a apărut primul număr al revistei “Observator cultural”. Principalul țel al acestora a fost, este și va fi acela de a le lărgi oamenilor orizontul de cunoaștere prin materiale legate de literatura română, de artă [...].  Revistele culturale este de a le cultiva cititorilor simțul estetic și de a depăși granițele țării, făcând cunoscută cultura, așa cum afirmă în interviu redacorul-șef, Carmen Mușat. Aflăm că “Observator Cultural” este o revistă susținută din fonduri private, lucru ce îi împinge pe angajați să scrie articole cât mai prețioase, cu un conținut care merită să ajungă fie citit. Eu cred că în ciuda faptului că prioritățile omului modern s-au schimbat radical față de acum 20 de ani, revistele culturale private supraviețuiesc și se impun prin seriozitatea și valoarea articolelor.

miercuri, 5 februarie 2020

Colocviile Haretiana 14 februarie 2020

Stimați colegi,
Colegiul National ”Spiru Haret” din București vă invită la Simpozionul Național "Colocviile Haretiana", organizat în data de 14 februarie 2020 (15 februarie – ziua de naștere a lui Spiru Haret), având ca temă: "Școala între tradiții și inovare pedagogică".
Pentru al doilea an, Simpozionul se organizează în parteneriat/ colaborare cu Casa Corpului Didactic București și se va desfășura în Sala Noica a Colegiului National ”Spiru Haret”, începând cu orele 12,30.
Generațiile actuale de elevi, mereu noile modificări din sistem și presiunea părinților sau a societății constituie provocări pentru toți profesorii de azi. Este școala pregătita sa facă față acestora? Câte s-au schimbat din vremea lui Haret? Ce putem folosi din experiențele trecutului?
Dorim să promovăm realizarea unor materiale riguroase din punct de vedere științific/ didactic, materiale care să poată fi publicate ulterior.
Condiții de participare:
1. Înscrierea participanților este gratuită și se va face până pe data de 08.02.2020 la adresa: colocviileharetiana@gmail.com, cu precizarea următoarelor date:
 Participant cu lucrare: numele și prenumele, instituția, titlul comunicării;
 Participant fără lucrare: numele și prenumele, instituția.
2. Eliberarea diplomelor de participare (pentru participanți cu/ fără lucrare) de către CCD București se va face prin accesarea link-lui de mai jos:
https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSewzzhVnLZfP-d6cpPyVoWEJG4X678tQci0_KxBodwEsN58Ig/viewform
3. Condiții de redactare:
 Lucrările vor avea între 2- 6 pagini de format A4 și vor fi redactate în Microsoft Word, font Times New Roman 12, cu diacritice, la 1.5 rânduri, margini de 2 cm, text aliniat „justified”;
 titlul lucrării se va scrie folosind caractere Times New Roman 14, centrat bold;
 numele autorului/ autorilor (maximum 2 autori), funcția didactică și instituția vor fi scrise la două rânduri sub titlu (TNR, 12, italic, aliniat dreapta)
 la două rânduri, după numele autorului se va redacta lucrarea propriu-zisă;
 referințele bibliografice se vor pune la finalul lucrării.
4. La finalul simpozionului, vă rugăm să completați și formularul de feedback pentru îmbunătățirea acțiunilor viitoare:
https://docs.google.com/forms/d/1yF0VHkD1rI_j-Tx3J1fOkVh6R_NaPBDG58yN8qoo74Q/edit
Precizări:
1. Colegiul Național ”Spiru Haret” asigură participanților cu lucrare condiții pentru prezentări ppt, audio-video etc.
2. Autorii răspund pentru originalitatea materialelor prezentate.
3. Materialele prezentate vor fi trimise în formă definitivă până la data de 01.03.2020, în vederea publicării lor ulterioare;
4. Materialele prezentate nu vor fi popularizate în alte împrejurări decât cu specificarea ”Material/ articol prezentat în cadrul Simpozionului Național "Colocviile Haretiana”, organizat de Colegiul National ”Spiru Haret” din București, 14 februarie 2020”.
Conform anexei 2 din P.O. nr 1474/26.09.2018 privind activitățile metodico-științifice-culturale în parteneriat Unități de Învățământ- Casa Corpului Didactic, participanții pot fi direcți sau indirecți, cu lucrare sau fără. Conform anexei, participanții direcți vor primi Diplome/ Certificate eliberate de CCD București. Eliberarea acestora se va face în baza semnăturilor participanților. Aplicantul e cel care va lua măsurile necesare pentru transmiterea diplomelor/ certificatelor. Ceilalți participanți, care își vor trimite lucrările prin e-mail, vor primi Diplome/ Adeverințe semnate de Instituția organizatoare a evenimentului. După încheierea semestrului, pe site-ul CCD se vor regăsi date numerice privind adeverințele și diplomele eliberate.