sâmbătă, 26 decembrie 2015

"O, brad frumos!". Urări de Crăciun


Vă doresc un Crăciun cu magie, vă doresc tuturor ca povestea sărbătorilor voastre să se scrie frumos, cu lumină în priviri şi cu pace în suflet, alături de cei dragi!
Crăciun fericit!








Foto: arhiva personală

luni, 30 noiembrie 2015

Lecţie cu o gutuie

Avertisment! Acest text este pentru cunoscători! Ce trebuie să cunoşti neapărat: gustul gutuilor româneşti toamna, poeziile lui Nichita Stănescu (una anume mai ales!) şi drumul înapoi către vârsta de 10-11 ani.

Acum, la sfârşit de toamnă, am făcut lecţia cu ... o gutuie.
Lecţia însă nu a fost despre gutui sau despre alte fructe, ci despre raportul realitate ficţiune în literatură. Despre miracolul transfigurării elementelor din realitate în (pur şi simplu în) poezie.



Cum se face o lecţie cu o gutuie?
.... Se ia o gutuie din fructieră, se ascunde în poşetă lângă manualul de clasa a V-a, se arată copiilor - ofrandă a toamnei - fructul acesta aproape neştiut (are gust dulce, zice unul, ca o acadea, spune altul!). Apoi se cere un vers ştiut ("şi gutui amărui/ cu puf galben ca de pui") şi se inventează alte "expresii frumoase" despre gutuie. După aceea, se împarte gutuia la 32.
(Cu totul "întâmplător", se ascultă "Lecţie despre cub" de Nichita Stănescu, nu pentru că eu sunt mai mult profesoară de liceu decât de gimnaziu, ci doar aşa, ca să auzim împreună cum sună o poezie fără rimă.)
După aceea, se scriu versuri, până când avem poezia clasei.




Lecţie cu o gutuie
                                           de clasa a V-a 

                                                              Se ia o gutuie,
                                                              O privim în interior
                                                              Până când vedem aurul toamnei.
                                                              După aceea,
                                                              Se gustă o bucată de soare.
                                                              Are miros de mere, de pere, de copilărie.
                                                              Vom fi fericiţi
                                                              ca o gutuie netăiată
                                                              vreodată,
                                                              alături.








Întâmplări cu Mica, pe nume Andreea

Mica a fost eleva mea cu ceva ani în urmă.
Pe numele ei adevărat Andreea, Mica a venit din gimnaziu cu apelativul atât de previzibil, datorat staturii ei, un pic sub 1,50 m. Patru ani de liceu - şefa clasei. Îmbrăcată tot timpul frumos (cam înspre stilul boho chic) şi cu replicile "la ea", cum se spune,  extrem de veselă, inteligentă, echilibrată, responsabilă  şi foarte prietenoasă, nu aveai cum să nu o iubeşti pe Mica.
Nici simţul umorului nu-i lipsea. Odată am cerut să închidă cineva fereastra. Cum obişnuinţa colegilor săi era că totul se rezolvă de către şefa clasei,  Mica a replicat spontan, dar fără urmă de supărare sau de maliţiozitate: Aş închide fereastra, dacă aş ajunge la ea! 

Îmi mai amintesc (printre altele) o întâmplare legată de Mica. Dar mai întâi trebuie să vorbesc despre un obicei al meu legat de tezele elevilor, anume că atunci când găsesc o lucrare remarcabilă a unui elev, citesc întregii clase pasaje din ea, fără să dezvălui numele autorului sau nota. Ei ştiu doar că acele rânduri merită citite ca o recunoaştere cu bucurie şi cu respect a valorii. La final spun cine este autorul. Clasa a IX-a, semestrul al doilea: citesc din teza Micăi. Şi în timp ce dau glas cuvintelor inspirate, dar şi muncite, în prima bancă Mica a noastră cea veselă şi vorbăreaţă devine tăcută, apoi gravă. Apoi plânge. Şi în lacrimile ei - toată bucuria că e deodată, dintre toţi, cea mai MARE.
A fost acel moment lecţia pe care Mica mi-a dat-o mie (sau mi-a reamintit-o), anume despre cum pot atinge, cum şi ce pot construi vorbele şi gesturile profesorului.

Astăzi Mica e o domnişoară sofisticată, cu o licenţă în kinetoterapie şi un master în nutriţie şi remodelare corporală.
De fapt, eu am ştiut dintotdeauna că Mica e OM MARE.

La mulţi ani, Mica!
La mulţi ani, Andreea! La mulţi ani, Andrei!

duminică, 29 noiembrie 2015

Mic experiment didactic. Literatura creează emoţie

Un păianjen coborând din tavanul clasei, o poezie despre un gândăcel, copii cu poveşti despre câini şi pisicuţe pe care le au în grijă, ceva spontaneitate, sinceritate (aşa cum ştiu copiii de 11 ani), dar şi un scenariu (probat şi cu altă ocazie) pentru ultimele minute din oră.

Oră de română la clasa a V-a, cu subiectul "Opera literară şi textul literar".
Discutăm, descoperim, definim. Ne întoarcem la cărţi. Conduc discuţia de la cărţi către animale, apoi către responsabilitate şi afecţiune.

Poveştile copiilor sunt vii şi frumoase: pisicuţe alintate prind viaţă prin povestirea unei fetiţe cu privire întotdeauna atentă şi gravă, un băiat vorbăreţ ne face părtaşi la cât de mult îl bucură veselia şi vioiciunea câinelui său. Uităm pentru o clipă că tocmai am definit opera literară. Ora este pentru câteva minute un loc unde prind viaţă câini de la bunici, papagali, peştişori şi iar pisici.

Cer elevilor să scrie pe un post-it un cuvânt prin care să definească starea de spirit din acel moment.
Ora 9.54: fericire, bucurie, foarte înduioşată, bucurie, fericire, etc. Lipim hârtiuţele în partea stângă  a tablei.

Un păianjen abia vizibil coboară din tavan. Ochii albaştri din prima bancă întreabă plini de nerăbdare. Să-l prindem? să-l omorâm? să-l aruncăm? Îi răspund tot din priviri cu o secundă înainte ca întrebările să prindă glas - să-l lăsăm în pace. Apoi anunţ că voi citi un text literar integral: "Gândăcelul" de Elena Farago. Unii dintre copii, puţini, cunosc poezia. Ştiu, dincolo de manuale şi de programe, că gândăcelul Elenei Farago trebuie să se facă auzit în copilăria fiecăruia, aşa că alegerea mea e simplă. Dau glas versurilor. Cu intonaţie, cu răbdare. Ochii elevilor mei sunt toţi aţintiţi către ecranul unde se proiectează textul. Dincolo de liniştea clasei, simt cum pisicuţele şi câinii de acasă sau de la bunici se cuibăresc în sufletele copiilor, atât de tăcuţi deodată.

Ora 10: vreau stările lor redate printr-un cuvânt, din nou. Tristeţe, tristeţe, tristă, melancolie, supărat, dezamăgit, melancolie  ... Lipim şi tristeţea, în partea noastră dreaptă, pe tablă.

Citim notiţele, pe rând, şi întreb ce s-a întâmplat de la ora 9,54 la 10.  Am citit o poezie! vine răspunsul spontan şi nimeni nu râde, nimeni nu răsuflă ... Pisicuţele şi câinii lor de acasă sunt încă ascunşi şi cuibăriţi în sufletele lor.
Ce altceva s-a mai întâmplat? întreb.  Ne-am emoţionat! aud un firicel de glas. Poezia ne-a schimbat starea! vine o altă voce.
Şi e momentul să încheiem o lecţie: opera literară generează sentimente.
Şi, de fapt, să deschidem altele, multe înainte.

Aş vrea ca aceşti copii să revină şi să revină toată viaţa lor la literatură ca la o apă vie. Nu de alta, dar tocmai au conştientizat că literatura creează emoţie ... 














sâmbătă, 12 septembrie 2015

Noua structură a anului şcolar 2015-2016


Anul şcolar 2015-2016 începe pe data de 1 septembrie 2015, se încheie pe data de 31 august 2016 şi se structurează pe două semestre, după cum urmează:



Semestrul I
Cursuri – luni, 14 septembrie 2015 – vineri, 18 decembrie 2015
În perioada 31 octombrie - 8 noiembrie 2015, clasele din învăţământul primar şi grupele din învăţământul preşcolar sunt în vacanţă.
Vacanţa de iarnă – sâmbătă, 19 decembrie 2015 – duminică, 10 ianuarie 2016
Cursuri – luni, 11 ianuarie 2016 – vineri, 5 februarie 2016
Vacanţa intersemestrială – sâmbătă, 6 februarie 2016 – duminică, 14 februarie 2016


Semestrul al II-lea
Cursuri - luni, 15 februarie 2016 - vineri, 22 aprilie 2016
Vacanţa de primăvară - sâmbătă, 23 aprilie 2016 - marţi, 3 mai 2016
Cursuri - miercuri, 4 mai 2016 - vineri, 24 iunie 2016

Vacanţa de vară - sâmbătă, 25 iunie 2016 - duminică, 11 septembrie 2016." 



În zilele libere prevăzute de lege, precum și în ziua de marți, 3 mai 2016, nu se organizează cursuri.

Săptămâna 4–8 aprilie 2016 din semestrul al doilea este săptămână dedicată activităților extracurriculare și extrașcolare, în cadrul programului numit „Şcoala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”, având un orar specific.


Atenţie!
Cursurile claselor terminale  de liceu se încheie în data de 3 iunie 2016. 
Cursurile claselor a VIII-a se încheie în data de 10 iunie 2016.



Extras din Ordinul nr. 5079/2015 pentru modificarea Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 4.496/2015 privind structura anului şcolar 2015-2016
sursa foto: http://e-planse.ro/scoala.html




vineri, 4 septembrie 2015

"Numără stelele. O poveste din Copenhaga" de Lois Lowry - roman pentru copii

    "Numără stelele. O poveste din Copenhaga" de Lois Lowry este un roman pentru copii, apărut la Editura ARTHUR, acum câteva luni, în traducerea Alinei Nicoleta Ioan. Am citit-o repede, practic pe nerăsuflate - o carte scrisă cu o sensibilitate răvăşitoare, dar şi cu luciditate, în aceeaşi măsură, o carte despre demnitate şi despre prietenie, despre speranţă şi despre suferinţă, o carte pentru copii şi pentru oameni mari, o carte cu copii şi cu oameni mari, în care lumile se amestecă.
     Ne aflăm în Danemarca anului 1943, sub ocupaţie nazistă. Annemarie, fetiţă daneză de 10 ani, 
şi Ellen, prietena sa evreică, trăiesc în Copenhaga, unde lipsurile de tot felul, tensiunile, frica, "relocarea" evreilor, foametea, comportamentul rece, implacabil şi agresiv al soldaţilor germani, restricţiile absurde - toate acestea sunt realităţi care desfac rupând, bucată cu bucată, frumuseţea inocentă a vârstei celor două eroine. Singură, Kirsti, sora mai mică a Annemariei rămâne cumva în afara ororii, trăind în lumea basmelor. 
    În fascinaţia şi în emoţia basmelor va găsi şi Annemarie puterea şi curajul de a înfrunta pericolul şi teama. Fetiţa e nevoită să parcurgă un drum prin pădure, când încă zorii zilei nu se iviseră, pentru a duce unchiului său pachetul salvator pentru fuga în siguranţă a familiilor de evrei (printre ele şi familia prietenei sale, Ellen, desigur) din Danemarca către Suedia. Secvenţa e printre preferatele mele, întrucât e relevantă pentru modul în care se îmbină două lumi: lumea basmelor, ca refugiu şi ca sursă de curaj, şi lumea reală, ale cărei agresiuni trebuie, dacă nu anihilate, măcar depăşite. O redau aici, e scrisă superb: 

Nu mai avea mult de mers şi începuse să se lumineze. Alerga aproape la fel de repede cum alergase la şcoală, la întrecerea de vineri. Aproa­pe la fel de repede cum alergase pe trotuar în Copenhaga, în ziua în care o oprise soldatul strigând Halte.
 Annemarie relua în minte povestea. „Deodată, mergând prin pădure, Scufiţa-Roşie auzi un sunet. Auzi un foşnet venind din tufişuri."
„Un lup", ar fi zis Kirsti, tremurând de încântare, dar şi de frică. „Ştiu că e un lup!"
Annemarie încerca întotdeauna să lungească partea asta de poveste, să crească suspansul şi s-o facă pe Kirsti să tremure de nerăbdare.
„Nu ştia ce e. Se opri pe cărare şi ascultă. Ceva o urmărea din tufişuri. Scufiţa-Roşie era foarte, foarte, foarte speriată."
Aici s-ar fi oprit, ar fi tăcut pentru o clipă şi ar fi observat cum Kirsti, întinsă lângă ea, îşi ţine respiraţia.
„Apoi", ar relua Annemarie, pe un ton jos şi plin de groază, „auzi un mârâit".
Annemarie se opri brusc şi rămase nemişcată. În faţă se vedea o cotitură. Ştia că dacă trece de ea, va vedea marea. Ar lăsa pădurea în spate, iar în faţă ar avea portul, docul şi nenumăratele bărci ale pescarilor. În curând, locul va deveni zgomotos - motoarele bărcilor, strigătele pesca­rilor, vaietele pescăruşilor.
Dar ea auzise altceva. Auzise tufişurile din faţă foşnind. Auzise paşi. Auzise şi un mârâit, şi era sigură că nu-şi imaginase.
Făcuse cu prudenţă un pas în faţă. Şi încă unul. Se apropie de cotitură, dar zgomotele încă se auzeau.
Apoi apărură în faţa ei. Patru soldati înarmaţi. Cu ei, ţinuţi strâns în lesă, erau şi doi câini mari.



      "Numără stelele. O poveste din Copenhaga" de Lois Lowry este cartea care îi poate arăta unui copil ce înseamnă cu adevărat grija faţă de cei apropiaţi şi responsabilitatea,  îl poate învăţa că trebuie să îi pese cu adevărat de ceea ce se întâmplă cu oamenii de lângă el, că prietenia adevărată învinge bariere de orice fel. 
      Sunt absolut convinsă că cititorii copii o vor iubi pe Annemarie, eroina cărţii, o fetiţă din Danemarca, ţara care a dat universalităţii basmele lui H. C. Andersen. Prin ea autoarea aduce lecţia că lumea nu e întotdeauna un basm cu prinţi şi cu prinţese, că, din păcate, lumea poate fi uneori "foarte rece, foarte mare şi neîndurătoare".
     
     Şi încă un citat, care deschide posibile semnificaţii ale titlului:
      
      Cuvintele pe care le auzea nu-i era cunoscute, dar încercă să asculte, să înteleagă, să uite de război şi de nazişti, încercă să nu plângă şi să rămână curajoasă. Draperiile negre se mişcau în bătaia brizei. Ştia că în spatele ferestrei, sus, se află cerul înţesat de stele. Cum ar putea cineva să numere toate stelele? Sunt mult prea multe. Cerul e prea mare.
       Ellen spusese că mamei sale îi era frică de ocean, că i se părea foarte rece şi foarte mare.
     „Aşa e şi cerul", se gândea Annemarie. „Aşa e întreaga lume: foarte rece, foarte mare. Şi neîndurătoare."











luni, 24 august 2015

Structura anului şcolar 2015-2016


Anul şcolar 2015-2016 începe pe data de 1 septembrie 2015, se încheie pe data de 31 august 2016 şi se structurează pe două semestre, după cum urmează:



Semestrul I
Cursuri – luni, 14 septembrie 2015 – vineri, 18 decembrie 2015
În perioada 31 octombrie - 8 noiembrie 2015, clasele din învăţământul primar şi grupele din învăţământul preşcolar sunt în vacanţă.
Vacanţa de iarnă – sâmbătă, 19 decembrie 2015 – duminică, 3 ianuarie 2016
Cursuri – luni, 4 ianuarie 2016 – vineri, 29 ianuarie 2016
Vacanţa intersemestrială– sâmbătă, 30 ianuarie 2016 – duminică, 7 februarie 2016

Semestrul al II-lea
Cursuri – luni, 8 februarie 2016 – vineri, 8 aprilie 2016
Vacanţa de primăvară – sâmbătă, 9 aprilie 2016 – duminică, 17 aprilie 2016
Cursuri – luni, 18 aprilie 2016 – vineri, 17 iunie 2016
Vacanţa de vară – sâmbătă, 18 iunie 2016 –duminică, 11 septembrie 2016



În zilele libere prevăzute de lege, precum și în ziua de marți, 3 mai 2016, nu se organizează cursuri.

Săptămâna 4–8 aprilie 2016 din semestrul al doilea este săptămână dedicată activităților extracurriculare și extrașcolare, în cadrul programului numit „Şcoala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”, având un orar specific.


Atenţie!
Cursurile claselor terminale  de liceu se încheie în data de 27 mai 2016
Cursurile claselor a VIII-a se încheie în data de 10 iunie 2016.





Extras din ORDINUL MINISTRULUI privind structura anului şcolar 2015 – 2016 (vezi http://www.edu.ro/index.php/articles/22922)

sursa foto: http://e-planse.ro/scoala.html





vineri, 10 iulie 2015

Mergem la CORECTARE sau la CORECTURĂ?

Aceasta e perioada când aud cel mai des cuvântul CORECTURĂ. Nu m-am angajat la vreo tipografie, ci tocmai se încheie perioada cu Evaluarea Naţională şi cu Bacalaureatul. 
Problema este că în timpul examenelor naţionale nu am fost şi nici nu voi merge la CORECTURA tezelor, ci la CORECTAREA lor (şi, ca să fim mai exacţi, la EVALUAREA lor), după cum ne lămureşte DEX-ul:


CORECTÁRE, corectări, s. f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare. – V. corecta. 
Sursa: DEX '09 (2009) 
CORECTÚRĂ, corecturi, s. f. 1. Înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2. (Concr.) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat. – Din germ. Korrektur, lat. correctura. Sursa: DEX '09 (2009) 




Şi poate să scrie şi la ziar, fie el Evenimetul Zilei, eu tot nu merg la CORECTURĂ!

BACALAUREAT 2015. SISTEM NOU de corectare. Ministrul Educației a anunțat că schimbă radical condițiile în care se vor da notele

Autor: Dana Lascu | marţi, 23 iunie 2015 | 25 Comentarii | 12070 Vizualizari

Sorin Cîmpeanu a decis să "plimbe" corectura la BAC, dintr-un județ în altul

Model de eseu motivaţional pentru înscrierea la ASE

    

 Modelul de eseu motivațional actualizat poate fi găsit aici:

 http://cameliasapoiu.blogspot.com/2018/07/model-de-eseu-motivational-pentru_12.html





         

vineri, 19 iunie 2015

Amintiri din ora de română. "... am râs, uneori am si plâns"

Dacă cineva m-ar întreba peste 30 de ani ce îmi amintesc din gimnaziu, aş răspunde că mi-aș aminti de ora de română. Orele de română au fost precum cascade de cunoştinţe.
Dintre toate celelalte ore, ora de română iese cel mai mult in evidență, deoarece doamna profesoară nu numai că ne preda excelent, ci se purta precum o a doua mamă cu noi. O mamă te laudă şi te dojeneşte, pentru că te iubeşte. Ne cunostea pe fiecare dintre noi si întotdeauna ne sfătuia, ne făcea morală şi ne încuraja cu cele mai dulci vorbe când realizam ceva.
Împreună cu doamna profesoară Camelia Săpoiu am râs, uneori am si plâns, dar toate acestea sunt emotii constructive pentru viitor. [...]
Doamna profesoară de română și-a pus amprenta asupra cunoștințelor, a comportamentului şi  a amintirilor noastre.
                   Christian Sonntag



Acest text este o mică parte din proiectul "Ora de română", realizat cu şi pentru elevii clasei a VIII-a A, de la Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, acum absolvenţi ai ciclului gimnazial. 

Un mod de a rămâne conectaţi la ORA DE ROMÂNĂ.


Amintiri din ora de română. "Când a început o melodie..."

Nu îmi vine să cred că deja am ajuns la sfârşitul anilor de gimnaziu. Cu greu îmi vine să mă despart de colegi şi de profesori.
Cele mai multe ore le-am avut cu doamna profesoară de română, chiar şi de şapte ori pe săptămână, incluzând orele în plus, de pregătire. Ţin minte cum ne punea să scriem, iar când observa că ne dureau mâinile ne făcea într-un mod plăcut să râdem. Îmi aduc aminte şi de zilele în care ne explica lucruri de dirigenţie sau poate chiar lucruri pe care le vorbim cu părinţii.
Într-o oră ne-a pus să scoatem figuri de stil, sinonime, antonime, expresii şi locuţiuni dintr-un text pe care ni l-a dat să-l ascultăm. Am avut o frumoasă şi neaşteptată surpriză când a început o melodie de-a lui Smiley. După ce am terminat exerciţiile şi le-am verificat, am mai cântat o dată, dar cu versurile în faţă.
Nu voi uita niciodată aceste ore minunate de română. 




Acest text este o mică parte din proiectul "Ora de română", realizat cu şi pentru elevii clasei a VIII-a A, de la Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, acum absolvenţi ai ciclului gimnazial. 

Un mod de a rămâne conectaţi la ORA DE ROMÂNĂ.

Amintiri din ora de română. "Uitarea nu se va așterne prea ușor"

Îmi amintesc și acum prima oră de română din gimnaziu.
Eram foarte speriată și mă gândeam că nu voi putea face față cerințelor prea mari. Nici nota de la primul test nu prea m-a ajutat să depășesc această teamă. Abia după câteva ore, am început să mă liniștesc și chiar să îndrăgesc această disciplină.
O mare contribuție a avut-o doamna profesoară. Nu știu cum reușea, dar ne făcea să zâmbim chiar și în momentele grele. O glumă la adresa unui coleg, un comentariu haios sau chiar o scurtă depănare de amintiri erau clipele pe care le așteptam cu nerăbdare, în aceste ore. În clasa a VIII-a, simtind că avem și mai mare nevoie de ele, momentele s-au îndesit. Ba chiar au apărut printre nuvele, balade și romane și lecțiile de viață: cum să ne purtăm, cum să avem grijă de noi și multe alte lucruri utile în viață. Nici temele nu mi se mai păreau grele în clasa a VIII-a. Trebuie să recunosc că, uneori, mai comentam atunci când aveam teme multe și trebuia să îmi petrec o bună parte din timp la masa de lucru. Portofolii, transcrieri, fișe de lectură, teste … La ce îmi foloseau oare? Acum înțeleg că toate aceste lucruri mă ajutau, fără să îmi dau seama, să mă pregătesc mai ușor pentru examenul ce mă așteaptă.
Mai avem doar câteva ore de limba română, până ce anul școlar se va încheia și deja încep să le duc dorul. Mi-aș dori să avem parte fiecare dintre noi de astfel de ore de română și de un astfel de profesor, în orice liceu vom merge. Dar, nu se știe niciodată ….
Un lucru este clar. Uitarea nu se va așterne prea ușor peste aceste clipe frumoase petrecute împreună.




Acest text este o mică parte din proiectul "Ora de română", realizat cu şi pentru elevii clasei a VIII-a A, de la Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, acum absolvenţi ai ciclului gimnazial. 

Un mod de a rămâne conectaţi la ORA DE ROMÂNĂ.

Amintiri din ora de română. "Am învăţat de dragul doamnei profesoare"

Am meditat care dintre materiile de la şcoală ar putea fi ora preferată pentru mine. De fiecare dată când mă gândesc la ora de română, îmi stârnesc o mie şi una de amintiri.
Eu nu sunt as la limba română, dar am învăţat de dragul doamnei profesoare care şi-a pus tot sufletul pentru a ne învăţa cât mai bine materia de fiecare dată.
Am simţit-o aproape pe doamna, de noi toţi. Chiar dacă dumneaei a fost foarte exigentă cu noi şi ne-a certat de fiecare dată când am greşit, chiar şi o virgulă, pentru mine aceste lucruri au fost făcute să întărească şi mai mult legătura cu doamna profesoară. Tot ce m-a învăţat o să mă ajute în viitor.  Mi-a atras atenţia oră de oră, nu m-am plictisit la oră şi minutele se scurgeau întotdeauna într-un ritm alert. Îmi place cum explică şi înţeleg aproape tot din ceea ce doamna profesoară doreşte să ne transmită.
Când vor trece anii, îmi voi aminti de orele de română cu drag şi de doamna profesoară, care pentru mine a fost profesoara preferată.
Îi mulţumesc doamnei pentru toată răbdarea pe care a vut-o cu mine şi cu colegii mei.



Acest text este o mică parte din proiectul "Ora de română", realizat cu şi pentru elevii clasei a VIII-a A, de la Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, acum absolvenţi ai ciclului gimnazial. 

Un mod de a rămâne conectaţi la ORA DE ROMÂNĂ.

Amintiri din ora de română. "Un test neanunţat"

Atâtea amintiri frumoase avem din ora de română, încât nu am timp să le înşir pe toate. Seriozitatea era la ordinea zilei, dar la fel şi glumele.
Depinde foarte mult şi de profesor, nu poţi să îţi iei “angajamentul glumelor” cu toţi profesorii. Spre încântarea noastră, la noi era balanţa perfectă. Seriozitate şi destindere.
Acum să revenim la amintiri. Din multiplele pe care le avem, una chiar mi-a rămas bine tipărită în minte. Era mult aşteptata săptămâna altfel, noi nu eram aşa măricei, clasa a V-a, primul nostru an cu dumneaei. Destul de curioşi, am aflat că în ziua respectivă facem o salată de fructe! Urmată de texte publicitare adecvate produsului! Bineînţeles că toţi am fost încântaţi de această activitate haioasă şi delicioasă.
O altă amintire a fost de 1 aprilie în clasa a VI-a, dacă nu mă înşel. Fix în acea zi, doamna profesoară ne-a spus că dăm un test neanunţat. Cu toţii am fost luaţi prin surprindere. Aceasta ne dicta cerinţa, iar noi scriam cuvânt cu cuvânt. La un moment dat, ne-am oprit din scris, deoarece cealaltă jumătate a cerinţei suna ceva de genul: “Iar aceasta a fost o farsă”. Evident că râsetele au început să izbucnească în clasă, dar şi starea de uşurare.
Ţin minte că în clasa a V-a când am avut prima ora cu doamna de română, şi cea mai specială, ne-a servit cu bomboane în formă de gărgăriţe.  A fost un mod foarte bun de a ne arăta că nu avem de ce să ne temem şi că are gânduri paşnice. Adevărul e că s-a supărat pe noi de-a lungul anilor, dar shh,  numai noi ştim aceste amănunte.
Chiar o să ne fie dor de această doamnă minunată! Poate avem ocazia ca în viitor să o avem profesoară la liceu şi să adunăm, cel puţin unii dintre noi, amintiri noi.


Acest text este o mică parte din proiectul "Ora de română", realizat cu şi pentru elevii clasei a VIII-a A, de la Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, acum absolvenţi ai ciclului gimnazial. 

Un mod de a rămâne conectaţi la ORA DE ROMÂNĂ.

Amintiri din ora de română. "Păpuşi matrioşca"

Nu o să uit niciodată orele de română în care distracţia se îmbina cu învăţatul. Acele ore petrecute cu doamna profesoară au făcut ca şcoala să pară mai uşoară.
Am multe amintiri legate de ora de română. Încă mai am întipărită în minte imaginea doamnei profesoare stând în faţa clasei şi explicându-ne povestirea în ramă cu ajutorul unor păpuşi matrioşca. Lecţia cu pronumele nu ar fi fost niciodată mai uşoară fără întrebarea specifică nouă, clasei noastre, din categoria “inside jokes”: "Cui? Lui!''. Dar să nu uit că în afară de distracţia pe care am avut-o, lecţiile acestor patru ani de gimnaziu au fost mai uşoare datorită doamnei profesoare de română.
Amintirile cu dumneaei strigând catalogul tare şi clar o să fie greu de uitat, căci sufletul nu imi permite să le uit. Orele de romana au fost cele mai frumoase ore din gimnaziu datorită doamnei profesoare şi a lecţiilor (uneori) amuzante, dar şi educative.





Acest text este o mică parte din proiectul "Ora de română", realizat cu şi pentru elevii clasei a VIII-a A, de la Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, acum absolvenţi ai ciclului gimnazial. 

Un mod de a rămâne conectaţi la ORA DE ROMÂNĂ.

Amintiri din ora de română. "Caracterizarea lui Caţavencu"

Nu cred că o să uit vreodată întâmplările petrecute la ora de română. Orele de română au fost printre cele mai amuzante, dar şi cele mai grele.
Cu vreo două săptămani înainte de banchetul din a opta, vineri, mă duc frumos la şcoală. Intru în clasă şi îmi pregătesc caietele şi cărţile pentru prima oră, româna. Nu după mult timp, vine şi doamna noastră profesoară. Verificăm tema, ne predă, apoi pe la jumătatea orei ne zice: "Copii,astăzi veţi face trei ore de română." Până şi acum parcă văd cum eu şi colegii mei ne luăm de cap şi oftăm. Toate cele trei ore ne predă, noi scriind la foc continuu. După cele trei ore, terminăm şi comedia, şi sursele comicului, şi caracterizarea lui Caţavencu, dar şi noi ieşim tot "terminaţi" …




Acest text este o mică parte din proiectul "Ora de română", realizat cu şi pentru elevii clasei a VIII-a A, de la Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, acum absolvenţi ai ciclului gimnazial. 

Un mod de a rămâne conectaţi la ORA DE ROMÂNĂ.

Amintiri din ora de română. "Simbolul anilor de gimnaziu"

Unele amintiri ni se șterg din suflet imediat, altele ne rămân în suflet toată viața … Îmi amintesc și acum cu emoție prima zi din clasa a V-a.
Era acea zi din septembrie în care simţeam că pot să dorm la nesfârşit … Exact! Era 15 septembrie. În acea dimineaţă , am simţit toată nostalgia pământului coborându-se asupra mea. Eram nerăbdător să-mi revăd colegii şi să întâlnesc noii profesori. În acea zi am întâlnit o profesoară foarte bună pe care o simţeam a fi favorita tuturor. Acum , când mai sunt puţine zile până la terminarea clasei a VIII-a, încă am aceeaşi impresie despre profesoara de română. 
În toţi aceşti patru ani, ora de română a fost cea mai frumoasă dintre toate orele. Doamna profesoară ne-a făcut să învăţăm cu drag această materie la care avem un examen foarte important.
În sufletul meu simt că despărţirea de profesoara de română este cel mai dureros rămas bun, aceasta rămânând pentru mine simbolul anilor de gimnaziu.





Acest text este o mică parte din proiectul "Ora de română", realizat cu şi pentru elevii clasei a VIII-a A, de la Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, acum absolvenţi ai ciclului gimnazial. 

Un mod de a rămâne conectaţi la ORA DE ROMÂNĂ.

Amintiri din ora de română. "Primul zece ..."

Ora de română ...  probabil cea mai frumoasă și îndrăgită oră, pentru mine. Doamna profesor de română a reușit să mă facă să îndrăgesc atât de mult ora dumneaei, încât nu am avut nicio absență.
Nu voi uita niciodată prima teză, care a venit odată și cu primul zece ... , prima temă pe care ne-a dat-o doamna profesor, primul test ... . Cele mai frumoase amintiri le-am trăit în ora de română.
Ca să îți placă atât de mult o materie, trebuie să și muncești. Probabil că niciun profesor nu ne-a dat atât de multe teme, câte ne-a dat doamna profesor, dar  - zic eu – a meritat efortul.
Voi încerca să păstrez în suflet toate amintirile din ora de română și, când închid ochii, să le trăiesc din nou.  




Acest text este o mică parte din proiectul "Ora de română", realizat cu şi pentru elevii clasei a VIII-a A, de la Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, acum absolvenţi ai ciclului gimnazial. 

Un mod de a rămâne conectaţi la ORA DE ROMÂNĂ.