Lecţie cu o gutuie

Avertisment! Acest text este pentru cunoscători! Ce trebuie să cunoşti neapărat: gustul gutuilor româneşti toamna, poeziile lui Nichita Stănescu (una anume mai ales!) şi drumul înapoi către vârsta de 10-11 ani.

Acum, la sfârşit de toamnă, am făcut lecţia cu ... o gutuie.
Lecţia însă nu a fost despre gutui sau despre alte fructe, ci despre raportul realitate ficţiune în literatură. Despre miracolul transfigurării elementelor din realitate în (pur şi simplu în) poezie.



Cum se face o lecţie cu o gutuie?
.... Se ia o gutuie din fructieră, se ascunde în poşetă lângă manualul de clasa a V-a, se arată copiilor - ofrandă a toamnei - fructul acesta aproape neştiut (are gust dulce, zice unul, ca o acadea, spune altul!). Apoi se cere un vers ştiut ("şi gutui amărui/ cu puf galben ca de pui") şi se inventează alte "expresii frumoase" despre gutuie. După aceea, se împarte gutuia la 32.
(Cu totul "întâmplător", se ascultă "Lecţie despre cub" de Nichita Stănescu, nu pentru că eu sunt mai mult profesoară de liceu decât de gimnaziu, ci doar aşa, ca să auzim împreună cum sună o poezie fără rimă.)
După aceea, se scriu versuri, până când avem poezia clasei.




Lecţie cu o gutuie
                                           de clasa a V-a 

                                                              Se ia o gutuie,
                                                              O privim în interior
                                                              Până când vedem aurul toamnei.
                                                              După aceea,
                                                              Se gustă o bucată de soare.
                                                              Are miros de mere, de pere, de copilărie.
                                                              Vom fi fericiţi
                                                              ca o gutuie netăiată
                                                              vreodată,
                                                              alături.








Comentarii

  1. Minunată idee! O voi prelua, cu permisiunea ta. Mulțumesc, draga mea Camelia!
    PS: gutuia ta mi-a amintit un cântec drag din copilăria mea, ”Colindul gutuii din geam”. Iar acum...ascult Partaj.
    La mulți ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu îţi mulţumesc, Cristina, pentru apreciere! E plăcut să ştiu că ceea ce fac/ scriu poate inspira alţi profesori. Şi pentru asta încă o dată îţi mulţumesc.
      La mulţi ani, cu drag!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat