marți, 30 decembrie 2014

Prevestitorul. Urări pentru Anul Nou


       Până să se pună pe ninsoare în Bucureşti, pe capota unei maşini din cartierul meu a apărut acest ... personaj de zăpadă. Să-i zic "om" - e prea mic, să-i zic "omuleţ" -  e prea mare.
    Personajul nostru, altfel, are tot ce scrie în amintirile copilăriei oricui: ochii - doi cărbuni (boabele de piper din sertarul cu mirodenii, veţi spune cârcotaş), nasul-morcov de-adevăratelea, care, minune! din cel mai mic morcov din cămară, a devenit cel mai trufaş nas de om de zăpadă!, mătura ... tocită, cum şade bine unei mături lăsate înadins în fundul curţii, bună de dat zăpada din uşă până în poartă ... (aţi crezut că vedeţi o crenguţă uscată sau ruptă de vânt, nu?). Ultimele detalii: "găleata" veche devine pălărie (am pus cumva ghilimele?) şi omul-omuleţ-de zăpadă e gata, trufaş, cum sunt toţi prevestitorii. 
    Şi un prevestitor adevărat trebuie crezut: când un bunic face miniaturi din omăt, copilăria nepoţilor, cu oameni de zăpadă adevăraţi, e frumoasă, indiferent de iernile ce vor urma.
       Un An Nou cu puterea de a vă bucura de lucrurile mici care aşteaptă să fie observate vă doresc! Un An Nou cu întâmplări frumoase şi mai ales cu înţelepciunea de a le vedea! 



Foto: Mugur Săpoiu

P.S. Nu e prima poveste cu om de zăpadă. Doar că fiecare om de zăpadă are povestea lui ...

joi, 25 decembrie 2014

Scrisoare către Moş Crăciun. Lecţie de sinceritate

Am scris despre "ritualul" orei mele de dirigenţie, ultima de dinaintea Crăciunului, prima dată în Scrisoare către Moş Crăciun. Apoi am continuat să împart cu voi, cititorii, bucuria şi emoţia acestei ore speciale de dirigenţie şi am scris din nou în Dragă Moş Crăciun ... şi în Ultima scrisoare.
Chiar dacă nu (re)citiţi, vă asigur că, deşi concursul este mereu acelaşi - adică eu, diriginta clasei, premiez în ultima oră din decembrie cea mai specială scrisoare către Moş Crăciun, poveştile sunt de fiecare dată altele.

Anul acesta au fost două poveşti alese pentru a încheia ultima noastră oră din 2014, amândouă despre puterea de a fi sinceri, despre dureri şi griji nerostite, despre oamenii dragi de lângă noi, care dăruiesc fără a cere ceva în schimb, despre despărţiri ce lasă goluri adânci, dar şi despre cei care rămân şi veghează ca fiecare urmă dureroasă a vieţii să primească în schimb fărâma de suflet alinătoare, despre vieţi împletite şi despletite de trecerea atât de neiertătoare a timpului ...
După ce am citit scrisorile, în clasă a fost preţ de minute bune linişte deplină şi am ştiut şi am simţit că în minutele acelea fiecare s-a gândit într-un fel sau altul la tristeţile lui, mai mici sau mai mari, nerostite sau nebănuite.
Sărbători cu linişte, elevi de ieri şi de azi!




Dragă Moşule, 
        Până acum ceva vreme mi-am dorit ceea ce şi-ar dori majoritatea adolescenţilor: un iPhone, un iPod, un laptop, bocanci (deoarece sunt tipul de încălţări pe care le ador), independenţă (şi prin asta mă refer la un apartament cu trei camere sau măcar o garsonieră), o maşină, o pisică sau două, foarte multe perechi de blugi, mai mulţi bocanci, bani, foarte multă mâncare (colegii îmi mai spun şi "Foamea"), un playstation 4 şi, nu în ultimul rând, o prietenă ... Dar am realizat, în urma unui incident (deloc plăcut) că dincolo de aceste lucruri materiale sau fericiri artificiale este ceva mult mai important ce îmi doresc ...
        Dorinţa mea este să dau timpul înapoi pentru a retrăi fiecare clipă cu Străbunica mea, bună sau rea, fiecare moment în care ne ciondăneam, tachinam, certam, momentele în care o vedeam că plânge şi plângeam alături de ea ... Acum stau şi o privesc cum, în ciuda faptului că nu mai este aşa de agilă ca odinioară şi în ciuda vârstei, nu stă să se odihnească pentru a găti, pentru a face curat în modul cum poate mai bine. Mă uit cât este de puternică femeia care m-a crescut de când eram o mogâldeaţă de bebeluş.
        În fiecare zi mă rog ca Străbunica mea să nu se prăpădească, să trăiască mult de acum încolo ... În fiecare zi mă gândesc la faptul că e a este mai mult decât atât, ea este sora, prietena şi mama de care nu am avut parte. 
        Îmi doresc, Moşule, să-i dai sănătate, putere şi linişte sufletească, iar mie, moşule, vreau să-mi dai o parte din bunătatea ei, o parte din caracterul ei de om puternic, o parte din sensibilitatea ei ... şi nu mai doresc nimic altceva. Tot ceea ce vreai este ca Străbunica mea să fie mereu fericită şi sănătoasă, iar atunci când nu va mai fi, te rog, Moşule, să ai grijă ca ea să ajungă într-un loc minunat, de unde să vegheze asipra mea ...
Cu lacrimi în ochi, 
Ionuţ


Dragă Moş Crăciun,
        Anul acesta nu îţi voi mai cere telefoane inteligente, diverse tablete, ultimul model de laptop, haine ultima modă sau mai ştiu eu ce jucării. Vreau ca scrisoarea aceasta să fie una mai specială, diferită.
        Până anul acesta, toate Crăciunurile le-am petrecut împreună cu mama, cu tatăl meu şi cu bunica mea. Din nefericire, bunica mea a încetat din viaţă anul acesta, la o lună după divorţul părinţilor mei, deci am rămas doar eu cu mama. 
        Tot ceea ce îmi doresc este să mai am parte măcar de un Crăciun petrecut cu bunica mea, promit că va fi unul de neuitat. Ştiu că acest lucru este imposibil, din păcate, însă vreau să ai grijă de ea acolo Sus, unde se află, să fie fericită şi liniştită.
         Mai este un mic lucru pe care îl doresc din tot sufletul. Îmi doresc să văd fericirea din nou în ochii mamei. Vreau să nu mai ducă lipsa banilor o perioadă lungă de timp. Vreau să o văd fericită, fără lacrimi în ochi, fără nopţi nedormite. 
         Asta e tot ce îmi doresc eu de Crăciun ... 
Cu drag, 
Carmina

miercuri, 24 decembrie 2014

Urări în seara de Ajun

De câţiva ani buni, bradul nostru de Crăciun este împodobit după o temă cromatică: fie argintiu şi roşu, fie albastru, fie auriu şi argintiu. Anul acesta am hotărât să fie argintiu, cu detalii de argintiu patinat şi am completat colecţia de podoabe pentru brad cu câţiva reni miniaturali, cu globuri de sticlă pictate manual şi cu câteva coroniţe cu conuri miniaturale, aşa încât bradul nostru are poveste şi magie. 
Vă doresc un Crăciun cu magie, vă doresc tuturor ca povestea sărbătorilor voastre să se scrie frumos, cu lumină în priviri şi cu pace în suflet, alături de cei dragi!
Crăciun fericit!

Foto: Casandra Săpoiu




sâmbătă, 13 decembrie 2014

Găzduiesc un caz social. Vă rog să citiţi!

Găzduiesc pe blogul meu un caz social, despre care vorbeşte cu multă sensibilitate şi cu luciditate Grigore Corina (fina mea).  O "lecţie altfel", despre drumuri şi destine, despre copii fără moş crăciun, despre compasiune, despre cei de lângă noi.


Dragii mei prieteni şi prieteni ai prietenilor,

Am rugat-o pe naşa mea, Camelia Săpoiu, să-mi găzduiască pe blogul ei această poveste, deoarece nu am putut să concentrez în câteva cuvinte ceea ce am aflat despre ei, cei 11 adulţi şi 15 copii care fac parte din planul meu de a ajuta de Crăciun pe cineva care are mare nevoie.

În seara Sfântului Nicolae am ajuns cu o familie de prieteni la nişte copii să le ducem dulciuri. Descoperiseră locuinţa acestora datorită unui puşti care stătea zgribulit în faţa unei cofetării. Indignaţi, au vrut să afle dacă are “plan”de încasări şi dacă este bătut acasă. Răspunsul a fost unul negativ, iar rugămintea lui de a-l ajuta cu ceva de îmbrăcat mai gros i-a dus la a-i descoperi locuinţa.

Nu-mi place să spun despre oameni că sunt săraci. Spun că au o situaţie materială precară, pentru a le menaja sensibilitatea  şi demnitatea. Cei la care am ajuns, nu încape nicio îndoială, chiar sunt săraci.
Nu au curent electric, nici apă curentă şi locuiesc unde intră vântul în oraş, dincolo de staţia de epurare a apei.
Nici nu ar avea cu ce să le plătească.
Nici părinţii adulţilor de acum nu şi-au plătit chiria într-o casă naţionalizată, de unde au fost evacuaţi  şi purtaţi apoi din loc în loc ca să ajungă aici, mai departe de marginea oraşului, nici la oraş, nici la ţară, dar în dreptul unei staţii de autobuz de unde copiii se duc la şcoală.
Poate se duc pentru alocaţii, o să spuneţi. Tot ce e posibil, dar cine ne dă dreptul să judecăm? Şi apoi de ce pe lista cu lucrurile strict necesare au trecut “rechizite pentru toţi”?

Am ajuns pe întuneric şi cred că asta m-a determinat să intru în casa lor. Vorbele noastre s-au legat la lumina unei lanterne, ajutată de lumina (mai puternică) făcută de unul dintre telefoanele noastre.

Cel mai surprinzator a fost că nu mirosea a nimic. Nici a alcool, nici a ţigări, nici a mucegai şi nici măcar a mâncare. Asta probabil din cauză că spaţiul casei, care nu are decât o cameră de 6x4 metri, este extrem de bine aerisit prin găurile din tavan prin care picură apa. Nu înseamnă că nu beau sau nu fumează (nu ştiu), iar de mâncat, manâncă (de la cantina săracilor, e drept).
Nu mi s-a părut deosebit, la prima impresie, că e cald. În timpul discuţiei, i-am întrebat dacă au lemne  şi mi-au spus că au spart un şifonier ca să facă focul. Astăzi am fost iar şi mai aveau o uşa din acel şifonier (şi trecuseră 3 zile!).

Interesant a fost tonul civilizat al discuţiei şi că nu încercau să ne “stoarcă” de ceva bani.
Unul dintre ei spera să scrie cineva despre ei şi să afle Gigi Becali, că poate îi va ajuta să-şi ia o locuinţă. Deci, domnule Becali, dacă citiţi întâmplător aceste rânduri şi doriţi să-i ajutaţi, sunteţi binevenit. Asta dacă nu se întâmplă o minune şi mai mare şi îi ajută până atunci vreo autoritate locală. Ştiu eu? Poate primăria?

O femeie, care văzuse ştirile la televizor  într-o casă unde făcea curăţenie, compătimea un barbat care rămăsese să crească un copil după ce casa în care locuia luase foc, iar în incendiu îi muriseră soţia şi alt copil. Deja, în această lumină, situaţia lor li se părea mult mai bună.

Bineinţeles că asta nu este toată povestea. Unii dintre copii au rămas repetenţi de mai multe ori, nu ştiu dacă adulţii muncesc pe undeva, dacă au acte sau ce alte probleme au întâmpinat sau au creat. Dar acestor copii, mai mici sau mai mari, le e frig.

I-am rugat să scrie o listă cu ce au nevoie copiii urgent. Astăzi m-am întors şi am luat această listă. Au nevoie toţi de ghete. Câţiva de geci, dar cei mai mulţi de căciuli şi şosete.
Am făcut şi fotografii. Copiii  sunt extrem de veseli, zâmbitori şi jucăuşi. Iar  sărăcia şi mai evidentă.

Acum, dacă aţi avut răbdare să citiţi până aici, a venit momentul să vă rog să mă ajutaţi. Cu bani, cu haine, cu lemne, cu mâncare, cu rechizite, cu ce puteţi fiecare.

Mai  am un “caz” cu 7 copii crescuţi cu greu de tatăl lor, deoarece mama şi-a luat lumea în cap şi i-a părăsit. Şi ei au nevoie de ajutorul  nostru, al celor mai norocoşi. Dar despre ei am să vă povestesc altădată.

Şi încă ceva!
Dacă veti simţi că trebuie să vă implicaţi şi nu aveţi numărul meu de telefon, contactaţi-mă în privat pe facebook sau luaţi legătura cu prietenii mei.
Vă amintiţi una dintre primele reclame de după ’89?  ”Dacă vrei, poţi!”
Mulţumesc.
Corina Grigore, Buzău, decembrie  2014.










duminică, 7 decembrie 2014

Mi-au apărut patru cărţi didactice noi în seria "Pregătim performanţa"

La Târgul de Carte Gaudeamus de luna trecută am fost prezentă cu patru cărţi didactice noi şi o reeditare a culegerii de teste pentru Evaluare Naţională.

Cele patru cărţi noi au apărut la EDITURA TREND în colecţia "Pregătim performanţa!" şi sunt rezultatul colaborării mele cu trei colege (prof. Veronica Hoitan, prof. Daniela Ivan, prof. Mariana Mitu) şi concretizarea unui proiect de un an şi jumătate al cărui coordonator am fost.
Seria cuprinde:
1) De la antrenament la competiţie. Exerciţii şi teste de limba şi literatura română. Clasa a V-a;
2) De la antrenament la competiţie. Exerciţii şi teste de limba şi literatura română. Clasa a VI-a;
3) De la antrenament la competiţie. Exerciţii şi teste de limba şi literatura română. Clasa a VII-a;
4) De la antrenament la competiţie. Exerciţii şi teste de limba şi literatura română. Clasa a VIII-a.

Cele patru cărţi acoperă toată materia de gimnaziu, conform programei, prin exerciţii foarte diversificate (toate tipurile de itemi), gradate pe trei trepte de dificultate şi 23 de teste de diverse tipuri (iniţiale, sumative, tip olimpiadă). 

Sperăm ca aceste cărţi să fie utile atât elevilor iubitori de limbă şi literatură română, cât şi colegilor noştri, cei fără de care drumul către performanţă al copiilor nu ar fi posibil. 


 


Cărţile pot fi comandate aici: http://www.librarie.net
Ilustraţie copertă: Laurenţiu Baltă

Prima mea carte didactică reeditată la Editura Trend

În toamna aceasta a fost reeditată la EDITURA TREND o lucrare didactică mai veche, proiect la care am colaborat cu colega mea, prof. Veronica Hoitan. 
Este vorba despre o culegere de 55 de teste construite după modelul MEN pentru Evaluarea Naţională, urmate de bareme de evaluare și de notare și de sugestii de rezolvare. 
Cartea mai conţine: subiectele şi baremele - Evaluare naţională 2013, 2014, precum şi modelul propus de MEN pentru 2015 și baremul de evaluare și notare, urmate de un modele de rezolvare, realizate de elevi de clasa a VIII-a. 
Culegerea are texte suport foarte atractive, bine alese; acoperă programa de EN 2015 şi are la final o schemă de recapitulare extrem de utilă (toate conţinuturile programei grupate, corelate cu variantele etc), care poate fi utilizată şi ca planificare a recapitulării materiei. 
Iată coperta 1, a cărei ilustraţie a fost realizată de Laurenţiu Baltă:


sâmbătă, 6 decembrie 2014

Pentru că Moș Nicolae vine la copiii cuminți

Pentru că e vineri, de la 9 la 10, XC-ul pleacă la laboratorul de fizică, așa că sala noastră (cabinetul de română) se încuie pentru o oră.
Pentru că e ajun de Moș Nicolae, bradul nostru se umple de bastonașe de zahăr, tot atâtea câți elevi.
Pentru că am elevi cuminți și buni, mai pun și ceva bomboane.
În fine, pentru că sunt dirigintă-prof. de română, las și un pic de poezie la vedere ...
Sper ca Moș Nicolae, indiferent sub ce formă, să vă ”îndulcească” pe oriunde vă va găsi!







Foto: Renata Chivu și Cornel Preda

joi, 4 decembrie 2014

Recenzia cărţii mele în "Limba română", nr.1/2014

     Cartea meaHiponimia în terminologia medicală. Modalităţi de abordare în semantică şi lexicografie (teza mea de doctorat), are în Limba Română, nr. 1 ianuarie-martie 2014, o recenzie scrisă Verginica Barbu Mititelu. 

        Redau mai jos primul paragraf al recenziei: 
      "Camelia Săpoiu şi-a publicat teza de doctorat sub titlul "Hiponimia în terminologia medicală. Modalităţi de abordare în semantică şi lexicografie". Lucrarea are ca obiectiv stabilirea modului în care, în definiţiile lexicografice ale termenilor medicali înregistraţi în DEX’96 şi DEXI, se foloseşte hiponimia pentru a facilita accesul utilizatorului la sensul termenilor definiţi (i.e. termenii medicali). Este una dintre puţinele lucrări din lingvistica românească în care se discută despre această relaţie lexico-semantică, deşi este extrem de importantă în organizarea vocabularului, a terminologiei oricărui domeniu, în lexicografie, terminografie şi în lingvistica computaţională." (Verginica Barbu Mititelu).
       Recenzia poate fi citită, în întregime (pag. 150), aici: 


       Îi mulţumesc autoarei recenziei, Verginica Barbu Mititelu, pentru rigurozitatea şi pentru atenţia cu care a citit cartea, pentru obiectivitatea şi pertinenţa analizei. 
Cunoscând-o personal pe Verginica Barbu Mititelu, nu pot să spun decât că mă onorează întâlnirea noastră şi pe acest spaţiu, carte-recenzie. 


Verginica Barbu Mititelu este cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări pentru Inteligenţă Artificială „Mihai Drăgănescu” al Academiei Române, autoare a zeci de lucrări ştiinţifice. 

luni, 3 noiembrie 2014

Modelele pentru examenele naţionale 2015

S-au publicat modelele oficiale pentru examenele naţionale 2015.
Nu sunt modificări în structura lor comparativ cu modelele publicate pentru 2014 (precizarea de faţă face referire la limba şi literatura română).

Cele două modele (subiect şi barem) pentru clasa a XII-a (uman, real) aici:
http://subiecte2015.edu.ro/2015/bacalaureat/modeledesubiecte/probescrise/

Modelul (subiect şi barem) pentru clasa a VIII-a aici:
http://subiecte2015.edu.ro/2015/evaluarenationala/modeledesubiecte/


joi, 30 octombrie 2014

Experiment. Literatura creează emoţie

Cum te simţi ca profesor când vorbeşti în faţa unei clase în care majoritatea elevilor afişează o politeţe de complezenţă? Cu alte cuvinte, o fi interesant ce spuneţi, dar mie mi se pare plictisitor şi stau cuminte fiindcă mi-e jenă să fac altceva ...

Oricât de interesant ar fi subiectul lecţiei, oricât de grozavă ar fi expunerea, elevii de azi nu mai sunt cei de ieri. Generaţiile de acum câţiva ani mai aveau ceva urme din răbdarea (din vremea şcolii în comunism) de a asculta stoic expuneri preţioase şi de a urmări cu creionul în mână demonstraţii complicate. Copiii de azi însă ştiu de când s-au născut că informaţia e la un click distanţă şi nu vor înţelege în veci de ce trebuie să asculte expuneri plicticoase. Ca să-i câştigi de partea ta, trebuie să-i faci să se simtă parteneri în lecţii vii, dinamice, interactive, în care să exploreze, să descopere, să experimenteze.

Clasa a IX-a E, filologie, intensiv engleză. Lecţie despre text ficţional şi nonficţional. Definim conceptele. Le propun un scurt exerciţiu creativ de texte nonficţionale: să compună o ştire despre un adăpost de animale. Apoi  alunecăm "firesc" către o discuţie despre animale de companie, despre responsabilitate, despre legătura care se stabileşte etc. Cer elevilor să scrie pe un post-it un cuvânt prin care să definească starea de spirit din acel moment.
Ora 12,15: fericită, relaxat, încântată, fericire, liniştită, fericire, curioasă, bine, fericire ... Lipim hârtiuţele în partea stângă  a tablei.
Ora 12,20: anunţ subiectul lecţiei: "După melci" de Ion Barbu. Lectura expresivă a textului îmi aparţine (textul e lung şi greu de citit expresiv la prima vedere). Citesc, citesc, citesc. La final, după descântul-bocet al copilului, în clasă e (prea) linişte.
Ora 12, 40: vreau stările lor redate printr-un cuvânt, din nou. Tristeţe, tristeţe, trist!, melancolic, supărat, dezamăgit, tristă, afectat, nostalgie, tristeţe, tristeţe ... 
Lipim şi tristeţea, în partea noastră dreaptă. Citim notiţele, pe rând, şi întreb ce s-a întâmplat de la 12,15 la 12,40. A murit melcul! vine spontan un răspuns şi nimeni nu râde, nimeni nu răsuflă ... Sunt prinşi încă în poveste. Ficţiunea i-a câştigat şi i-a închis pentru o clipă în lumea ei.

Aş vrea ca aceşti copii să revină şi să revină toată viaţa lor la literatură ca la o apă vie. Nu de alta, dar tocmai au conştientizat că literatura creează emoţie ... 







Foto: Ana Văcărescu



joi, 23 octombrie 2014

Mici emoţii de toamnă (şi o bogată polisemie)


Întâi am avut emoţii că nu prind sala goală (cabinetul de română, unde învaţă elevii cărora le sunt dirigintă, 10 C-ul adică).  M-am uitat în orarul lor - super potriveală: de la 9 la 10 miercurea merg la cabinetul de franceză. Da' m-oi întoarce la timp, până se sună de ieşire? Mici emoţii am avut, deşi m-a ajutat Sebi (elevul meu din 10 C, care era de serviciu pe şcoală, ca şi mine) să aleg fructele şi mai ales să le ducă. Înapoi, traversând curtea şcolii, am cules câteva frunze din parcul liceului - ciudat cum toate culorile toamnei se pot aduna într-o mână de frunze ... altă emoţie, de toamnă. Aranjamentul mi-a luat mai puţin de trei minute şi alte două să "împrumut" pentru  a lăsa scris  pe tablă cuvintele Poetului (... ca în refrenul cântecului).
Înainte de a se suna mi-am anunţat elevii, dându-le ceva emoţii, să vină direct în clasa noastră, fără să iasă în pauză. Nu pot decât să-mi imaginez (i-am lăsat să descopere singuri decorul şi să-l şi împartă), cu plăcută emoţie, reacţia lor.
Un pic din emoţia toamnei a prins Arina (tot 10 C) într-o fotografie. Împart cu voi.



Foto: Arina Diţ

Pe la voi cam ce "emoţii de toamnă" sunt?



miercuri, 22 octombrie 2014

"Frumoaso, ţi-s ochii-aşa de negri încât seara ... "

Am fost elevă a Liceului Pedagogic din Buzău la sfârşitul anilor '80, când toate materialele auxiliare pentru lecţiile demonstrative pe care le făceam eu sau colegii mei se bazau, la propriu, pe lucru manual. Revoluţionarul xerox a apărut mai târziu, iar de sursele infinite ale internetului, nici vorbă. Aşa se face că munceam la fişele de lucru pe rupte, de multe ori în echipă, dacă foiţele de indigo se toceau prea tare ... Să scrii şi să desenezi zeci de fişe era epuizant, dar atunci, în absenţa unei alternative, era normalitatea. Să te prindă seara lucrând la materialele auxiliare pentru ziua de practică pedagogică era (mă repet) normalitatea. 

În fine, retrospectiv privind, îmi dau seama de ce aşteptam şi savuram, atunci când ţineam o lecţie, mai ales etapa trecerii de la o temă la alta. În contextul în care proiectele de lecţie, extrem de riguros alcătuite, scrise de mână (cum altfel), amănunţite şi tehnice (tehnicitatea trebuie înţeleasă ca o calitate, fiindcă ascundea ore de studiu şi de lecturi didactice), ne consumau o grămadă de timp, era o bucurie să găseşti acel ceva cu care să captezi atenţia micilor învăţăcei. 

Personal, am resimţit asta întotdeauna - şi când eram elevă practicantă, şi acum când sunt profesoară -  ca pe o minunată provocare. A pregăti cu migală fondul aperceptiv al elevilor înainte de a veni cu alte şi alte lucruri noi e o soluţie aproape magică de a deschide firesc mintea copilului către următoarea treaptă. 

Cine predă la clasa a VIII-a după Humanitas ştie că manualul începe cu trei texte poetice extrem de diferite: o poezie romantică ("Lacul" de M. Eminescu), una modernistă ("Izvorul nopţii" de L. Blaga) şi una neomodernistă ("Emoţie de toamnă" de N. Stănescu). Trecerea de la Eminescu la Blaga, de la cadrul romantic cu lună, lac, nuferi, trestii la izvorul din care tainic curge noaptea am ales s-o fac prin "minutul" de creativitate. Am ales, ca din întâmplare, motivul ochilor (după o discuţie legată de elemente simbolice) şi am cerut elevilor să alcătuiască versuri libere în care să coreleze simbolul ochilor cu elemente ale naturii.  
Iată minutul nostru de creativitate:

  • Ochii tăi sunt atât de negri, încât cerul nopţii îngenunchează în faţa frumuseţii lor.
  • Ochii tăi sunt atât de adânci şi de albaştri, încât, de fiecare dată când ii privesc, simt că mă înec în valurile mării. 
  • Ochii tăi sunt atât de înlăcrimaţi, încât aud în ei susurul universului.
Nu-i doar o generaţie robotizată de calculator. Ochii lor, adâncii, pot vedea mistere ... 





marți, 9 septembrie 2014

Calendarul Evaluării Naţionale 2015



13 iunie 2015                   Încheierea cursurilor pentru clasa a VIII-a
15-17 iunie 2015              Înscrierea la Evaluarea Naţională
22 iunie 2015                   Limba şi literatura română - proba scrisă
23 iunie 2015                   Limba şi literatura maternă - proba scrisă
24 iunie 2015                   Matematica - proba scrisă

26 iunie 2015                   Afişarea rezultatelor (până la ora 16)
26 iunie 2015                   Depunerea contestaţiilor (orele 16 - 20)
27 - 29 iunie 2015            Rezolvarea contestaţiilor
30 iunie 2015                   Afişarea rezultatelor finale după contestaţii





Calendarul examenului de Bacalaureat 2015

Calendarul examenului de Bacalaureat 2015 - Sesiunea iunie-iulie 2015
25 - 29 mai - Înscrierea candidaţilor la prima sesiune de examen
29 mai - Încheierea cursurilor pentru clasa a XII-a/a XIII-a
8 - 10 iunie - Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română
10 - 12 iunie - Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă
15 - 19 iunie - Evaluarea competenţelor digitale
22 - 26 iunie - Evaluarea competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională 
Probele scrise: 
29 iunie - Limba şi literatura română
30 iunie - Limba şi literatura maternă
1 iulie -  Proba obligatorie a profilului
3 iulie - Proba la alegere a profilului şi specializării 
6 iulie -  Afişarea rezultatelor (până la ora 12:00)
6 iulie - Depunerea contestaţiilor (orele 12:00 - 16:00)
7 - 9 iulie - Rezolvarea contestaţiilor
10 iulie - Afişarea rezultatelor finale
Calendarul examenului de Bacalaureat 2015 - Sesiunea august-septembrie 2015
13 - 17 iulie - Înscrierea candidaţilor la prima sesiune de examen
17-18 august - Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română
17-18 august - Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă
18-19 august - Evaluarea competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională
20 - 21 august - Evaluarea competenţelor digitale
Probele scrise: 
24 august  - Limba şi literatura română
25 august  - Limba şi literatura maternă
26 august -  Proba obligatorie a profilului
28 august  - Proba la alegere a profilului şi specializării 
31 august - Afişarea rezultatelor (până la ora 12:00) şi depunerea contestaţiilor (orele 12:00 - 16:00)
1-2 septembrie - Rezolvarea contestaţiilor
3 septembrie - Afişarea rezultatelor finale

sursa: www.edu.ro

luni, 1 septembrie 2014

Lecţie de supravieţuire

Despre cum poţi fi în acelaşi timp fragil şi puternic, despre cum poţi desfiinţa piedici, despre frumuseţe sălbatică. 
Despre supravieţuire, despre aspiraţie. 
Despre menire. 
Voi ce vedeţi?




Fotografia a fost preluată de pe http://metropotam.ro/La-zi/plante-care-au-refuzat-sa-moara-surprinse-in-cateva-fotografii-inedite-art1695897620/, unde puteţi găsi şi alte imagini cu plante "supravieţuitoare". Spectaculoase toate!



Structura anului şcolar 2014-2015

Anul şcolar 2014-2015 începe pe data de 1 septembrie 2014, se încheie pe data de 31 august 2015 şi se structurează pe două semestre, după cum urmează:


Semestrul I
Cursuri – luni, 15 septembrie 2014 – vineri, 19 decembrie 2014
În perioada 1 - 9 noiembrie 2014, clasele din învăţământul primar şi grupele din învăţământul preşcolar sunt în vacanţă.
Vacanţa de iarnă – sâmbătă, 20 decembrie 2014 – duminică, 4 ianuarie 2015
Cursuri – luni, 5 ianuarie 2015 – vineri, 30 ianuarie 2015
Vacanţa intersemestrială – sâmbătă, 31 ianuarie 2015 – duminică, 8 februarie 2015

Semestrul al II-lea
Cursuri – luni, 9 februarie 2015 – vineri, 10 aprilie 2015
Vacanţa de primăvară – sâmbătă, 11 aprilie 2015 – duminică, 19 aprilie 2015
Cursuri – luni, 20 aprilie 2015 – vineri, 19 iunie 2015
Vacanţa de vară – sâmbătă, 20 iunie 2015 – duminică, 13 septembrie 2015


În zilele libere prevăzute de lege nu se organizează cursuri. 

Săptămâna 6–10 aprilie 2015 din semestrul al doilea este săptămână dedicată activităților extracurriculare și extrașcolare, în cadrul programului numit „Şcoala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”, având un orar specific.



Atenţie!
Cursurile claselor terminale  de liceu se încheie în data de 29 mai 2015
Cursurile claselor a VIII-a se încheie în data de 12 iunie 2015.



Extras din ORDINUL MINISTRULUI privind structura anului şcolar 2014 – 2015
sursa foto: http://e-planse.ro/scoala.html

sâmbătă, 26 iulie 2014

Sunt student la Medicină!

Probabil că toată lumea (părinţi, copii) a gândit că miercurea e cea mai bună zi să te înscrii la facultate. Altfel, nu-mi explic de ce miercurea trecută am găsit pe la nouă fără deja adunaţi sute de oameni la Medicină, iar joi rapoartele de pe site-ul facultăţii au arătat că au mai trecut pe la comisia de înscriere mai puţin de o sută de candidaţi. Vineri şi mai puţini.
În fine, ce faci la o coadă de 1000 de persoane - te înarmezi cu răbdare şi aştepţi. Coada iese din curtea facultăţii şi continuă pe stradă, până dincolo de statuia lui Carol Davila.

Timpul trece mai repede dacă ai venit cu prietenii să te înscrii: După ce te-ai pregătit la chimie? zice o fată către alta. După trei cărţi: cartea bază, o carte mai veche şi culegerea. Da' la anatomie ştiu cel mai bine, chiar lucruri pe care nu se dau! Apoi povesteşte ceva despre alte două facultăţi pe care le-a făcut/ început şi, atentă la ce spune un băiat din grup, scoate un pachet de biscuiţi cu cereale şi-l împarte frăţeşte. Grija pentru cei din jur mă înduioşează. Îi iert prepoziţia pusă prost şi-i doresc să ştie la anatomie şi la chimie.
O fată înaltă se uită nerăbdătoare către staţia RATB după fiecare 69 care trece. Aşteptarea ei ia sfârşit când apare tatăl - un domn corect îmbrăcat, cu o expresie a feţei foarte sobră. Schimbă discret câteva vorbe cu fiica şi ochii, faţa i se încălzesc. După câtva timp, domnul corect îmbrăcat iese din rând şi-i face fetei o fotografie cu telefonul, cum stă la rând cu ochelari de soare. Apoi încă una mai din stradă, încă una, încă una. Îl suspectez că de fapt vrea să fotografieze mulţimea. Peste vreo două ore, când suntem deja ajunşi în holul central al facultăţii, domnul corect îmbrăcat îi face fetei alte poze. Din unghiul în care mă aflu acum, nu mai văd fata, nici ochelarii de soare, doar pe domnul îmbrăcat corect făcând poze. Multe poze.
Nu mă pot plânge că nu avansează repede rândul. (Organizarea, de altfel, a fost în regulă.) Când ajungem în dreptul impunătoarei statui, un tânăr iese din rând pentru a vorbi la telefon, mai discret, gândesc eu. Vocea puternică a tânărului turteşte instantaneu orice tentativă de discreţie. Nu ai cum să nu auzi: Alo, da, stau la coadă. [...] E o coadă ca pe vremea lui Ceauşescu la lapte. [...] Şi are ăştia aici o statuietă, parcă e dân pisicile aristocrate! 
Întorc capul involuntar către statuia lui Carol Davila. Impunătoare. Mândră. Elegantă. Chestie de perspectivă, gândesc. Sau mai degrabă de semantică.
Sau nici nu contează - atâţia oameni adunaţi din atâtea părţi aici, părinţi şi copii, animaţi de un gând comun - ca peste o săptămână să poată spune: Sunt student la Medicină!






vineri, 11 iulie 2014

Ce greşeli să eviţi cu copilul tău. Ghid pentru părinţi mari cu copii mici

      Cred că părinte grijuliu e pleonasm, dacă avem în vedere oamenii normali la cap care au copii. Acestor oameni mă adresez prin postarea de faţă. Indiferent că exprimă sau nu, că lasă sau nu să se vadă, părinţii îşi fac griji. Copii mici - griji mici, copii mari - griji mari, sintetizează înţelepciunea populară, lucru care nu ne opreşte însă de la a constata că şi părinţii cu copii mici şi foarte mici îşi fac griji mari, atât de multe şi de mari, încât comit adesea greşeli cu urmări asupra relaţiei părinte - copil sau asupra personalităţii copilului.
       Iată trei exemple foarte frecvente în care prea multă grijă raportată la situaţii extrem de obişnuite generează greşeli, a căror evitare ar putea fi la îndemâna oricărui părinte:

       Părinţii pun copilului la masă farfuria încărcată cu mâncare. Recunoaşteţi că aceasta e tendinţa tuturor: bucata cea mai mare de carne, un munte de legume, chiar dacă vorbim despre un copil de 3-4 ani. Oricât de convingători ar încerca să fie părinţii, copilul nu va putea mânca tot! (Nu luăm aici în calcul situaţia mâncăcioşilor, care se vor ghiftui, semnând deja contractul pentru postul de viitori supraponderali.)

 Şi atunci urmează a doua greşeală: copilul e admonestat, corelând momentul mesei cu un sentiment negativ: de vinovăţie sau de neputinţă.      
       Soluţia e simplă: în farfuria copilului trebuie pusă o cantitate mică de mâncare, pe care copilul să aibă satisfacţia că "o dă gata". Fiţi sigur că va mai cere o porţie dacă nu s-a săturat.


       Părinţii imită limbajul copilului. Până la 3-4 ani (uneori se depăşeşte această vârstă), copilul vorbeşte "stâlcit", uneori fiind nevoie de dicţionar bebe-român pentru a înţelege ce spune. Părinţii sunt, desigur, calificaţi în traducerea cu pricina, dar nimic nu motivează faptul să vorbească la fel. Copilul - bebe poate fi adorabil vorbind "pe limba lui", dar părinţii nu sunt nici măcar amuzanţi, ca să nu mai vorbim despre faptul că este extrem de important ca odrasla să audă o limbă română volbită vorbită corect...
           Soluţia e ... pe buzele oricui: tonul afectuos trebuie păstrat, nu şi pronunţia greşită.


         Părinţii strâng jucăriile împrăştiate, "protejând" copilul care e prea obosit să adune ceea ce face din covorul tău o pistă cu obstacole. Greşit! Copilul trebuie doar ajutat/ încurajat/ coordonat să pună jucăriile în ordine, evitându-se însă adresările tip ordin/comandă, care ar face ca această activitate să fie percepută de cel  mic drept o experienţă negativă.
         Soluţia vine din exemplul personal pe care părintele îl oferă: obiectele personale puse în ordine la finalul unei zile, eventual cu un uşor entuziasm, motivat în faţa copilului prin aceea că următoarea zi va începe mai frumos într-o casă ordonată. În plus, ordonarea jucăriilor poate fi ultima repriză de joacă, una la care participă măcar unul dintre părinţi.
         Încercaţi, poate fi amuzant!




Desene preluate de pe http://www.clipartlogo.com/image/baby-girl-crawling-clip-art_376343.html.



vineri, 6 iunie 2014

La mulţi ani, Doamnelor şi Domnilor Învăţători!

M-a învăţat să scriu şi să citesc în clasele I şi a II-a naşul meu de botez, domnul învăţător Vasile Nan. L-am evocat şi cu altă ocazie, amintindu-mi de primul mărţişor. 

Copilărind ... în cancelarie (prin natura meseriei părinţilor mei) şi avându-l pe naşul meu învăţător, intrarea mea în clasa I nu a fost cine ştie ce eveniment, cu mai ştiu eu ce emoţii, ci a fost doar o prelungire a copilăriei mele în care au apărut mici (dar semnificative) schimbări: prietenele şi colegele mamei au devenit dintr-o dată doamna învăţătoare sau doamna profesoară, iar în loc de gentuţa de grădiniţă a trebuit să car zilnic un ghiozdan maro (cel mai uşor pe care îl găsise la librărie tata). În plus, cancelaria a devenit, dintr-o solidaritate cu colegii mei,  locul tabu, în care şcolarii pur şi simplu nu intră. Toate acestea erau însă inconveniente uşor de trecut atâta timp cât învăţătorul meu urma să fie domnul Nan. Desigur că mi s-a părut că intru într-un fel de joc şi că, în complicitate cu naşul meu, fac un fel de favor colegilor spunându-i, la fel ca toată lumea, domnul învăţător
Şi cum să nu mi se pară şcoala un joc, când toate lecţiile, dar absolut toate lecţiile domnului învăţător erau vii şi pline - Păcală cobora din pom direct în faţa clasei, doiul era o lebădă, optul un mucenic de cocă, iar iedul cu trei capre al lui Octav Pancu-Iaşi lua înfăţişarea vreunui coleg care, Doamne  fereşte, se lăsa prins de vreun soi de lene. 

Nu-mi aduc aminte ca domnul meu învăţător să-şi fi făcut altfel meseria decât cu inima şi dând fiecărui copil câte o fărâmă din sufletul său mare.

A fost una dintre minunile copilăriei mele să-l am pe naşul meu învăţător. Şi cred că într-un fel sau altul aşa ar trebui să se întâmple în viaţa fiecărui copil: să existe acel învăţător care să-i facă dragă şcoala. 


La mulţi ani, Doamnelor şi Domnilor Învăţători!

vineri, 30 mai 2014

Scrisoare către elevii mei

Dragii mei,

A fost să fie ca în ziua absolvirii voastre să mă aflu în alt loc, participând la alt eveniment important pentru mine. Nimic nu este însă întâmplător, ceea ce scriu acum pentru voi poate fi ultima lecţie, cea care să releve în alt  mod  puterea cuvântului, depăşind bariere de spaţiu şi timp.
Primiţi, aşadar, gândurile mele de rămas bun, acum, la capătul celor patru ani în care am fost profesoara voastră de limba şi literatura română.  

Îmi vin în minte frânturi de timp, mai vechi, mai noi, care se aşază firesc şi cuminte, compunând povestea noastră comună: zeci de recreaţii petrecute împreună; sutele de ore cu emoţii la română, jurnalul de călătorie din clasa a IX-a, când aţi străbătut Bucureştiul la pas; ochelarii lui Bogdan pierduţi după ora de română de la USR, Cine vrea să fie ascultat azi?; foarfeca Rebecăi; studiile de caz (de excepţie, unele), cu evaluări drastice; cuvinte explicate pentru Jad;  trei copii calificaţi la naţională în a XI-a; lucrul în echipă; Poveste de Marin Sorescu citită de (actriţa) Carol, balul de absolvire, portofoliile uimitoare; cuvintele lui Nico - cel mai frumos cadou de despărţire înaintea plecării mele de la bal; ora de opţional cu Smiley; catalogul "arăbesc" - Azzam-Yasin; "inima uriaşă" scrisă de ziua mea;   cercul de istorie şi literatură cu atâtea şi atâtea lecturi şi discuţii; olimpiadele cu Raluca şi Teo; trei fete care vor merge la Litere; textele de 1 Decembrie; anii de liceu cu emoţii la română ...

Iată cu câte imagini sunt mai bogată sufleteşte după cei patru ani petrecuţi împreună! Şi, peste toate, ultimul tablou - ultima oră de română, când toţi treizeci şi trei de elevi ai clasei a XII-a C, aşezaţi corect în bănci, au devenit ... poeţi.

Sper ca poezia să vă însoţească toată viaţa.

Mi-aţi fost dragi toţi treizeci şi trei, Anastasia, Ana, Marian, Jhony, Nico, Francisca, Said, Uca, Cristina G, Andreea, Cristina R, Laura, Cristina, Antonia, Loredana, Bogdan, Mihai, Faiăr, Jad, Raluca, Ştefan, Carol, Alexandra AchimaA,  Silvia, Teo, Ancuţa, Laura I, Rebeca, Cristi, Iulia, Betty, Bianca, Daniela !

Drum bun, 12 C, oriîncotro veţi merge!

Cu drag,
... un PROFESOR.

luni, 19 mai 2014

Festivitatea de premiere - Olimpiada Naţională de Lingvistică, 2014

Ieri, într-o dimineaţă de duminică foarte luminoasă, s-au adunat la Biblioteca Naţională participanţii la Olimpiada Naţională de Lingvistică, ediţia a II-a, pentru festivitatea de premiere.
Au participat la această festivitatConf. univ. dr. Oana Murăruș - Facultatea de Litere, lector dr. Adina Dragomirescu - Facultatea de Litere,  prof. Liliana Toderiuc - inpector general adjunct; prof. dr. Mihaela Cîrstea - inspector de specialitate, prof. Ileana Sanda -  inspector de specialitate. Au fost prezenţi şi membrii comisiei de evaluare a lucrărilor.
S-au acordat premii, menţiuni (primii clasaţi, clasamentul aici) şi diverse premii speciale.
Elevul meu, Ştefan, a obţinut Menţiune şi Premiul special al ISMB.


Foto: Alexandru Nicolae

Foto: Alexandru Nicolae

Foto: Alexandru Nicolae



duminică, 18 mai 2014

Clasament Olimpiada Naţională de Lingvistică, 2014


S-au afişat rezultatele la  Olimpiada Naţională de Lingvistică, 2014. Iată care sunt primii 10 clasaţi,  nivel liceal şi gimnazial, înainte de contestaţii. Felicitări!

Primii zece elevi de liceu la ONL, ed. a II-a

1. Mirea Dan Mircea XI - C.N. Fraţii Buzeşti Craiova/Dolj 90
2. Marinescu Iulia XI - C.N. Unirea Turnu Măgurele/Teleorman 88
3. Neacșu Vlad XI - Liceul Internațional de Informatică București/ Bucureşti 87
4. Bouroş Ioana X - C.N. Costache Negri/ Galaţi 85
5. Omota Valentin XI - Colegiul Naţional „Dimitrie Cantemir” Oneşti/Bacău 83,5
6. Costea Ramona XI - C.N. Al. Papiu Laurian Tg. Mureş/Mureş 83
7. Căzăceanu Evelina XI - C.N. Constantin Carabella Târgovişte/Dâmboviţa 77,5
8. Berbece Denisa Elena - XII C.N. Andrei Şaguna/ Braşov 77
9. Helmer Paul X - Liceul Teoretic Avram Iancu/ Cluj 76,5
10. Angelescu Alina Andreea X - C.N. Ienăchiţă Văcărescu Târgovişte/Dâmboviţa 76



Primii zece elevi de gimnaziu la ONL, ed. a II-a

1. Cioată Ana Maria VII - C.N. Carol I Craiova/Dolj 96
2. Sîrbu Oana VII - Şcoala Gimnazială Nr. 24 Timişoara/Timiş 95
3. Ghilea Maria Raluca VIII - C.N. Calistrat Hogaş Piatra Neamţ/ Neamţ 93
4. Nichifor Diana VII - Şcoala Gimnazială Nr. 4/ Suceava 92,5
5. Bălăucă Ştefan Răzvan VIII - C.N. M. Eminescu/ Botoşani 92
6. Strugaru Mălina VII - C.N. Iaşi/ Iaşi 92
7. Constantin Buliga Ștefan VIII - Liceul Teoretic „Eugen Lovinescu”/ Bucureşti 91
8. Măgureanu Livia VIII - Colegiul Național „Tudor Vianu”/ Bucureşti 91
9. Ghiorghiţă Carina Ioana VII - C.N. Roman Vodă Roman/ Neamţ 90,5
10. Tudorescu Alexandra VII - C.N. Moise Nicoară Arad/ Arad 90




sâmbătă, 17 mai 2014

Fotografii de la deschiderea Olimpiadei Naționale de Lingvistică, 2014

Am revenit cu fotografii de la deschiderea Olimpiadei Naționale de Lingvistică, ediţia a II-a, eveniment care a avut loc în holul central al Bibliotecii Naţionale. 
Tot aici va avea loc mâine festivitatea de premiere. Până atunci aşteptăm cu nerăbdare rezultatele ... 


Foto: Alexandru Nicolae

Foto: Alexandru Nicolae


Foto: Alexandru Nicolae



Foto: Alexandru Nicolae

Foto: Alexandru Nicolae



vineri, 16 mai 2014

Deschiderea Olimpiadei Naționale de Lingvistică, 2014

În seara aceasta, la Biblioteca Naţională a României, a avut loc Festivitatea de deschidere a Olimpiadei Naționale de Lingvistică, 2014.
Au participat la deschiderea Olimpiadei Naționale de Lingvistică  prof. dr. Constantin Trăistaru - inspector general școlar; prof. dr. Mihaela Cîrstea - inspector de specialitate, prof. Ileana Sanda -  inspector de specialitate.
Detaliile (foarte așteptate) privitoare la structura probelor, la gradul de dificultate a subiectelor, la confruntarea candidaților cu evaluatorii au fost prezentate de lector dr. Adina Dragomirescu și  de drd. Roxana Dincă, de la Facultatea de Litere. A vorbit despre frumuseţea acestui concurs un olimpic participant la faza internaţională de anul trecut, actualmente student la Clasice.
Invitat special al acestui eveniment a fost academicianul Solomon Marcus, cu un discurs extraordinar de frumos despre evoluţia cuvântului. Mi-a rămas în minte ideea finală: limba e ca o casă în care locuieşti. Nu trebuie să rămâi închis în ea, dimpotrivă. Ieşi din ea - vorbind şi alte limbi, te poţi întoarce înapoi în limba în care locuieşti mai conştient de valoarea propriei tale case.

Olimpicii (aproape 200 de participanți din toate județele țării și din București, mai mulţi decât anul trecut) vor susține mâine probele Olimpiadei la Facultatea de Litere. Se vor califica 4 elevi pentru a participa la faza internațională a Olimpiadei de Lingvistică. 
Mai multe detalii despre Olimpiada Națională de Lingvistică, aici

Am şi eu un elev în concurs, pe Ştefan.  Țineți-ne pumnii!




Biblioteca Naţională a României 
(fotografie preluată de pe http://www.business24.ro/)

luni, 12 mai 2014

Despre interzicerea reclamei Romtelecom

Mediascop a cerut câteva opinii pentru a afla cum este perceput potenţialul nociv al reclamei Romtelecom şi cât de justificată este interdicţia CNA. 
... Şi părerea mea alături de părerile unor specialişti din diverse domenii:

http://mediascop.ro/interzicerea-reclamei-skateboarders-o-decizie-cna-controversata/

luni, 14 aprilie 2014

O vacanţă cu lumină vă doresc!

De câte ori am luat serie nouă la dirigenţie am fost întrebată mai devreme sau mai târziu de către foşti sau actuali elevi sau de colegi de cancelarie cum sunt noii elevi.
Voi scrie azi prima postare despre noua mea clasa la dirigenţie, a IX-a C, filologie, intensiv engleză, fiindcă săptămâna aceasta merită ceva special - pozitiv şi tonic, în acelaşi timp.

Colectivele de elevi nu seamănă niciodată între ele - 20-30 de individualităţi, compun structuri extrem de diferite, de la an la an, de la un profil la celălalt. Percepţia generală a insituit cam două clasificări: "realiştii" sunt pragmatici, iar "umaniştii" sunt visători. (Din vremea când eu eram elevă de liceu, în Buzăul anilor '80, mai păstrez, în plus, încă un epitet - pedagogistele, atribuit fetelor din Liceul Pedagogic "Spiru C. Haret" - am fost una dintre ele ... )

Pe de altă parte, când un profesor primeşte altă serie la dirigenţie se află el însuşi în altă etapă a vieţii sale personale şi profesionale. Cred că acesta este un aspect (alături de particularităţile clasei) care generează relaţia unică pe care o construieşti cu fiecare clasă.

Cei 27 de "umanişti" cărora le sunt profesor diriginte din septembrie 2014 sunt ... sunt cumva, fiindcă un singur cuvânt nu poate cuprinde ceea ce deja am adunat despre ei.
Sunt frumoşi de la sine, fără artificii. Râd zgomotos la orice glumă şi clasa se umple de bucurie şi de lumină. Plâng fără ascunzişuri când povestim, când citim, când privim ... Împart prăjiturile bunicii. Îi duc colegei cu rubeolă salata de fructe făcută la şcoală. Ascultă şi (foarte important!) acceptă sfaturi dinspre catedră ... Compun câtece cu haz. Au cuvinte nesuferite şi cuvinte preferate. Uită să ude florile.  Îmi telefonează pentru orice lucru li se întâmplă când nu sunt în şcoală. Încep să citească (după multe tertipuri făcute de mine pentru a-i atrage de partea lecturii!). Ţin pături în dulap pentru zile însorite, când ora de română se mută în parcul şcolii.

Sunt frumoşi şi luminoşi şi vreau să cred că raza de soare care apare în toate pozele noastre e semn bun de drum curat şi drept.
Vacanţă cu lumină vă doresc, elevi de ieri şi de azi!











duminică, 13 aprilie 2014

Urări de fericire de Florii. La mulţi ani!

Uneori, când sunt fericită într-adevăr Simt – sau poate numai mi se pare - Cum – în vârful fiecărui vârf de păr - Îmi creşte câte o floare. Şi simt că sunt grozav de frumoasă Cu podoaba aceea împărătească Dar nu-ndrăznesc să mişc fruntea prea tare De teamă să nu se ofilească, Şi nici să mă uit într-o oglindă De teamă să nu se desprindă Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.
Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor, E uşor: Nu trebuie decât să fiţi Foarte fericiţi.
(Ana Blandiana - Minunea)



sâmbătă, 12 aprilie 2014

Zi cu oferte!

 La raionul cu patiserie din hipermarket cer un palmier şi două pateuri. Câte patee aţi zis? zice vânzătoarea. Două, răspund şi îmi scapă un zâmbet în colţul gurii. A, nu eu zic patee, ci o femeie pe care o cunosc, replică iute vânzătoarea. Zâmbesc uşurată, chiar gust gluma. Dar palmieruri câte? adauga ea ...

În aceeaşi zi, la florăresele din colţul străzii. Cum daţi buchetul de lalele? întreb. 
Cinci lei buchetu', mamă, că e oferturi astăzi! 

Demonstrativ vă arăt lalelele, că palmierurile nu mai sunt ... 




luni, 3 februarie 2014

Când începe respectul pentru copilul tău

Când fiica mea avea patru ani şi jumătate (cum a trecut timpul!), s-a întâmplat ceva care m-a făcut să conştientizez că, pe lângă ceea ce-i ofer deja copilului meu (iubire necondiţionată, protecţie, căldura familiei, atenţie, timp etc.), trebuie să mai adaug ceva esenţial: anume respect.
A venit într-o zi de la grădiniţă extrem de supărată, pe motiv că, deşi i-am spus că engleza e frumoasă, ei nu i se mai pare aşa. Şi atunci am întrebat-o ce nu-i mai place la limba engleză. Profesoara, zice ea grav. Nu-mi place profesoara. De ce? întreb. Fiindcă are haine nearanjate şi mai ales fiindcă ne dă porecle şi ne vorbeşte urât. 
Primul gând al meu a fost să-i prezint persoana în cauză în culori mai frumoase. O cunoşteam personal pe profesoara de engleză care colabora cu educatoarea fiicei mele. Mi-am făcut un calcul simplu: teacher are păr blond, e înaltă, e tânără (cam ca mine atunci). Cât de greu să fie? Iar dacă poreclele sunt în engleză, e şi acesta un mod de a învăţa cuvinte noi. Şi am enumerat cu glas calm şi sigur atributele merituoasei teacher.
O licărire de neîncredere în ochii copilului meu de patru ani mi-a întrerupt discursul, abia început. Balanţa din mine (sau profesoara din mine) a văzut cumpăna (sau pericolul): să deformez realitatea pe care copilul o vede şi să fac o zână dintr-o fiinţă despre care şi eu credeam că e o persoană căreia îi mai scapă amănunte, eufemistic vorbind (fusta cu fermoarul stricat şi prins cu ac de siguranţă, mirosul omniprezent de tutun, părul blond - pe jumătate - prins mereu cu un plastic etc.), sau să acceptăm împreună că teacher nu e şi nici nu e nevoie să fie miss paradis, atâta timp cât e ştiutoare de carte, iar jobul ei este, chiar şi prin porecle, să îi înveţe pe copii engleza.
Am ales varianta fără zâne false, varianta amuzantă în care teacher-cu-fusta-prinsă-cu ac-de-siguranţă a găsit modalitatea cea mai bună ca micii elevi să reţină cuvinte rare precum beaver (atribuit unui copil cu prognatism superior) sau mai puţin rare, precum mouse (atribuit unuia cu urechile mari).
Ok, English is fine, zice fiica mea de patru ani. Şi profesoara e ... Profesoara mă învaţă.
Iar eu mi-am putut privi copilul în ochi, cu respect.

Este esenţial să-i tratăm pe copiii noştri, indiferent de vârsta pe care o au, ca pe oameni întregi, care observă,  au păreri, care gândesc şi care au dreptul să fie ascultaţi. Unde poate şi unde trebuie să intervină părintele - şi aceasta este esenţial: în formarea unui sistem de valori la care copilul să se poată raporta, fără ca părintele să aibă vreo urmă de teamă că va da greş.

luni, 27 ianuarie 2014

Snow-top!

De vineri ninge continuu în Bucureşti, deci să fim în ton cu decorul şi să luăm un fulg de colo, unul de colo ... Şi eventual să facem un top!  Un snow-top! (... aşa cum am făcut cânva şi un strop-top!) 




Cum roade visul firea cea aeve Cu fiecare noapte mai adânc, Mânând în turme zei, meandri, eve Şi cavaleri cu lire la oblânc,
Cum se lipesc cu toţii de oglindă Să treacă dincolo cât mai curând, Cum creşte jalea-n tagma suferindă A chipurilor în amurg plăpând,
Cum nasc apoi năluci în cavalcade Gonind uşor spre porturi sidefii, Spre specii calde, populând estrade La circul interzis pentru cei vii.
Nu mă lăsa, de umeri mă cuprinde, Şopteşte-mi vorbe clare, să-nţeleg, Ori şuieră preziceri şi colinde Să fie iarnă pentr-un ev întreg. (Leonid Dimov - Să fie iarnă)



Eşti atât de frumoasă, iarnă! Câmpul întins pe spate, lângă orizont, şi copacii opriţi, din fuga crivăţului… Îmi tremură nările şi nicio mireasmă, şi nicio boare, doar mirosul îndepărtat, de gheaţă, al sorilor. Ce limpezi sunt mâinile tale, iarnă! Şi nu trece nimeni doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru şi gândul creşte-n cercuri sonorizând copacii câte doi, câte patru. (Nichita Stănescu - Cântec de iarnă)

Ninge cu duşmănie, Cu ură cade zăpada Peste apele îngheţate cu ură, Peste livezile înflorite din răutate, Peste păsările înrăite care îndură. Ninge ca şi cum prin zăpadă Ar trebui să se sfârşească Viaţa acestui acvatic popor, Ninge cu o încrâncenare Omenească, Ninge otrăvitor. Pe cine să mire? Doar eu mai ştiu Că ninsoarea A fost la-nceputuri iubire. E atât de târziu Şi ninge hidos, Şi nu-mi vine-n minte Decât să aştept Lupii flămânzi, Să le fiu de folos. (Ana Blandiana - Ninge cu duşmănie)


ce iarnă tăcută şi ce voluptoasă singuratatea acestui suflet - felinarele felinarele - cu lacrima îngheţată pe sticlă aş vrea să alerg până la strada cu numele meu să-i sparg caldarâmul şi să dezgrop un copil pentru că e iarnă şi copacii ridică-n picioare atâtea schelete (Nora Iuga - Felinarele Felinarele)


Foto: Casandra Săpoiu