joi, 30 octombrie 2014

Experiment. Literatura creează emoţie

Cum te simţi ca profesor când vorbeşti în faţa unei clase în care majoritatea elevilor afişează o politeţe de complezenţă? Cu alte cuvinte, o fi interesant ce spuneţi, dar mie mi se pare plictisitor şi stau cuminte fiindcă mi-e jenă să fac altceva ...

Oricât de interesant ar fi subiectul lecţiei, oricât de grozavă ar fi expunerea, elevii de azi nu mai sunt cei de ieri. Generaţiile de acum câţiva ani mai aveau ceva urme din răbdarea (din vremea şcolii în comunism) de a asculta stoic expuneri preţioase şi de a urmări cu creionul în mână demonstraţii complicate. Copiii de azi însă ştiu de când s-au născut că informaţia e la un click distanţă şi nu vor înţelege în veci de ce trebuie să asculte expuneri plicticoase. Ca să-i câştigi de partea ta, trebuie să-i faci să se simtă parteneri în lecţii vii, dinamice, interactive, în care să exploreze, să descopere, să experimenteze.

Clasa a IX-a E, filologie, intensiv engleză. Lecţie despre text ficţional şi nonficţional. Definim conceptele. Le propun un scurt exerciţiu creativ de texte nonficţionale: să compună o ştire despre un adăpost de animale. Apoi  alunecăm "firesc" către o discuţie despre animale de companie, despre responsabilitate, despre legătura care se stabileşte etc. Cer elevilor să scrie pe un post-it un cuvânt prin care să definească starea de spirit din acel moment.
Ora 12,15: fericită, relaxat, încântată, fericire, liniştită, fericire, curioasă, bine, fericire ... Lipim hârtiuţele în partea stângă  a tablei.
Ora 12,20: anunţ subiectul lecţiei: "După melci" de Ion Barbu. Lectura expresivă a textului îmi aparţine (textul e lung şi greu de citit expresiv la prima vedere). Citesc, citesc, citesc. La final, după descântul-bocet al copilului, în clasă e (prea) linişte.
Ora 12, 40: vreau stările lor redate printr-un cuvânt, din nou. Tristeţe, tristeţe, trist!, melancolic, supărat, dezamăgit, tristă, afectat, nostalgie, tristeţe, tristeţe ... 
Lipim şi tristeţea, în partea noastră dreaptă. Citim notiţele, pe rând, şi întreb ce s-a întâmplat de la 12,15 la 12,40. A murit melcul! vine spontan un răspuns şi nimeni nu râde, nimeni nu răsuflă ... Sunt prinşi încă în poveste. Ficţiunea i-a câştigat şi i-a închis pentru o clipă în lumea ei.

Aş vrea ca aceşti copii să revină şi să revină toată viaţa lor la literatură ca la o apă vie. Nu de alta, dar tocmai au conştientizat că literatura creează emoţie ... 







Foto: Ana Văcărescu



2 comentarii: