luni, 14 aprilie 2014

O vacanţă cu lumină vă doresc!

De câte ori am luat serie nouă la dirigenţie am fost întrebată mai devreme sau mai târziu de către foşti sau actuali elevi sau de colegi de cancelarie cum sunt noii elevi.
Voi scrie azi prima postare despre noua mea clasa la dirigenţie, a IX-a C, filologie, intensiv engleză, fiindcă săptămâna aceasta merită ceva special - pozitiv şi tonic, în acelaşi timp.

Colectivele de elevi nu seamănă niciodată între ele - 20-30 de individualităţi, compun structuri extrem de diferite, de la an la an, de la un profil la celălalt. Percepţia generală a insituit cam două clasificări: "realiştii" sunt pragmatici, iar "umaniştii" sunt visători. (Din vremea când eu eram elevă de liceu, în Buzăul anilor '80, mai păstrez, în plus, încă un epitet - pedagogistele, atribuit fetelor din Liceul Pedagogic "Spiru C. Haret" - am fost una dintre ele ... )

Pe de altă parte, când un profesor primeşte altă serie la dirigenţie se află el însuşi în altă etapă a vieţii sale personale şi profesionale. Cred că acesta este un aspect (alături de particularităţile clasei) care generează relaţia unică pe care o construieşti cu fiecare clasă.

Cei 27 de "umanişti" cărora le sunt profesor diriginte din septembrie 2014 sunt ... sunt cumva, fiindcă un singur cuvânt nu poate cuprinde ceea ce deja am adunat despre ei.
Sunt frumoşi de la sine, fără artificii. Râd zgomotos la orice glumă şi clasa se umple de bucurie şi de lumină. Plâng fără ascunzişuri când povestim, când citim, când privim ... Împart prăjiturile bunicii. Îi duc colegei cu rubeolă salata de fructe făcută la şcoală. Ascultă şi (foarte important!) acceptă sfaturi dinspre catedră ... Compun câtece cu haz. Au cuvinte nesuferite şi cuvinte preferate. Uită să ude florile.  Îmi telefonează pentru orice lucru li se întâmplă când nu sunt în şcoală. Încep să citească (după multe tertipuri făcute de mine pentru a-i atrage de partea lecturii!). Ţin pături în dulap pentru zile însorite, când ora de română se mută în parcul şcolii.

Sunt frumoşi şi luminoşi şi vreau să cred că raza de soare care apare în toate pozele noastre e semn bun de drum curat şi drept.
Vacanţă cu lumină vă doresc, elevi de ieri şi de azi!











duminică, 13 aprilie 2014

Urări de fericire de Florii. La mulţi ani!

Uneori, când sunt fericită într-adevăr Simt – sau poate numai mi se pare - Cum – în vârful fiecărui vârf de păr - Îmi creşte câte o floare. Şi simt că sunt grozav de frumoasă Cu podoaba aceea împărătească Dar nu-ndrăznesc să mişc fruntea prea tare De teamă să nu se ofilească, Şi nici să mă uit într-o oglindă De teamă să nu se desprindă Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.
Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor, E uşor: Nu trebuie decât să fiţi Foarte fericiţi.
(Ana Blandiana - Minunea)



sâmbătă, 12 aprilie 2014

Zi cu oferte!

 La raionul cu patiserie din hipermarket cer un palmier şi două pateuri. Câte patee aţi zis? zice vânzătoarea. Două, răspund şi îmi scapă un zâmbet în colţul gurii. A, nu eu zic patee, ci o femeie pe care o cunosc, replică iute vânzătoarea. Zâmbesc uşurată, chiar gust gluma. Dar palmieruri câte? adauga ea ...

În aceeaşi zi, la florăresele din colţul străzii. Cum daţi buchetul de lalele? întreb. 
Cinci lei buchetu', mamă, că e oferturi astăzi! 

Demonstrativ vă arăt lalelele, că palmierurile nu mai sunt ...