Partea I, partea a II-a, partea a III-a.
IV. Oraşul
De ce spuneam că am intrat pe alt tărâm sau ce m-a fascinat în Bistriţa:
- struţii cu potcoavă în cioc. Mândri foc, îţi apar de oriunde în cale prin centrul oraşului. Au pene de culori suprarealiste şi par desprinşi dintr-un basm, la fel ca merele uriaşe. Sunt simbolul oraşului, preluat de la regii de Anjou, îmi spune la cina festivă chiar prefectul judeţului Bistriţa-Năsăud. Struţul era considerată o pasăre atât de puternică şi de rezistentă, încât putea digera fier, de aici simbolistica struţului cu potcoavă în cioc.
- Piaţa Centrală. Încărcată de istorie. Loc de promenadă. Clădirile şi pavajul păstrează farmecul medieval. Terase moderne cochete - un motiv în plus să zăboveşti. În capătul străzii, cum vii dinspre sinagogă, Catedrala. Maiestuoasă.
- Sinagoga din Bistriţa. E fabuloasă - un fost lăcaş de cult evreiesc devenit, după o recentă restaurare, sală de spectacole de muzică clasică şi de teatru. Scena e generoasă, acustica perfectă, iar lucrări de artă modernă sunt alese cu grijă pentru a se integra arhitecturii. Inspirată alegere a organizatorilor LAV 2013 de a se desfăşura aici festivitatea de deschidere a acestui concurs naţional şi festivitatea de premiere.
- Ada Milea. Pentru că tot vorbim despre sinagogă - la deschiderea concursului, un recital al actriţei originare din Bistriţa a fost surpriza de bun venit pentru participanţii (abia) sosiţi din toată ţara. În stilul caracteristic a cucerit audienţa.
- merele uriaşe, din nou, şi cireşele de la Cireşoaia. Cireşe adevărate - laitmotivul şederii noastre aici şi răsfăţul verii, cu blândeţe aşezată la Bistriţa.
Asta am reuşit să văd la Bistriţa în cele câteva ore libere din cele trei zile de lucru.
Şi a mai fost ceva.
(va urma)
IV. Oraşul
De ce spuneam că am intrat pe alt tărâm sau ce m-a fascinat în Bistriţa:
- struţii cu potcoavă în cioc. Mândri foc, îţi apar de oriunde în cale prin centrul oraşului. Au pene de culori suprarealiste şi par desprinşi dintr-un basm, la fel ca merele uriaşe. Sunt simbolul oraşului, preluat de la regii de Anjou, îmi spune la cina festivă chiar prefectul judeţului Bistriţa-Năsăud. Struţul era considerată o pasăre atât de puternică şi de rezistentă, încât putea digera fier, de aici simbolistica struţului cu potcoavă în cioc.
- Piaţa Centrală. Încărcată de istorie. Loc de promenadă. Clădirile şi pavajul păstrează farmecul medieval. Terase moderne cochete - un motiv în plus să zăboveşti. În capătul străzii, cum vii dinspre sinagogă, Catedrala. Maiestuoasă.
- Sinagoga din Bistriţa. E fabuloasă - un fost lăcaş de cult evreiesc devenit, după o recentă restaurare, sală de spectacole de muzică clasică şi de teatru. Scena e generoasă, acustica perfectă, iar lucrări de artă modernă sunt alese cu grijă pentru a se integra arhitecturii. Inspirată alegere a organizatorilor LAV 2013 de a se desfăşura aici festivitatea de deschidere a acestui concurs naţional şi festivitatea de premiere.
- Ada Milea. Pentru că tot vorbim despre sinagogă - la deschiderea concursului, un recital al actriţei originare din Bistriţa a fost surpriza de bun venit pentru participanţii (abia) sosiţi din toată ţara. În stilul caracteristic a cucerit audienţa.
- merele uriaşe, din nou, şi cireşele de la Cireşoaia. Cireşe adevărate - laitmotivul şederii noastre aici şi răsfăţul verii, cu blândeţe aşezată la Bistriţa.
Asta am reuşit să văd la Bistriţa în cele câteva ore libere din cele trei zile de lucru.
Şi a mai fost ceva.
(va urma)
Un struţ cu potcoavă în cioc.