marți, 30 decembrie 2014

Prevestitorul. Urări pentru Anul Nou


       Până să se pună pe ninsoare în Bucureşti, pe capota unei maşini din cartierul meu a apărut acest ... personaj de zăpadă. Să-i zic "om" - e prea mic, să-i zic "omuleţ" -  e prea mare.
    Personajul nostru, altfel, are tot ce scrie în amintirile copilăriei oricui: ochii - doi cărbuni (boabele de piper din sertarul cu mirodenii, veţi spune cârcotaş), nasul-morcov de-adevăratelea, care, minune! din cel mai mic morcov din cămară, a devenit cel mai trufaş nas de om de zăpadă!, mătura ... tocită, cum şade bine unei mături lăsate înadins în fundul curţii, bună de dat zăpada din uşă până în poartă ... (aţi crezut că vedeţi o crenguţă uscată sau ruptă de vânt, nu?). Ultimele detalii: "găleata" veche devine pălărie (am pus cumva ghilimele?) şi omul-omuleţ-de zăpadă e gata, trufaş, cum sunt toţi prevestitorii. 
    Şi un prevestitor adevărat trebuie crezut: când un bunic face miniaturi din omăt, copilăria nepoţilor, cu oameni de zăpadă adevăraţi, e frumoasă, indiferent de iernile ce vor urma.
       Un An Nou cu puterea de a vă bucura de lucrurile mici care aşteaptă să fie observate vă doresc! Un An Nou cu întâmplări frumoase şi mai ales cu înţelepciunea de a le vedea! 



Foto: Mugur Săpoiu

P.S. Nu e prima poveste cu om de zăpadă. Doar că fiecare om de zăpadă are povestea lui ...

joi, 25 decembrie 2014

Scrisoare către Moş Crăciun. Lecţie de sinceritate

Am scris despre "ritualul" orei mele de dirigenţie, ultima de dinaintea Crăciunului, prima dată în Scrisoare către Moş Crăciun. Apoi am continuat să împart cu voi, cititorii, bucuria şi emoţia acestei ore speciale de dirigenţie şi am scris din nou în Dragă Moş Crăciun ... şi în Ultima scrisoare.
Chiar dacă nu (re)citiţi, vă asigur că, deşi concursul este mereu acelaşi - adică eu, diriginta clasei, premiez în ultima oră din decembrie cea mai specială scrisoare către Moş Crăciun, poveştile sunt de fiecare dată altele.

Anul acesta au fost două poveşti alese pentru a încheia ultima noastră oră din 2014, amândouă despre puterea de a fi sinceri, despre dureri şi griji nerostite, despre oamenii dragi de lângă noi, care dăruiesc fără a cere ceva în schimb, despre despărţiri ce lasă goluri adânci, dar şi despre cei care rămân şi veghează ca fiecare urmă dureroasă a vieţii să primească în schimb fărâma de suflet alinătoare, despre vieţi împletite şi despletite de trecerea atât de neiertătoare a timpului ...
După ce am citit scrisorile, în clasă a fost preţ de minute bune linişte deplină şi am ştiut şi am simţit că în minutele acelea fiecare s-a gândit într-un fel sau altul la tristeţile lui, mai mici sau mai mari, nerostite sau nebănuite.
Sărbători cu linişte, elevi de ieri şi de azi!




Dragă Moşule, 
        Până acum ceva vreme mi-am dorit ceea ce şi-ar dori majoritatea adolescenţilor: un iPhone, un iPod, un laptop, bocanci (deoarece sunt tipul de încălţări pe care le ador), independenţă (şi prin asta mă refer la un apartament cu trei camere sau măcar o garsonieră), o maşină, o pisică sau două, foarte multe perechi de blugi, mai mulţi bocanci, bani, foarte multă mâncare (colegii îmi mai spun şi "Foamea"), un playstation 4 şi, nu în ultimul rând, o prietenă ... Dar am realizat, în urma unui incident (deloc plăcut) că dincolo de aceste lucruri materiale sau fericiri artificiale este ceva mult mai important ce îmi doresc ...
        Dorinţa mea este să dau timpul înapoi pentru a retrăi fiecare clipă cu Străbunica mea, bună sau rea, fiecare moment în care ne ciondăneam, tachinam, certam, momentele în care o vedeam că plânge şi plângeam alături de ea ... Acum stau şi o privesc cum, în ciuda faptului că nu mai este aşa de agilă ca odinioară şi în ciuda vârstei, nu stă să se odihnească pentru a găti, pentru a face curat în modul cum poate mai bine. Mă uit cât este de puternică femeia care m-a crescut de când eram o mogâldeaţă de bebeluş.
        În fiecare zi mă rog ca Străbunica mea să nu se prăpădească, să trăiască mult de acum încolo ... În fiecare zi mă gândesc la faptul că e a este mai mult decât atât, ea este sora, prietena şi mama de care nu am avut parte. 
        Îmi doresc, Moşule, să-i dai sănătate, putere şi linişte sufletească, iar mie, moşule, vreau să-mi dai o parte din bunătatea ei, o parte din caracterul ei de om puternic, o parte din sensibilitatea ei ... şi nu mai doresc nimic altceva. Tot ceea ce vreai este ca Străbunica mea să fie mereu fericită şi sănătoasă, iar atunci când nu va mai fi, te rog, Moşule, să ai grijă ca ea să ajungă într-un loc minunat, de unde să vegheze asipra mea ...
Cu lacrimi în ochi, 
Ionuţ


Dragă Moş Crăciun,
        Anul acesta nu îţi voi mai cere telefoane inteligente, diverse tablete, ultimul model de laptop, haine ultima modă sau mai ştiu eu ce jucării. Vreau ca scrisoarea aceasta să fie una mai specială, diferită.
        Până anul acesta, toate Crăciunurile le-am petrecut împreună cu mama, cu tatăl meu şi cu bunica mea. Din nefericire, bunica mea a încetat din viaţă anul acesta, la o lună după divorţul părinţilor mei, deci am rămas doar eu cu mama. 
        Tot ceea ce îmi doresc este să mai am parte măcar de un Crăciun petrecut cu bunica mea, promit că va fi unul de neuitat. Ştiu că acest lucru este imposibil, din păcate, însă vreau să ai grijă de ea acolo Sus, unde se află, să fie fericită şi liniştită.
         Mai este un mic lucru pe care îl doresc din tot sufletul. Îmi doresc să văd fericirea din nou în ochii mamei. Vreau să nu mai ducă lipsa banilor o perioadă lungă de timp. Vreau să o văd fericită, fără lacrimi în ochi, fără nopţi nedormite. 
         Asta e tot ce îmi doresc eu de Crăciun ... 
Cu drag, 
Carmina

miercuri, 24 decembrie 2014

Urări în seara de Ajun

De câţiva ani buni, bradul nostru de Crăciun este împodobit după o temă cromatică: fie argintiu şi roşu, fie albastru, fie auriu şi argintiu. Anul acesta am hotărât să fie argintiu, cu detalii de argintiu patinat şi am completat colecţia de podoabe pentru brad cu câţiva reni miniaturali, cu globuri de sticlă pictate manual şi cu câteva coroniţe cu conuri miniaturale, aşa încât bradul nostru are poveste şi magie. 
Vă doresc un Crăciun cu magie, vă doresc tuturor ca povestea sărbătorilor voastre să se scrie frumos, cu lumină în priviri şi cu pace în suflet, alături de cei dragi!
Crăciun fericit!

Foto: Casandra Săpoiu




sâmbătă, 13 decembrie 2014

Găzduiesc un caz social. Vă rog să citiţi!

Găzduiesc pe blogul meu un caz social, despre care vorbeşte cu multă sensibilitate şi cu luciditate Grigore Corina (fina mea).  O "lecţie altfel", despre drumuri şi destine, despre copii fără moş crăciun, despre compasiune, despre cei de lângă noi.


Dragii mei prieteni şi prieteni ai prietenilor,

Am rugat-o pe naşa mea, Camelia Săpoiu, să-mi găzduiască pe blogul ei această poveste, deoarece nu am putut să concentrez în câteva cuvinte ceea ce am aflat despre ei, cei 11 adulţi şi 15 copii care fac parte din planul meu de a ajuta de Crăciun pe cineva care are mare nevoie.

În seara Sfântului Nicolae am ajuns cu o familie de prieteni la nişte copii să le ducem dulciuri. Descoperiseră locuinţa acestora datorită unui puşti care stătea zgribulit în faţa unei cofetării. Indignaţi, au vrut să afle dacă are “plan”de încasări şi dacă este bătut acasă. Răspunsul a fost unul negativ, iar rugămintea lui de a-l ajuta cu ceva de îmbrăcat mai gros i-a dus la a-i descoperi locuinţa.

Nu-mi place să spun despre oameni că sunt săraci. Spun că au o situaţie materială precară, pentru a le menaja sensibilitatea  şi demnitatea. Cei la care am ajuns, nu încape nicio îndoială, chiar sunt săraci.
Nu au curent electric, nici apă curentă şi locuiesc unde intră vântul în oraş, dincolo de staţia de epurare a apei.
Nici nu ar avea cu ce să le plătească.
Nici părinţii adulţilor de acum nu şi-au plătit chiria într-o casă naţionalizată, de unde au fost evacuaţi  şi purtaţi apoi din loc în loc ca să ajungă aici, mai departe de marginea oraşului, nici la oraş, nici la ţară, dar în dreptul unei staţii de autobuz de unde copiii se duc la şcoală.
Poate se duc pentru alocaţii, o să spuneţi. Tot ce e posibil, dar cine ne dă dreptul să judecăm? Şi apoi de ce pe lista cu lucrurile strict necesare au trecut “rechizite pentru toţi”?

Am ajuns pe întuneric şi cred că asta m-a determinat să intru în casa lor. Vorbele noastre s-au legat la lumina unei lanterne, ajutată de lumina (mai puternică) făcută de unul dintre telefoanele noastre.

Cel mai surprinzator a fost că nu mirosea a nimic. Nici a alcool, nici a ţigări, nici a mucegai şi nici măcar a mâncare. Asta probabil din cauză că spaţiul casei, care nu are decât o cameră de 6x4 metri, este extrem de bine aerisit prin găurile din tavan prin care picură apa. Nu înseamnă că nu beau sau nu fumează (nu ştiu), iar de mâncat, manâncă (de la cantina săracilor, e drept).
Nu mi s-a părut deosebit, la prima impresie, că e cald. În timpul discuţiei, i-am întrebat dacă au lemne  şi mi-au spus că au spart un şifonier ca să facă focul. Astăzi am fost iar şi mai aveau o uşa din acel şifonier (şi trecuseră 3 zile!).

Interesant a fost tonul civilizat al discuţiei şi că nu încercau să ne “stoarcă” de ceva bani.
Unul dintre ei spera să scrie cineva despre ei şi să afle Gigi Becali, că poate îi va ajuta să-şi ia o locuinţă. Deci, domnule Becali, dacă citiţi întâmplător aceste rânduri şi doriţi să-i ajutaţi, sunteţi binevenit. Asta dacă nu se întâmplă o minune şi mai mare şi îi ajută până atunci vreo autoritate locală. Ştiu eu? Poate primăria?

O femeie, care văzuse ştirile la televizor  într-o casă unde făcea curăţenie, compătimea un barbat care rămăsese să crească un copil după ce casa în care locuia luase foc, iar în incendiu îi muriseră soţia şi alt copil. Deja, în această lumină, situaţia lor li se părea mult mai bună.

Bineinţeles că asta nu este toată povestea. Unii dintre copii au rămas repetenţi de mai multe ori, nu ştiu dacă adulţii muncesc pe undeva, dacă au acte sau ce alte probleme au întâmpinat sau au creat. Dar acestor copii, mai mici sau mai mari, le e frig.

I-am rugat să scrie o listă cu ce au nevoie copiii urgent. Astăzi m-am întors şi am luat această listă. Au nevoie toţi de ghete. Câţiva de geci, dar cei mai mulţi de căciuli şi şosete.
Am făcut şi fotografii. Copiii  sunt extrem de veseli, zâmbitori şi jucăuşi. Iar  sărăcia şi mai evidentă.

Acum, dacă aţi avut răbdare să citiţi până aici, a venit momentul să vă rog să mă ajutaţi. Cu bani, cu haine, cu lemne, cu mâncare, cu rechizite, cu ce puteţi fiecare.

Mai  am un “caz” cu 7 copii crescuţi cu greu de tatăl lor, deoarece mama şi-a luat lumea în cap şi i-a părăsit. Şi ei au nevoie de ajutorul  nostru, al celor mai norocoşi. Dar despre ei am să vă povestesc altădată.

Şi încă ceva!
Dacă veti simţi că trebuie să vă implicaţi şi nu aveţi numărul meu de telefon, contactaţi-mă în privat pe facebook sau luaţi legătura cu prietenii mei.
Vă amintiţi una dintre primele reclame de după ’89?  ”Dacă vrei, poţi!”
Mulţumesc.
Corina Grigore, Buzău, decembrie  2014.










duminică, 7 decembrie 2014

Mi-au apărut patru cărţi didactice noi în seria "Pregătim performanţa"

La Târgul de Carte Gaudeamus de luna trecută am fost prezentă cu patru cărţi didactice noi şi o reeditare a culegerii de teste pentru Evaluare Naţională.

Cele patru cărţi noi au apărut la EDITURA TREND în colecţia "Pregătim performanţa!" şi sunt rezultatul colaborării mele cu trei colege (prof. Veronica Hoitan, prof. Daniela Ivan, prof. Mariana Mitu) şi concretizarea unui proiect de un an şi jumătate al cărui coordonator am fost.
Seria cuprinde:
1) De la antrenament la competiţie. Exerciţii şi teste de limba şi literatura română. Clasa a V-a;
2) De la antrenament la competiţie. Exerciţii şi teste de limba şi literatura română. Clasa a VI-a;
3) De la antrenament la competiţie. Exerciţii şi teste de limba şi literatura română. Clasa a VII-a;
4) De la antrenament la competiţie. Exerciţii şi teste de limba şi literatura română. Clasa a VIII-a.

Cele patru cărţi acoperă toată materia de gimnaziu, conform programei, prin exerciţii foarte diversificate (toate tipurile de itemi), gradate pe trei trepte de dificultate şi 23 de teste de diverse tipuri (iniţiale, sumative, tip olimpiadă). 

Sperăm ca aceste cărţi să fie utile atât elevilor iubitori de limbă şi literatură română, cât şi colegilor noştri, cei fără de care drumul către performanţă al copiilor nu ar fi posibil. 


 


Cărţile pot fi comandate aici: http://www.librarie.net
Ilustraţie copertă: Laurenţiu Baltă

Prima mea carte didactică reeditată la Editura Trend

În toamna aceasta a fost reeditată la EDITURA TREND o lucrare didactică mai veche, proiect la care am colaborat cu colega mea, prof. Veronica Hoitan. 
Este vorba despre o culegere de 55 de teste construite după modelul MEN pentru Evaluarea Naţională, urmate de bareme de evaluare și de notare și de sugestii de rezolvare. 
Cartea mai conţine: subiectele şi baremele - Evaluare naţională 2013, 2014, precum şi modelul propus de MEN pentru 2015 și baremul de evaluare și notare, urmate de un modele de rezolvare, realizate de elevi de clasa a VIII-a. 
Culegerea are texte suport foarte atractive, bine alese; acoperă programa de EN 2015 şi are la final o schemă de recapitulare extrem de utilă (toate conţinuturile programei grupate, corelate cu variantele etc), care poate fi utilizată şi ca planificare a recapitulării materiei. 
Iată coperta 1, a cărei ilustraţie a fost realizată de Laurenţiu Baltă:


sâmbătă, 6 decembrie 2014

Pentru că Moș Nicolae vine la copiii cuminți

Pentru că e vineri, de la 9 la 10, XC-ul pleacă la laboratorul de fizică, așa că sala noastră (cabinetul de română) se încuie pentru o oră.
Pentru că e ajun de Moș Nicolae, bradul nostru se umple de bastonașe de zahăr, tot atâtea câți elevi.
Pentru că am elevi cuminți și buni, mai pun și ceva bomboane.
În fine, pentru că sunt dirigintă-prof. de română, las și un pic de poezie la vedere ...
Sper ca Moș Nicolae, indiferent sub ce formă, să vă ”îndulcească” pe oriunde vă va găsi!







Foto: Renata Chivu și Cornel Preda

joi, 4 decembrie 2014

Recenzia cărţii mele în "Limba română", nr.1/2014

     Cartea meaHiponimia în terminologia medicală. Modalităţi de abordare în semantică şi lexicografie (teza mea de doctorat), are în Limba Română, nr. 1 ianuarie-martie 2014, o recenzie scrisă Verginica Barbu Mititelu. 

        Redau mai jos primul paragraf al recenziei: 
      "Camelia Săpoiu şi-a publicat teza de doctorat sub titlul "Hiponimia în terminologia medicală. Modalităţi de abordare în semantică şi lexicografie". Lucrarea are ca obiectiv stabilirea modului în care, în definiţiile lexicografice ale termenilor medicali înregistraţi în DEX’96 şi DEXI, se foloseşte hiponimia pentru a facilita accesul utilizatorului la sensul termenilor definiţi (i.e. termenii medicali). Este una dintre puţinele lucrări din lingvistica românească în care se discută despre această relaţie lexico-semantică, deşi este extrem de importantă în organizarea vocabularului, a terminologiei oricărui domeniu, în lexicografie, terminografie şi în lingvistica computaţională." (Verginica Barbu Mititelu).
       Recenzia poate fi citită, în întregime (pag. 150), aici: 


       Îi mulţumesc autoarei recenziei, Verginica Barbu Mititelu, pentru rigurozitatea şi pentru atenţia cu care a citit cartea, pentru obiectivitatea şi pertinenţa analizei. 
Cunoscând-o personal pe Verginica Barbu Mititelu, nu pot să spun decât că mă onorează întâlnirea noastră şi pe acest spaţiu, carte-recenzie. 


Verginica Barbu Mititelu este cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări pentru Inteligenţă Artificială „Mihai Drăgănescu” al Academiei Române, autoare a zeci de lucrări ştiinţifice.