marți, 30 decembrie 2014

Prevestitorul. Urări pentru Anul Nou


       Până să se pună pe ninsoare în Bucureşti, pe capota unei maşini din cartierul meu a apărut acest ... personaj de zăpadă. Să-i zic "om" - e prea mic, să-i zic "omuleţ" -  e prea mare.
    Personajul nostru, altfel, are tot ce scrie în amintirile copilăriei oricui: ochii - doi cărbuni (boabele de piper din sertarul cu mirodenii, veţi spune cârcotaş), nasul-morcov de-adevăratelea, care, minune! din cel mai mic morcov din cămară, a devenit cel mai trufaş nas de om de zăpadă!, mătura ... tocită, cum şade bine unei mături lăsate înadins în fundul curţii, bună de dat zăpada din uşă până în poartă ... (aţi crezut că vedeţi o crenguţă uscată sau ruptă de vânt, nu?). Ultimele detalii: "găleata" veche devine pălărie (am pus cumva ghilimele?) şi omul-omuleţ-de zăpadă e gata, trufaş, cum sunt toţi prevestitorii. 
    Şi un prevestitor adevărat trebuie crezut: când un bunic face miniaturi din omăt, copilăria nepoţilor, cu oameni de zăpadă adevăraţi, e frumoasă, indiferent de iernile ce vor urma.
       Un An Nou cu puterea de a vă bucura de lucrurile mici care aşteaptă să fie observate vă doresc! Un An Nou cu întâmplări frumoase şi mai ales cu înţelepciunea de a le vedea! 



Foto: Mugur Săpoiu

P.S. Nu e prima poveste cu om de zăpadă. Doar că fiecare om de zăpadă are povestea lui ...

6 comentarii: