vineri, 6 decembrie 2019

Despre proiectul Apropo de literatura română contemporană


Proiectul.  În toamna aceasta am participat la proiectul APROPO DE LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ, produs de Casa de Pariuri Literare, inițiat și conceput de Cristian Cosma (un cristian).   Proiectul a cuprins:
turnee de lectură, realizarea unui volum cu autor colectiv, standuri de autor, donație de carte.
Programul proiectului
 CHIŞINĂU
12-13 septembrie - Liceul Teoretic „Spiru Haret“
BUCUREŞTI
4 octombrie - Colegiul Naţional „Spiru Haret“
11 octombrie - Colegiul Naţional „Iulia Hasdeu“
18 octombrie - Liceul Teoretic „C.A. Rosetti“
25 octombrie - Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr“
28 octombrie - Liceul Teoretic Şcoala Europeană
29 octombrie - Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“
     6, 13, 20, 27 octombrie - TEATRUL APROPO
Autor: Alexia Tomeci, IX G
Afișele. Pe lângă afișele ”oficiale”, partea noastră de proiect, 4 octombrie – turneu de lectură cu Nora Iuga, Albert Denn și Mihai Ivașcu - a avut propriile afișe, făcute  - unul de Alexia Tomeci  (IXG)  și celălalt de Maria Mușat (IXE) și Maria Voicu (IXB). Foarte diferite între ele, dar ambele au culoarea spiristă în compoziție. J Și se mai aseamănă prin ceva: au fost lucrate sâmbătă (pe 28 septembrie). Deci au afișele spiriste au făcut drumul dus-întors de la ”boboace” către mine și invers cam toată ziua.  
Standul Nora Iuga. L-am plasat în fața sălii 3, la parter, corp vechi. Încă poate fi văzut. Cristian Cosma ne-a adus cărți ale Norei Iuga (multe cărți), fotografii, publicații cu articole despre Nora Iuga. Există chiar un bilet de intrare la o conferință Nora Iuga. Piesa de rezistență este un manuscris al Norei Iuga, așezat într-o mașină de scris mecanică (împrumutată de la Albert Denn). Lângă stand sunt puse toate afișele. Începând cu 1 octombrie, la stand au făcut ”de serviciu” elevii clasei a IX-a E, pentru a prezenta standul și proiectul colegilor spiriști și profesorilor, care s-au oprit pentru câteva minute. Și au fost mulți: s-au pus întrebări, s-a citit din Nora Iuga (o carte a poetei, cu post-ituri și cu însemnări ale dumneaei, a fost lăsată lângă stand,  pentru lectură în pauză), s-a povestit și – foarte important – s-a scris în caietul de impresii.
Autori: Maria Mușat IXE,
Maria Voicu IXB
Caietul de impresii. Să vedem cine a scris în caietul de impresii: cel mai mic spirist care a consemnat o impresie e clasa a V-a, cel mai vârstnic e profesor. Cele mai multe impresii sunt ale elevilor de liceu. Mesaje scrise cu maturitate sau jucăușe, telegrafice sau nuanțate. Toate au în comun o nedisimulată bucurie provocată de acest proiect: să vezi manuscrisul Norei Iuga, să deschizi volumul de versuri acolo unde a pus autoarea însăși semn, apoi să o vezi și să stai de vorbă cu dumneai. Astea nu se uită!
Întâlnirea. În prima săptămână de proiect, vineri pe 4 octombrie, Sala Noica a găzduit întâlnirea elevilor spiriști cu scriitoarea Nora Iuga. 
Redau mai jod textul pe care l-am scris pentru broșura proiectului editată de un cristian. Surprinde „la cald” momentul Nora Iuga la CNSHB:
”Nu știu cum reușește să rămână atât de tânără. Jacheta gen poncho neagră și părul strâns cochet la spate îi dau un aer modern. Primul lucru pe care vrea să îl știe este cât timp avem.  Avem sala Noica pentru noi astăzi, îi spun, nu mai sunt ore. Mă prinde prietenos de braț. Ne oprim la standul Nora Iuga. Elevii mei ”de serviciu” la stand, Maria și Horia, sunt vizibil emoționați. Din fotografia de pe afiș, Nora Iuga zâmbește fermecător. Cu bărbia sprijinită între palme. Mai știi, Nora când ți-am făcut fotografia asta? urma să întrebe tânărul poet ”spaniol”. Eram la masă, continuă el. Nora își amintește exact. Totul. E o istorie vie care se compune cu tot ce ne spune. Istoria mică, a omului, și istoria mare, a scriitorilor. Sau invers. Nora zâmbește acum față în față cu Nora care își sprijină bărbia între mâini. Atinge ușor balustrada de lemn a scării în spirală. Urmele timpului, straturi, straturi, spune ca pentru ea. În Sala Noica, elevi din clasele de liceu așteaptă cuminți Întâlnirea. Aveau să spună despre această zi: cea mai interesantă întâlnire din viața mea, m-a fascinat, m-a impresionat până la lacrimi, e cel mai tânăr om dintre  noi toți ... ”
Volumul cu autor colectiv. Cristian Cosma ne-a provocat! A fost așa: în plină vacanță de vară, adică în august 2019 (de fapt atunci a început cu adevărat proiectulJ ), elevii mei, Aurelia Popescu (IXG), Maria Mușat (IXE), Horia Popescu (IXE), Diana Pințoiu (XIB)Elena Elisabeta Sătmar (XIB), citind, în mașină, în avion, pe munte, pe nisip la malul mării, cu schimb de opinii, cu impresii la orice oră, după fiecare lucru citit din/despre Mihai Ignat. A iesit o carte cu autor colectiv, cu titlul ”Cu și fără didascalii”, scrisă în colaborare cu alt liceu Spiru Haret, cel din Chișinău.
Volumul a apărut CDPL și a fost lansată pe 27 octombrie, la Teatrul Apropo, cu participarea lui Mihai Ignat.
27 octombrie a fost, așadar, a treia duminică a vizionărilor de filme documentare în cadrul proiectului Apropo de literatura română contemporană. Dar nu a fost doar vizionarea (un documentar marca un cristian despre revista culturală Observator cultural), ci și o întâlnire a elevilor cu doamna Carmen Mușat (profesor universitar, redactor Observator Cultural) și cu domnul Mihai Ignat (profesor universitar, scriitor). Minunat dialogul dintre cei doi invitați și elevii prezenți!
Alte momente. Elevii spiriști (Maria Mușat, Horia Popescu, Maria Bărăscu, Delia Stancu, Andrei Geambașu, Veronica Miu, Maria Răileanu - IXE) au realizat un spectacol lectură din piesa de teatru ”Toți primesc înainte”, de Mihai Ignat. Multe emoții să ”debutezi” de față cu autorul!  )
Partenerii noștri de proiect din liceul omonim din Chișinău au trimis o filmare pentru a fi cu noi, azi (coordonator - prof. Mariana Jitari). Minunat filmuleț! Am simțit entuziasmul și bucuria pe care le-au trăit în proiectul ăsta.
Nu ne-au fost străine nici nouă aceste emoții.
Și se pare că a fost molipsitor: au fost cu noi și elevi din C.N. M. Eminescu, care au prezentat câteva lucruri din/despre Observator cultural.
Ce urmează. Urmează să finalizăm donația de carte de la elevii din Colegiul Național ”Spiru Haret” București către colegii din Liceul Teoretic ”Spiru Haret” Chișinău.
Dar despre asta altă dată.











luni, 1 iulie 2019

Despre revista ”Întâmplări SPIRUtuale”

Revista Întâmplări SPIRUtuale (de fapt, un supliment literar al revistei Mlădița a Colegiului Național ”Spiru Haret”) a fost primită cu bucurie și cu entuziasm la lansare, în ziua absolvirii elevilor clasei a VIII-a (vineri, 07.07.2019). 
Notez aici două impresii (cu acordul autoarelor), pentru a nu se pierde  și pentru că reprezintă un feedback important pentru mine. 


Ivona Funaru (părinte)
Undeva, la jumătatea drumului între ora de limba româna și cea de dirigenție.
Cândva, pe la vremea cireșelor coapte și a nopților cu parfum de tei.
Câteva mlădite se ridică spre cer, unele plăpânde, altele mai viguroase, unele cu timiditate și reținere, altele cu curaj și chiar îndrăzneală, unele drepte, altele cu siluete încă nehotărâte.
Fiecare dintre ele, dintr-o sămânță de un fel aparte, unic.
Toate, îngrijite cu drag, urmărite cu atenție, hrănite cu cunoaștere și udate cu iubire. Privite cum cresc, ajutate să crească frumos. Zi de zi, indiferent de orar.
La final de promoție gimnazială, mlădițele își spun povestea și își împărtașesc amintirile. Mâna grijulie se întinde și culege fiecare cuvânt, așază fiecare propoziție și mângâie fiecare nume.

Mulțumesc, Doamna Dirigintă Camelia Săpoiu, pentru darul minunat pe care l-ați oferit copiilor și pentru bucuria pe care ne-ați oferit-o nouă, părinților!



Corina Buzoianu (prof. de limba română CNSHB, coordonator al revistelor Vlăstarul și Mlădița):
Mai am putin si termin de citit revista. Ce să spun: e prima data când avem o radiografie a vieții din Spiru, realizată de un computer performant, care surprinde mișcări de sentimente, de materie, de energie (nu am găsit alte cuvinte pentru a detalia senzația). Autenticitatea textelor e savuroasă și lasă vârsta să se plimbe nestingherit prin toate. 





marți, 18 iunie 2019

Întâmplări SPIRUtuale - un nou proiect CNSHB


În urmă cu vreo lună am cerut elevilor mei de clasa a VIII-a să scrie, în clasă, două compuneri: una numită ”Autoportret” și o alta, o întâmplare trăită din anii de gimnaziu. 

Așa s-a născut proiectul numit ”Întâmplări SPIRUtuale”, care a luat forma unei reviste (supliment literar al revistei Mlădița*) - cadoul meu (ca dirigintă) pentru clasa a VIII-a, la încheierea ciclului gimnazial. A ieșit un tablou viu, necenzurat, al celor patru ani, cu texte autentice, scrise divers: cu nostalgie sau cu umor, cu bucurie sau cu tristețe. 



Dar să spunem și povestea fotografiei de pe coperta 1 și a cuvântului inventat din titlul revistei.

La fiecare început de an școlar, în cei patru ani de gimnaziu, am realizat împreună – elevi și diriginte – panoul clasei. În clasa a V-a, tema pe care le-am propus-o copiilor a fost ”Ce înseamnă paradisul?”. Central, pe panou, un citat din Borges, începea așa: Îmi imaginez paradisul ca pe un fel de bibliotecă ... Panoul a fost atunci despre locurile dragi – și nu lipsea dintre ele școala, despre familie și despre o lume mai bună. În clasa a VI-a panoul nostru a fost despre frici și curaj. Doi copaci – al fricii (mai mic) și al curajului (semeț) au căpătat frunze care numeau spaime ascunse, dar și îndrăzneli. Clasa a VII-a a început cu panoul hobby-urilor mai vechi sau mai noi. Am avut atunci mingi, cărți, o balerină, biciclete, telefoane, culori, multe culori, mici benzi desenate, eroi din filme și cărți.
Panoul din clasa a VIII-a este cel de pe copertă. Cine sunt? Ce voi deveni? – întrebări la care elevii mei au răspuns prin desen. Două simboluri se repetă cu insistență: sigla liceului și abrevierea CNSHB.

Așa că acest proiect ne va aminti cine suntem și ce am trăit în cei patru ani, în 64 de texte autentice, care arată că aici, în CNSHB, nu sunt întâmplări obișnuite, ci sunt întâmplări SPIRUtuale.

Succes, clasa a VIII-a! 
Sper ca drumul să vă ducă spre alte întâmplări SPIRUtuale!

Până atunci gândul meu vă va însoți, dragii mei, Sebi, Ștefan, Horia, Auraș, Gabi, Theia, Rareș, Andu, David P., Diana, Alex, Eric, David L., Luca, Briana, Șerban, Maria V., Irina, Ancuța, Ioana, Lidia, Ana, Elena, Amalia, Denisa, Țuchi, Andrei O., Tudor, Andrei G., Maria M., Teodora, Adina.

14 iunie 2019
Prof. Diriginte, Camelia SĂPOIU


Din cuprins:
Din prietenie – Andrei Aldea
O carte cu autograf – Denisa Alexandru
Poveste de București – Irina Alexe
Salata de fructe – Diana Balmuș
Emoții în ora de română  –  Briana Berbec
Tricouri de ziua mamei – Ana Maria Braikoff
Bradul nostru de Crăciun – Ștefan Carapetru
Fum în ora de chimie – Lidia Costache
Un deznodământ neașteptat – Sebastian Diaconu
Prima notă peste 9,50 la română – Alexandru Drăguleasa
În curtea din spate – Eric Gangă
Urmărirea – Andrei Ghiață
Cum am cântat la pian – Elena Grigorescu
,,Vorbele urâte lasă urme” – Gabriela Ioniță
Corigența la istorie – David Lakkis
,,Nu regret nimic!” – Theia Mirodot
Lecția de călărie – Anca Marica
Cealaltă lecție – Maria Mușat
Excursia la Rânca – Amalia Nichifor
Ultima oră de dirigenție – Ioana Oprea  
La film cu clasa – Tudor Oprea
Telefonul – Rareș Panait
O albină numită Bob – David Pisică
Amintiri dintr-o zi demarți  – Aurelia Popescu
Note de 10, oameni de 10 – Horia Popescu
Prima compunere – Luca Popescu
Schimbarea - Adina Rădulescu
Lecția cu o gutuie - Theodora Maria Țuchiu



*Pentru cine nu știe, Mlădița este o revistă (tip caleidoscop) a Colegiului Național ”Spiru Haret” din București pentru clasele V-VIII. 



Aminitiri SPIRUtuale - Fata cu ochii de un negru intens

Fata cu ochii de un negru intens – Maria Voicu
Este 22 octombrie, o zi de toamnă. Astăzi, la prima oră, cea de română, am de prezentat un proiect despre poezia „Izvorul noptii" de Lucian Blaga împreună cu o colegă.
Odată ajunsă la școală, îmi dau jos ghiozdanul și mă așez emoționată  în bancă. Coechipiera mea, Maria, mă așteaptă deja de mult timp. În jurul meu, colegii, cu care mă cunosc de deja patru ani, își pregătesc și ei lucrările. Scot proiectul din rucsac, punându-l pe masă. Eu m-am ocupat de partea grafică, iar partenera mea de partea scrisă. Deodată, ușa se deschide și profesoara de română intră în sală. Maria ridică mâna, gata să prezinte. „Suntem primele?!" exclam eu panicată ."Eu nu mi-am făcut niciun discurs  încă..." Gândul îmi este întrerupt de doamna profesoară ce zice: „Sigur, veniți în fața clasei.”
Îi arunc colegei o privire panicată, iar ea îmi răspunde zâmbind, parcă spunând că totul va fi bine. Ne așezăm în fața clasei și fixăm proiectul pe tablă. După ce Maria termină prezentarea, vine și rândul meu să vorbesc. Singurul lucru pe care îl pot descrie este fata desenată pe planșă, ai cărei ochi sunt de-un negru intens, motivul central al poeziei, și a cărei față este acoperită de un voal, semnificând misterul. Atunci îmi iau inima în dinți, făcând un pas mai în față:  
– Acum vă voi povesti despre felul în care am realizat desenul ...
Momentul prezentării mele se termină la fel de repede cum a început – mi se pare mie – , însă nu atât de rău cum m-am așteptat. Deși clasa nu a fost prea interesată, profesoarei, în schimb, i-a plăcut, spunând că este un proiect reușit și o prezentare pe măsură.
Chiar dacă mi-a fost frică la început, am reușit să îmi înving fricile și timiditatea și să prezint proiectul, care, în final, se pare că a fost foarte bun.








Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.

Amintiri SPIRUtuale - Cerul de deasupra Teatrului Odeon

Cerul de deasupra Teatrului Odeon –Teodora Ududec
În Săptămâna Altfel, anul trecut, am avut ocazia de a merge, alături de întreaga clasă și de doamna dirigintă la teatrul Odeon, unde se aniversa Centenarul. 
După ce am admirat holul somptuos, am încercat să scanăm digital tablourile, cu ajutorul unei aplicaţii, care din păcate nu a mers, așa că am fost conduși prin teatru. Întâi am văzut Sala Studio, care era foarte diferită faţă de una obișnuită, fiind mai întunecată și având un aspect aproape industrial. Aici i-am ascultat pe câţiva actori, care au rostit niște cuvinte despre această zi specială și ce înseamnă ea pentru cariera lor. Cea de-a doua în care am fost conduși a fost Sala Majestic. Am fost foarte surprinsă de dimensiunile sale impresionante, dar și de eleganţa cu care era decorată, începând cu scaunele și încheind cu cortina. Am văzut inclusiv mașinăriile din spatele cortinei. 
La final, am primit baloane pe care am scris un gând despre această zi. Apoi ne-a fost anunţat faptul că evenimentul care se va petrece are loc foarte rar și că aceasta ar putea fi pentru noi o ocazie unică. Ce putea fi? Ne-am îndreptat cu toţii privirile spre tavan. Cuvintele nu pot exprima ce am simţit atunci când am văzut cum tavanul a început să se deschidă, ajungând până la jumătate, și am văzut cerul!!! Baloanele au plecat atunci spre cer, cu gândurile noastre. Am aplaudat încântaţi, iar cei mai mulți dintre noi (inclusiv eu) au filmat tot.
Cu siguranţă când voi reveni aici pentru a viziona un spectacol voi ști secrete pe care nu multă lume le cunosc: cum arată teatrul în spatele cortinei. Și mai ales cum se vede cerul privit dintr-un fotoliu elegant, dintr-o sală veche de 100 de ani.





Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.

Amintiri SPIRUtuale - Lecția cu o gutuie

  Theodora Maria Țuchiu
 Încă îmi aduc aminte cu emoții de orele din clasa a V-a. Colegii noi, profesorii noi, chiar și școala nouă sunt lucruri copleșitoare pentru un copil de unsprezece ani. Însă, în ora de limba și literatura română, parcă totul devenea magic când doamna dirigintă ne împărtășea informații noi.
Ora a început ca una obișnuită, a intrat doamna profesoară în clasă, punctuală ca întotdeauna, ne-am ridicat cu toții în picioare, ne-am salutat și ora a început. Am fost rugați să deschidem manualele la pagina treizeci, parcă, unde am găsit o poezie despre toamnă, la lecția despre raportul dintre realitate și ficțiune în literatură. Un singur cuvânt parcă mi-a atras atenția, acela fiind ,,gutui”. Dintr-odată, doamna profesoară scoate din poșetă, ce să crezi? O gutuie! Ne-a invitat să o privim (are gust dulce! a exclamat un coleg) și să spunem versul din poezie care descrie cel mai bine acest fruct al toamnei. Apoi am creat și  noi versuri, compunând o poezie a clasei.
Apoi doamna dirigintă a feliat gutuia delicat, punând bucățelele de fruct pe o farfurie de sticlă. Cu toții eram fascinați de modul în care ora noastră de română se desfășura. Chiar înainte să se sune de pauză, doamna profesoară ne-a împărțit fiecăruia bucăți de gutuie, parcă mai gustoase ca niciodată.
Când clopoțelul a anunțat pauza, am ieșit pe  holul școlii, unde am discutat despre cât de bună a fost gutuia și cât de interesantă a fost ora de română. Tot clopoțelul ne-a chemat înapoi în clasă, după pauza bine meritată. După română aveam desen, dar nu mi-a stat gândul la tablouri cu portrete, ci doar la cele care întruchipau gutui...







Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.

Întâmplări SPIRUtuale - Schimbarea

Schimbarea - Adina Rădulescu
Ȋmi voi aminti ȋntotdeauna prima săptămȃnă ȋn noua mea şcoală. Mai ȋntȃi, ȋnainte să ȋnceapă noul an şcolar, a trebuit să mă obişnuiesc cu ideea că voi ȋnvăţa ȋntr-un liceu, nu ȋntr-o şcoală generală.
Apoi, mi-am ȋntȃlnit colegii noi şi diriginta. Ȋnceputul a fost mai dificil, pentru că nu m-am obişnuit din prima. Ȋnsă, după un timp, nu mai părea totul atȃt de diferit. Pȃna să mă obişnuiesc complet am trecut prin mai multe lucruri, mutări ȋn bănci diferite, să ȋmi fie reţinut numele şi eu să le reţin pe ale celorlalţi, iar ȋn final      m-am simţit bine, de parcă fusesem mereu ȋn aceasta clasă.

Ȋn curȃnd voi trece din nou prin asta, odată ce ȋncepe clasa a IX-a, dar acum cred şi sper că va fi altfel, pentru că va fi o clasă nou formată în liceu.






Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.

Amintiri SPIRUtuale - Prima compunere

Prima compunere – Luca Popescu
Prima zi din clasa a V-a. Cu fiecare secundă ce trecea, deveneam tot mai anxios. Stăteam în bancă țeapăn și atent la colegii mei cei noi. O doamna zâmbitoare a intrat în clasă, citindu-ne cu privirea. Dumneaei ne-a explicat anumite diferențe care vor fi între clasele primare și gimnaziu. După acest discurs care a reușit să mă mai liniștească, doamna zâmbitoare a anunțat că dumneaei urma să ne fie dirigintă și profesoară de limba și literatura română. 
–  Ca primă activitate la ora de română, vom face o compunere creativă.
Am înghețat, dar ușor, ușor am reușit să fac o compunere despre cât uram temele care să respecte la limită minimul de cuvinte. Eram speriat că s-ar putea că doamna dirigintă să se supere pe mine și că există riscul de a fi categorisit drept leneș. Deodată, îmi aud compunerea citită în totalitate.
–  Cine a scris compunerea această? întrebă doamna dirigintă.

Fără tragere de inima am recunoscut că este a mea. Doamna dirigintă a spus că este o compunere foarte bună  Am răsuflat ușurat știind că i-a plăcut și de atunci depun mai mult efort în scrisul compunerilor, pentru a mă asigura că îi plac doamnei diriginte.







Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.

Amintiri SPIRUtuale - Note de 10, oameni de 10

Note de 10, oameni de 10 – Horia Popescu
Gimnaziul pentru mine a fost o mare experiență de maturizare. Atât din punct de vedere fizic, cât și moral, am venit copil și am ieșit adolescent. Lăsând însă la o parte aceste aspecte, cele mai bune amintiri le am alături de cel ce mi-a devenit ca un frate. 
Prima dată când l-am întâlnit pe Ștefan, eu nu știam că el va deveni cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodată. Alături de el, am trecut prin multe momente pline de bucurie, dar și de tristețe. Când nu luam o notă pe care mi-o doream – el mă făcea să văd partea bună, ajutându-mă să trec peste momentul greu. Chiar și când am suferit din dragoste, tot el a fost acolo să mă ajute – credeți-mă, nu e ușor să vezi fata de care îți place fugind de tine... Și totuși el m-a sprijinit.
Au fost și momente bune alături de Ștefan. Nu voi uita niciodată certurile prostești care se terminau mereu cu râsete. Nu voi uita glumele și farsele pe care le făceam în excursii, sau chiar la școală. Îmi aduc aminte de unica „tabără” organizată de doamna dirigintă – n-am dormit în noaptea aceea (în principal din cauza mea, el voia să doarmă). Nu voi uita nici cum repetam împreună pentru teste, unul știind mai bine ca celălalt.
Fie că vom intra la același liceu sau nu, eu știu un lucru. Ștefan îmi va rămâne prieten pentru tot restul vieții, nu doar prin faptul că este prima persoană în care am avut încredere vreodată, dar și prin amintirile unice pe care le am alături de el. Să sperăm că alte amintiri frumoase vor veni și în viitor. 
*
Și fiindcă veni vorba de amintiri ...
... Este prima oră din această săptămână. Luni dimineața avem limba română, cu doamna dirigintă. Toată clasa pare puțin somnoroasă după weekend, dar se simte o tensiune deosebită, deoarece nu știi niciodată cine va fi ascultat. 
Doamna dirigintă intră în clasă. Tăcerea se lasă în timp ce ne ridicăm în picioare. Ne face semn să stăm jos, iar apoi, ca de obicei, spune niște lucruri administrative, după care își începe ora:
         Să vedem pe cine ascult, spune dumneaei înfricoșător de liniștită. 
Clasa încremenește, în timp ce ochii doamnei diriginte scanează clasa. Privirea i se oprește asupra mea și îmi dau imediat seama că ceva nu prea bun va urma – n-am învățat nimic. Ies la tablă și îmi aștept cerințele de lucru. Prima parte este de teorie – în mod surprinzător știu tot. Urmează partea practică. Parcă simt privirile colegilor și ale doamnei diriginte ațintite asupra mea. Rezolv cu atenție toate exercițiile, iar apoi o las pe doamna dirigintă să verifice. Se uită zâmbind către mine și spune:
         Zece! Treci la loc. 
Puțin încordat mă duc la locul meu. Ora continuă cu predarea lecției noi. Pe mine, însă, nu mă preocupă.
Acum mă gândesc la ceva: întotdeauna, de fapt, am plecat cu lecția la română învățată din clasă.   




Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.

Amintiri SPIRUtuale - Amintiri dintr-o zi de marți

Amintiri dintr-o zi de marți  – Aurelia Popescu
Este marți dimineață. Cât de dimineață? Ora șapte și treizeci de minute, ca să fiu exactă. Ora de română tocmai a început.
Astăzi am o groază de emoții: luni am lipsit din cauza unor examene la școala de muzică. Am înțeles cu o noapte înainte că nu am primit temă, dar aparent, nu este chiar așa. Doamna profesoară nu ne-a dat o temă scrisă, ci doar de învățat poezia Lacul” de Mihai Eminescu. Tot ce am învățat eu din ea sunt prima și ultima strofă. A doua este cam bâlbâită, iar a treia este un dezastru. Cât de mult poți să înveți într-un sfert de oră la șapte dimineața?
În mintea mea, strofele poeziei se amestecă împreună cu gânduri precum:”Sper să nu mă asculte!” sau „Dacă mă ascultă iau doi din start”. Din păcate, sorții nu țin cu mine azi, iar doamna profesoară decide să ne asculte pe rând, pe fiecare la câte o strofă.
Încep să transpir. Deschid repede cartea la pagina cu poezia și încerc să o repet, dar nu pot să rețin nimic! Rândul meu se apropie extrem de repede. Toată lumea de până acum recită impecabil, nici măcar un cuvânt nu este greșit! Colega mea de bancă se ridică și spune a doua strofă. Asta înseamnă că eu va trebui să o recit pe a treia... O, nu!
Mă înalț din poziția mea și mă uit fix la doamna profesoară. Vocea îmi tremură puțin, iar versurile ies ușor din gura mea, cu doar două greșeli într-un vers.
         Următorul! spune dumneaei, arătând spre colegul din spatele meu.
Respir ușurată. Am scăpat!
Un zâmbet se furișează pe buzele mele. Ar trebui să întreb mai multă lume ce temă avem data viitoare când voi lipsi. Nu vreau să mai repet experiența aceasta. Mai ales la ora șapte și treizeci de minute dimineața!
*
Altă zi de marți. Doamna profesoară de fizică ne-a invitat s-o însoțim la o activitate legată de importanța femeilor în domeniul IT. Așa că uite-mă cu două dintre prietenele mele la sala HUB, așteptând ca prezentarea să înceapă.
Invitatele intră. Se așează ușor pe scaunele rezervate dumnealor și se uită la noi, elevii din Spiru, mai ales la liceenii care erau mult mai mulți decât elevii de gimnaziu. Doamna profesoară le introduce pe invitate: două vin de la Lenovo, o alta din partea Microsoft, iar ultima din partea unui grup universitar. Toate păreau să fie entuziasmate să vorbească despre ce le pasionează: lucrul în domeniul IT.
Întâlnirea decurge fără probleme, doamnele împărtășind niște amintiri destul de intersante din viața lor. Spre exemplu, invitata din partea Microsoft a fost elevă în liceul nostru. Eu, curioasă ca de obicei, vreau să le pun câteva întrebări. Mai ales că laptopul meu este de la Lenovo.
Și... mă bag în seamă cu faptul că eu pot edita videouri... Păi, m-am gândit că pot primi intership ca și Peter Parker în filmele Marvel. Încep să realizez că nu a fost o idee așa de bună, încep să transpir..., iar doamna de fizică vine în ajutorul meu! Tot timpul salvează situația cu un zâmbet pe buze. Vorbind cu invitatele, aflu că, de fapt, erau foarte interesate de ce fac eu. Și chiar se oferă să mă invite la sediul Lenovo.
Zâmbind, le mulțumesc și ies din sală. În curând va trebui să încep meditațiile la mate, dar până atunci voi alerga voioasă pe trotuar. Cine știa că editatul mă va ajuta vreodată așa?
           






Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.

Amintiri SPIRUtuale - O albină numită Bob

– David Pisică
Urmează să vă spun o poveste destul de importantă pentru mine.
Într-o zi însorită de primăvară, prin martie, eram la ora de română, atent ca întotdeauna și clar nu vorbeam cu colegul de bancă. În acea oră am văzut ceva ... înfricoșător. Fetele încep să țipe..., oamenii se panichează și se ascund sub bănci ... Intrase o albină în clasă.  
După câteva minute de haos, decid să fac un gest eroic în ochii colegilor, anume să încerc sa scot albina din clasă. Am deschis geamul mare al clasei și, de la o distanta sigură, cu un caiet (nu era de română,      liniștiți-vă) am încercat să forțez albina să iasă. După ce fac câteva mișcări anapoda din mâini, albinuța noastră înțelege, în sfârșit, că trebuie să iasă din clasă. A fost o singura problemă... După ce a ieșit, eu, deșteptul care sunt, m-am grăbit să închid geamul pentru a bloca creatura din a mai intra... Albina era însă între geam și perete. Da... Nu a supraviețuit. A căzut pe pervaz și clasa s-a liniștit, într-un bun sfârșit.  
Mergeam cu pieptul în față, mândru de ceea ce am făcut. La pauză era timpul să ne luam adio de la albinuță, numai că îmi era milă să o arunc la gunoi. Merita mai mult. Și ea avea o familie (presupun), așa că am luat un pahar de suc pe care îl aveam în dulap din nu știu ce motiv și am pus albina acolo. Am botezat-o Bob 2 (numele Bob luat de la rățușca mea norocoasa de cauciuc), iar acum locuiește în dulăpiorul meu.





Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.