Amintiri SPIRUtuale - Prima compunere

Prima compunere – Luca Popescu

Prima zi din clasa a V-a. Cu fiecare secundă ce trecea, deveneam tot mai anxios. Stăteam în bancă țeapăn și atent la colegii mei cei noi. O doamna zâmbitoare a intrat în clasă, citindu-ne cu privirea. Dumneaei ne-a explicat anumite diferențe care vor fi între clasele primare și gimnaziu. După acest discurs care a reușit să mă mai liniștească, doamna zâmbitoare a anunțat că dumneaei urma să ne fie dirigintă și profesoară de limba și literatura română. 

–  Ca primă activitate la ora de română, vom face o compunere creativă.

Am înghețat, dar ușor, ușor am reușit să fac o compunere despre cât uram temele care să respecte la limită minimul de cuvinte. Eram speriat că s-ar putea că doamna dirigintă să se supere pe mine și că există riscul de a fi categorisit drept leneș. Deodată, îmi aud compunerea citită în totalitate.

–  Cine a scris compunerea această? întrebă doamna dirigintă.

Fără tragere de inima am recunoscut că este a mea. Doamna dirigintă a spus că este o compunere foarte bună  Am răsuflat ușurat știind că i-a plăcut și de atunci depun mai mult efort în scrisul compunerilor, pentru a mă asigura că îi plac doamnei diriginte.

Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 

Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.