luni, 17 iunie 2019

Autoportret de adolescent - IRINA

De ce? Chiar nu înțelg obsesia mamei pentru păstratul pozelor mele de când eram mică, de la toate adunările de familie. Nu ies bine în poze nici acum, cu atât mai puțin la cinci ani. Singurul lucru bun de atunci e faptul că înălțimea mea corespundea cu vârsta. Măcar acum, deși sunt scundă pe lângă colegii mei de clasă, compensează caracterul lipsa de înălțime. Ah! Cred că am găsit motivul pentru care nu am ieșit bine în pozele acelea. Antipatia mea față de adunările de familie e de vină. Reușește să treacă prin ochii mei negri de sticla aparatului de fotografiat.
Măcar cu vârsta, aceste reuniuni la care trebuie să iau parte s-au împuținat. Aș prefera oricând să satau în camera mea cu o pereche de căști în urechi decât să asist la discuții total paralele cu interesele mele. Probabil acesta e și motivul pentru care cercul meu de prieteni este restrâns. Nu sunt o fană a discuțiilor obișnuite, clasice. Mi se par plictisitoare și prea banale. De ce să vorbești despre cum ai pierdut metroul când sunt atâtea alte lucruri interesante?
Stai! E duminică, deci mâine am școală. Încă nu am înțeles de ce trebuie să asiști la ore în care informațiile prezentate nu te interesează. Mai bine mă duc să-mi fac tema și las albumul foto, deși nu văd cum repreoducerea unei pauze școlare tipice, în o sută cincizeci de cuvinte îți dezvoltă creativitatea.

(Alexe Irina)











Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu