luni, 17 iunie 2019

Autoportret de adolescent - HORIA


Oglinda. Unicul obiect în care pot vedea cum arăt. Uneori stau și mă holbez la persoana care se holbează la rândul eie spre mine.
În reflexie pot vedea un adolescent înalt, de 15 ani, bine făcut. Are trăsături blânde, iar pe fața lui nu ai putea vedea altceva decât un zâmbet, care trădează caracterul binevoitor și voios. În spatele ochilor negri și ageri se ascunde o privire inteligentă și atentă, care mă ajută de mulți ani să mă dezvolt. Părul negru, cârlionțat, tuns scurt recent, ascunde cel mai important lucru: o minte, pe care sunt norocos că o am. Capacitatea ei de a gândi este mare, dar corectitudinea și respectul de sine pe care mi le impune sunt mai prețioase ca aurul. Tot ce am făcut până acum se datorează gândirii mele – de la întreținerea fizică până la rezultatele școlare.
Este drept că am și defecte, însă lenea este de departe cel mai mare dintre ele. Acesta este singurul factor ce ar putea să combată valorile pe care mi le impun. Un alt defect al meu este că sunt ușor de păcălit și am prea multă încredere în oameni. Cu timpul, însă, aceste lucruri se remediază.
Sunt un om complex. De la portretul fizic, la portretul  oral, eu cred că sunt omul care vreau să fiu.

(Popescu Horia Nicolae)








Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu