marți, 18 iunie 2019

Amintir SPIRUtuale - Cealaltă lecție

Cealaltă lecție – Maria Mușat
Clasa a V-a. Este o zi de luni obișnuită. Ca de fiecare dată, prima oră, după cum ne arată și orarul, este cea de limba română.  
Aud clopoțelul cum sună, iar noi o așteptăm în continuare pe doamna profesoară. Ușa care se deschide larg și copiii se ridică în picioare pentru a saluta. Diriginta noastră este și astăzi îmbrăcată elegant, ca de obicei. O vedem cu toții că se îndreaptă spre tablă și scrie: Situația de comunicare. După ce ne explică ce înseamnă emițător, receptor și celelate elemente ale situației de comunicare, ne întreabă dacă avem neclarități.
Deodată, din spatele clasei se aude o voce. Ne întoarcem spre locul unde se află colegul care ține mâna ridicată. Acesta zice, cu un glas ușor emoționat:
–Doamna  profesoară, dacă emițătorul este  cel  care  transmite  mesajul, iar receptorul este cel
care îl primește, atunci cum se numește persoana care se bagă într-o discuție?
În clasă se lasă liniștea. Ne uităm când spre doamna dirigintă, când spre Andrei, colegul care a pus întrebarea.
–... nesimțit! spune dumneai direct, ridicându-și sprânceana.
Începem să râdem cu toții alături de doamna profesoară de limba română.        Așa că, ce să mai lungim povestea? O ascultăm și ne apucăm din nou de scris, doar suntem deja obișnuiți.
Totuși, în mintea mea persistă cealaltă „lecție” învățată azi: să nu întrerupi niciodată discuția altora. 
*
Și un alt moment. Clasa a VI-a. Facem la ora de română exerciții legate de trecerea din vorbirea directă în vorbirea indirectă.
Fragmentul e din  „Bubico” de Ion Luca Caragiale, cu două replici care trebuie transformate:
”– Frumușel cățel aveți, zic eu cocoanii, după câteva momente de tăcere; da' rău!
  – Aș! nu e rău, zice cocoana.”    (I.L. Caragiale, Bubico)
Colegul nostru, Andrei G., vrea, cu mult aplomb să rezolve el exercițiul:
Personajul narator îi zice cucoanei că are un cățel frumușel. Doamna îi spune că cățelul ...
Clasa izbucnește în râs. Andrei se oprește brusc din vorbit. O vedem pe doamna profesoară care se uită cu o privire mirată la el, întrebându-l:
         Cum ai spus?
         Păi, ziceam că cățelul ...
Dar nici de data aceasta nu apucă să termine fraza, pentru că începem iar cu toții să râdem, împreună cu doamna dirigintă. Mă uit la colegul meu care rămâne în continuare în fața clasei nedumerit.
Îi explicăm că a făcut o cacofonie și observ cum obrajii lui capătă o culoare rozalie.

În mintea mea din nou e cealaltă lecție, foarte importantă, învățată astăzi: să gândim întotdeauna înainte să vorbim. 




Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu