sâmbătă, 27 mai 2017

Ultimul clopoţel la Colegiul Naţional "Spiru Haret". Cronică SPIRUtuală

Această săptămână e una aparte. Învidiaţi-ne pe noi, profesorii. Pentru ceea ce ne e dat să plămădim.
... E săptămâna când au loc toate festivităţile de final de clasa a XII-a. Toată şcoala are un aer sărbătoresc. Astăzi a fost Festivitatea Robelor. Urmează Balul de Absolvire, iar planificarea orelor de dirigenţie festive a apărut în cancelarie de la începutul săptămânii.
Sălile - unele - acelea care urmau să găzduiască "Ultimul clopoţel" au luat o geografie nouă, una sărbătorească şi încăpătoare.

Ai zice că e imposibil să cuprinzi într-o (ultimă) oră de dirigenţie toate întâmplările, toate amintirile, toate emoţiile, gândurile, paşii mici şi mari, treptele urcate una câte una, în fine, ... anii de liceu cu emoţii la română.
Dar eu vă spun că se poate. Am dovada: Ultimul clopoţel la clasa a XII-a C, de la Colegiul Naţional "Spiru Haret" din Bucureşti, diriginte - prof. Cristina Militaru (matematică). S-a reconstituit tabloul celor patru ani: într-un filmuleţ (mulţumim, Mihai şi Cristi!) s-au adunat momente minunate, de la ore, din excursii, din pauze, din oraş, din proiecte (şi au fost multe!), iar de la ore, din clasă şi din parcul şcolii. Apoi au fost emoţia, aplauzele şi bucuria cu care cei 33 de la XII C au primit discursurile profesorilor.

A avut ceva special această clasă. Simţul umorului, inteligenţă, putere de muncă, copii performanţi, colegialitate şi prietenie. Şi să nu uit de bunul lor simţ. Şi de creativitate. Nu exagerez - copiii aceştia au făcut în patru ani de liceu lucruri uimitoare, coordonaţi de profesorii lor: proiecte de robotică premiate (Dan, Alexandru, Marius), Euroscola (Marie-Stephanie, Mihai), Humanitas în licee (Cătălin, Dan), Concursul Adolescent Grigore Moisil (Cristina, Raluca, Ina, Evelin), Spiru Debate Club (Cătălin), echipa de fotbal, romanele poliţiste (unele premiate sau publicate) şi mai puţin cunoscutele proze scurte ale lui Cătălin Apătean. Apoi Proiectul Highschool Delivery (Cătălin, Răzvan, Dan, Alexandru) - un proiect conceput de elevi pentru elevi. Şi altele multe.

M-am simţit privilegiată lucrând cu această clasă, care a primit cu mintea şi cu sufletul deschise tot ce am avut de dăruit.

Ultimul clopoţel e acum la mine pe birou. Cu o pictură diafană, pe ceramică. Minunată alegere: lut frământat cu apă, îmbrăţişat de mâinile pricepute ale meşterului. E aici o fărâmă din sufletul celui care i-a dat formă.
Invidiaţi-ne pe noi, profesorii. Pentru ceea ce ştim: când modelezi, pui suflet.

Darul de bun rămas al spiriştilor de la XII C - ultimul clopoţel.
Va suna din când în când. La mine în gând.


Drum bun, spirişti de la 12C!
Drum bun generaţiei spiriste 2017!