marți, 18 iunie 2019

Amintiri SPIRUtuale - Lecția cu o gutuie

  Theodora Maria Țuchiu
 Încă îmi aduc aminte cu emoții de orele din clasa a V-a. Colegii noi, profesorii noi, chiar și școala nouă sunt lucruri copleșitoare pentru un copil de unsprezece ani. Însă, în ora de limba și literatura română, parcă totul devenea magic când doamna dirigintă ne împărtășea informații noi.
Ora a început ca una obișnuită, a intrat doamna profesoară în clasă, punctuală ca întotdeauna, ne-am ridicat cu toții în picioare, ne-am salutat și ora a început. Am fost rugați să deschidem manualele la pagina treizeci, parcă, unde am găsit o poezie despre toamnă, la lecția despre raportul dintre realitate și ficțiune în literatură. Un singur cuvânt parcă mi-a atras atenția, acela fiind ,,gutui”. Dintr-odată, doamna profesoară scoate din poșetă, ce să crezi? O gutuie! Ne-a invitat să o privim (are gust dulce! a exclamat un coleg) și să spunem versul din poezie care descrie cel mai bine acest fruct al toamnei. Apoi am creat și  noi versuri, compunând o poezie a clasei.
Apoi doamna dirigintă a feliat gutuia delicat, punând bucățelele de fruct pe o farfurie de sticlă. Cu toții eram fascinați de modul în care ora noastră de română se desfășura. Chiar înainte să se sune de pauză, doamna profesoară ne-a împărțit fiecăruia bucăți de gutuie, parcă mai gustoase ca niciodată.
Când clopoțelul a anunțat pauza, am ieșit pe  holul școlii, unde am discutat despre cât de bună a fost gutuia și cât de interesantă a fost ora de română. Tot clopoțelul ne-a chemat înapoi în clasă, după pauza bine meritată. După română aveam desen, dar nu mi-a stat gândul la tablouri cu portrete, ci doar la cele care întruchipau gutui...







Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu