marți, 18 iunie 2019

Amintiri SPIRUtuale - Ultima oră de dirigenție

 Ultima oră de dirigenție – Ioana Oprea  
Ah, ultima zi din clasa a VII-a și din acești frumoși patru ani, care au trecut mai repede decât credeam. Azi vom avea ‘’Ultimul clopoțel’’, pe care noi l-am numit ”Ultima oră de dirigenție”. 
Chiar dacă încă nu a început, toată lumea e emoționată (foarte emoționată). Eu am pregătit discursul pentru doamna dirigintă. De când am ajuns, n-am făcut altceva decât să îl citesc de mii de ori ca să fiu sigură că nu mă voi bâlbâi. Vreau să iasă perfect.
Festivitatea a început. Sunt mult mai mulți profesori decât credeam că vor fi. Asta îmi dă și mai multe emoții. Nu știu de ce, dar eu mi-am imaginat că româna va avea discursul la urmă și mă gândeam că nu va trebui să încep eu activitatea. Ei bine, totul mi se aranjează în minte când doamna dirigintă spune că primul discurs va fi cel pentru română. Încep să îl spun, când după doar cinci cuvinte mă  pufnește plânsul. Încep să tremur. Nu cred că am mai tremurat atât de tare niciodată în viața mea. Mi-ar fi plăcut să nu citesc discursul de pe foaia pe care o am în mână, dar sunt așa emoționată încât nu pot să spun nici măcar un cuvânt fără să mă bâlbâi. Toată sala are emoții, unii dintre noi arătându-le, alții mai puțin. Termin de spus micul meu discurs de rămas bun. Cred că a ieșit bine, emoțiile celor din sală confirmându-mi asta. Cel mai mult îmi doresc să îi fi plăcut doamnei diriginte cuvintele mele. Le scriu și aici, fiindcă așa ne vom putea aminti de anii de ultima oră de dirigenție:


Dragă doamnă dirigintă,


Ne aflăm acum la sfârșitul clasei a VIII-a și parcă ieri intram pentru prima dată pe poarta școlii, cu un ghiozdan și câteva vorbe de încurajare de la părinți, la fel de emoționați ca și noi.
De când ne-am cunoscut, ne-ați transmis neîncetat ceea ce știți și ceea ce sunteți. […] Cel mai frumos lucru despre cunoaștere este că poți împărtăși oricui fără să îți fie teamă că o vei pierde, iar acest lucru a fost confirmat de toate momentele în care am plecat cu toții mai bogați în cunoștinte decât am venit.
Vă mulțumim că ați preferat să ne ascultați și să vorbiți cu noi, luându-vă timp din ore, din pauze și chiar din timpul liber pentru a vă asigura că suntem bine. […]

Ne vom aminti cu drag tot ceea ce ne-ați spus și tot ceea ce ne-ați învățat, înțelegând în sfârșit că în tot timpul acesta, când poate nu am fost atenți sau poate am fost plictisiți, sub grija dumneavoastră am crescut, ne-am maturizat și am învățat. 
Ne veți lipsi enorm!   






Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu