vineri, 30 mai 2014

Scrisoare către elevii mei

Dragii mei,

A fost să fie ca în ziua absolvirii voastre să mă aflu în alt loc, participând la alt eveniment important pentru mine. Nimic nu este însă întâmplător, ceea ce scriu acum pentru voi poate fi ultima lecţie, cea care să releve în alt  mod  puterea cuvântului, depăşind bariere de spaţiu şi timp.
Primiţi, aşadar, gândurile mele de rămas bun, acum, la capătul celor patru ani în care am fost profesoara voastră de limba şi literatura română.  

Îmi vin în minte frânturi de timp, mai vechi, mai noi, care se aşază firesc şi cuminte, compunând povestea noastră comună: zeci de recreaţii petrecute împreună; sutele de ore cu emoţii la română, jurnalul de călătorie din clasa a IX-a, când aţi străbătut Bucureştiul la pas; ochelarii lui Bogdan pierduţi după ora de română de la USR, Cine vrea să fie ascultat azi?; foarfeca Rebecăi; studiile de caz (de excepţie, unele), cu evaluări drastice; cuvinte explicate pentru Jad;  trei copii calificaţi la naţională în a XI-a; lucrul în echipă; Poveste de Marin Sorescu citită de (actriţa) Carol, balul de absolvire, portofoliile uimitoare; cuvintele lui Nico - cel mai frumos cadou de despărţire înaintea plecării mele de la bal; ora de opţional cu Smiley; catalogul "arăbesc" - Azzam-Yasin; "inima uriaşă" scrisă de ziua mea;   cercul de istorie şi literatură cu atâtea şi atâtea lecturi şi discuţii; olimpiadele cu Raluca şi Teo; trei fete care vor merge la Litere; textele de 1 Decembrie; anii de liceu cu emoţii la română ...

Iată cu câte imagini sunt mai bogată sufleteşte după cei patru ani petrecuţi împreună! Şi, peste toate, ultimul tablou - ultima oră de română, când toţi treizeci şi trei de elevi ai clasei a XII-a C, aşezaţi corect în bănci, au devenit ... poeţi.

Sper ca poezia să vă însoţească toată viaţa.

Mi-aţi fost dragi toţi treizeci şi trei, Anastasia, Ana, Marian, Jhony, Nico, Francisca, Said, Uca, Cristina G, Andreea, Cristina R, Laura, Cristina, Antonia, Loredana, Bogdan, Mihai, Faiăr, Jad, Raluca, Ştefan, Carol, Alexandra AchimaA,  Silvia, Teo, Ancuţa, Laura I, Rebeca, Cristi, Iulia, Betty, Bianca, Daniela !

Drum bun, 12 C, oriîncotro veţi merge!

Cu drag,
... un PROFESOR.

17 comentarii:

  1. Ne pare rău că nu veţi fi lângă noi la ultimul clopoţel.Vă mulţumim pentru clipele frumoase petrecute împreună şi pentru aceşti 4 ani minunaţi.Cu siguranţă îmi vor rămâne în minte şi în suflet aceşti 4 ani de liceu cu emoţii la română . Loredana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am fost cu gândul alături de voi! Îţi urez succes, Loredana, la admitere!

      Ștergere
    2. Va multumesc!

      Ștergere
  2. Tănase Rluca30 mai 2014, 12:00

    Vă mulțumim pentru toate aceste gânduri frumoase. Nu vom uita nciodată orele de română alături de dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru toate invățăturile pe care mi le-ați împărtășit. Datorită dumneavoastră pot spune că mă simt pregatită să devin studentă la Litere. Vă mulțumesc! Raluca Tănase

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Raluca, cred că ai fost cea mai bună elevă pe care am avut-o vreodată. Sunt sigură că vei fi o studentă de excepţie. Succes!

      Ștergere
  3. Mulți spun de Lovinescu că este un liceu de cartier și nimic mai mult, însă el este o întreagă familie, o familie din care fiecare am ieșit însă n-am uitat-o. Acolo am avut parte de profesori foarte buni, de colegi extraordinari și de o experiență de neuitat. Niciodată n-am regretat că am făcut liceul Lovinescu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucură şi mă onorează acest comentariu!

      Ștergere
  4. Doamna profesoară, să știți că am plâns când am citit. Nu ați fost un profesor oarecare! Ne-ați fost un metor, o a treia dirigintă, si nu în ultimul rând, o mamă. Vă mulțumim pentru 4 ani superbi, minunați, pentru lecțiile frumoase la română si multe altele. Să știți că vă iubim și indiferent unde ne va duce drumul vieții, ne vom aminti cu drag ora de limba română.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu îmi voi aminti cu drag de eleva luminoasă din banca a treia de la geam!

      Ștergere
  5. Ne pare rau ca nu puteti sa fiti prezenta la ultimul clopotel. Va multumim pentru toate lucrurile pe care le-am invatat de la dumneavoastra atat legate de limba romana cat si despre viata. O sa ne amintim cu drag de toate aceste lucruri peste cativa ani .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. După cum i-am răspuns şi Loredanei, am fost cu gândul alături de voi. Succes în tot ceea ce vei face, Uca!

      Ștergere
  6. Doamna profesoara, va multumim ca, timp de 4 ani, ne-ati facut sa aspiram catre ce este mai bun, ne-ati slefuit caracterul si comportamentul si ne-ati oferit cele mai bune sfaturi in ceea ce priveste educatia, societatea si viata personala. Ati insumat, mai sus, cateva dintre cele mai simpatice momente din viata noastra de liceeni, momente pe care le vom aminti astazi la ultimul clopotel. Sunteti "un PROFESOR" pe care nu il vom uita vreodata si la care ne vom gandi cu drag si nostalgie, de aici incolo. Cu drag, Rebecca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu îţi mulţumesc, Rebeca, pentru aceste cuvinte atât de frumoase!

      Ștergere
  7. In primul rand, tin sa va multumesc ca am avut deosebita onoare de a transmite aceste frumoase cuvinte in fata clasei mele, a parintiilor si a doamnelor profesoare. Cu greu mi-am stapanit lacrimile si am incercat sa citesc exact cum m-ati rugat "cu intonatie si sa pastrez surpriza". In sala s-a facut liniste, nimeni nu a mai respirat timp de cateva minute si toata lumea si-a adus aminte cu drag de orele dumneavoastra. La final, erau in lacrimi o buna parte dintre colegi, parinti si chiar profesorii au fost miscati de mesajul pe care l-ati compus pentru noi.
    In al doilea rand, tin personal sa va adresez cateva cuvinte, dar nu de final, ci de multumire. Tin sa fiu sincera, chiar daca poate nu este locul, insa in clasa a IX-a cel mai frica imi era la romana si stiam ca trebuie sa invat ora de ora. In clasa a X-a invatam pentru ca imi era foarte rusine sa vin cu lectia neinvatata si sa iau o nota mica deoarece cand ma uitam in ochii dumneavoastra vedeam dezamagire; poate nu era asa, dar in felul acesta am perceput-o eu. In clasa a XI-a invatam pentru ca ajunsesem sa va respect foarte mult, dar si pentru ca imi placea, iar in a XII-a devenise un automatism sa invat la romana. (trebuie sa recunosc ca inca nu ma descurc la Enigma Otiliei, dar este in regula). Va multumesc pentru acesti patru ani, chiar daca nu mi-ati fost diriginta aveti un loc special in sufletul meu si alaturi de domnul Sevastru sunteti omul care m-a invatat limba si literatura romana.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Silvia, îţi mulţumesc nu doar că ai fost mesagerul meu în faţa colegilor tăi, ci şi pentru faptul că mi-ai relatat atât de frumos momentul "surpizei". Ţi-ai îndeplinit misiunea admirabil, aşa cum ai făcut de fiecare dată când ai reprezentat clasa, liceul sau Consiliul Naţional al Elevilor. În plus, felul cum ai rememorat aici cei patru ani este dovada faptului că relaţia profesor-elev poate fi foarte specială ... Iar noi, eu şi voi, suntem toţi mai bogaţi prin ceea ce am trăit împreună în anii de liceu cu emoţii la română.

      Ștergere
  8. Nu sunt eleva Dumneavoastra, Doamna Profesoara, dar, citind scrisoarea, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Nici acum nu vad tastele. Iar lacrimile s-au adunat in fata tastaturii. Ce minunat este ca un profesor stabileste o legatura sufleteasca cu elevii sai! Imbogatirea sufleteasca este reciproca, desigur!
    Te admir, Cami!
    vbm

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Verginica, mă onorează şi mă emoţionează comentariul tău. Îţi mulţumesc!

      Ștergere