Autoportret de adolescent - DENY

Eu. Un cuvânt care trebuie spus mai des și cu mândrie. Un cuvânt ce poate avea mii de definiții pentru fiecare persoană. Pentru mine, un cuvânt ce descrie o persoana agitată, dar și calmă în același timp.

Culoarea ochilor, cea mai obișnuită, nu dă un aspect anume al feței, dar ajută la exprimarea sentimentelor mele de fiecare dată. Buzele, cel mai mult îndreptate în sus, de culoarea petalelor, sunt asemena ochilor, mici. Merg către o adolescență înfloritore cu emoții nesfârșite, dar firea mea calmă știe cum să țină situația sub control de fiecare dată când mă panichez din nimicuri. Iubesc tot ceea ce mă face fericită. Mă simt mândră când trebuie și încrezătoare când pierd. Timpul, lucrul cel mai efemer, mă face să vreau ca fiecare clipă să fie petrecută alături de cei dragi. Nu sunt înaltă. Am standarde mari și vreau să dau tot ce e mai bun din mine, însă câteodată se întâmplă să dau când nu trebuie. Am părul lung, de aceeași culoare cu ochii, mai deschis la vârfuri ca să se distingă măcar. Nesiguranțele mele încerc să le țin închise într-o comoară bine ascunsă, până dispar sau până le fură cineva, întrucât am învățat că tot ce a fost odată important pentru tine, va fi important pentru altcineva mai târziu.

De fiecare dată când mă uit în oglindă văd o fată care vrea să devină mai bună pe zi ce trece și care încearcă să aducă realitatea la același nivel cu optimismul, iar cheia către acestea stă în încredere și atenție.

(Alexandru Denisa)

Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 

Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.