vineri, 20 iulie 2012

Cine ... ce reclamă

RECLAMA ...
... este atunci când promovezi un obiect abia apărut. (Daria, 12 ani)

... este un filmuleţ prin care oamenii îi păcălesc pe cei creduli. (11 ani)

... este atunci când cei de la televiziune ne scurtează nouă filmele cu chestii inutile. (Lucy, 12 ani)

... este ceva menit să-ţi fure ochii ca să cumperi. (Robert, 12 ani)

... sunt minciunile de la TV, ca să ne convingă să cumpărăm alimente cu E-uri sau obiecte care se defectează. (Andrei, 12 ani)

... este un lucru care mai mereu te hipnotizează şi te face dependent, ca atunci când vezi acel lucru să te bage în boală. (Cristina, 12 ani)

... este lucrul care te enervează, întrerupându-ţi emisiunea. În timpul reclamelor, oamenii se duc să facă, de exemplu,  treaba mare. (Mihai, 11 ani)

... este un cuvânt şmecher, deoarece când se scade preţul unui obiect, se dublează preţul transportului. (Cristi, 11 ani)

... este felul prin care patronii îşi fac vânzări la nu ştiu ce robot, care, când îl iei, ţi se dezasamblează. (Andrei, 12 ani)


P. S. De dragul ... RECLAMEI: 
RECLÁMĂ, reclame, s. f. 1. Activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din fr. réclame, germ. Reklame. Sursa: DEX '98 (1998)

joi, 19 iulie 2012

”Dacă nu Eminescu, atunci cine? ...”

(Întâmplări la bacalaureat)

Cu ani în urmă (de fapt, câțiva, când proba orală de română de la bac era chiar de limba și literatura română - nu de competențe lingvistice ... !!!, iar profesorii evaluau elevi din alte licee, iar asta sună precum  pe când plopul făcea mere și răchita micșunele ... ), am ajuns ca profesor examinator într-un oarecare liceu din București.
Luna lui cuptor își făcea și pe atunci treaba, dar noi, profesoarele din comisie, eram de neînfrânt. Adunaserăm, eu și cealaltă profesoară, toată răbdarea din lume se ne-ajungă zi de vară până-n seară ...
Și iată că la miezul zilei, intră în sala de examen un june - bronz de salon și gel, mușchi, tricou lucios cu firma la vedere, păr decolorat în șuvițe, iar mersul ... cum să vă spun ... Păi, junele pășea atât de artistic, nu ca pe catwalk, ci, așa, plutind ușor pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, de la ușă, cu buletinul într-o mână și cu un pix cu gel în cealaltă (iarăși gelul, laitmotiv, la naiba!) ...
O ușoară încordare se citea totuși pe fața ortomanului, dar aceasta dispăru cu totul când biletul de examen își dezvălui secretele: elemente romantice într-o poezie de Mihai Eminescu. Junele exclamă un p'asta o știu, apoi își reluă mersul artistic către prima bancă.
Trecu un minut, trecură două, trecură douăzeci și nouă ... Junele nostru, așezat școlărește în prima bancă la perete, se transforma, într-un minut cât alții într-un an (comparație, de dragul folclorului, again). Mai întâi, ochișorii lui, mura câmpului, se proptiră pe foaia cu subiectul și rămaseră așaaaa proptiți, după care începu  metamorfoza: ochii deveniră holbați, apoi speriați. Fruntea, atâta câtă era, se contorsiona, ca și când o comandă search, de neoprit, răvășea toate sertărașele minții candidatului, provocând dezastrul: no items match your search.  Când groaza puse stăpânire pe fețișoara junelui, am intervenit (cum ziceam, cu toată răbdarea din lume). Păi, eu știu foarte bine Eminescu, zice candidatul, și pentru o clipă i se relaxează fruntea, atâta câtă era, dar acum, nu-mi dau seama la ce să mă refer. Îi spun că poate să aleagă orice poezie de Eminescu studiată și metamorfoza tânărului continuă: cu fața luminată și cu un rânjet de mulțumire, junele se pune dintr-o dată pe scris.
Și scrie, și scrie ... Până când, venindu-i rândul să răspundă în fața răbdătoarei comisii, junele spune cu aplomb: Am ales din Eminescu să spun elemente romantice în ... ”Miorița”. Îl întrerup calm, spunându-i că nu Eminescu a scris ”Miorița”.
Credeați că metamorfoza s-a încheiat? Fruntea, atâta câtă era, se încruntă ușor, și junele zice, ajutându-se artistic de mâini:  Dacă nu Eminescu, atunci cine?
Au trecut câțiva ani de la această întâmplare. Junele și-o fi luat între timp bacalaureatul. Nu știm sigur. Ce știm sigur e că în tot acest timp, el a avut drept de vot.

sâmbătă, 7 iulie 2012

Între naivitate și pragmatism ...

SĂRUTUL ...
... este lucrul cel mai romantic, pe care, mai nou, îl aplică și piticii de grădiniță. (Teodora, 12 ani)

... este prima parte care determină iubirea și cuplul, dar după aia sunt banii, mașina, casa ... (Robert, 12 ani)

... este atingerea buzelor între un băiat și o fată, care le arată iubirea unuia față de celălalt de îți vine să dai la rațe. (Andrei, 12 ani)

... este atunci când îți arăți afecțiunea față de un băiat sau fată sau doar vrei să-i furi banii pe nesimțite. (Andu, 12 ani)

... este atunci când ești lovit, iar mama vine să te drăgălășească ”puiu' mami” și după aia fuge un sărut cu ruj care te virusează și mai rău. (Ana, 12 ani)


... sensul bun (al cuvântului ”sărut”): atunci când stai cu vârful picioarelor spre pat; sensul rău: atunci când stai cu vârful picioarelor către ușă. (Cristi, 11 ani)

... este partea principală în viața oamenilor, deoarece este unul din modurile de a-și exprima dragostea. (Andreea, 12 ani)

... este lucrul pe care un bărbat îl dă unei femei (sau invers) pentru a-i băga mâna subtil în portofel să-i fure banii. (Mihai, 11 ani)

... este o adiere caldă de la o fată, pentru că îi e rușine să îți spună că te iubește. (Daniel, 11 ani)

... este atunci când părinții te pupă pentru a-i ierta că au uitat să îți cumpere ciocolată. (Andreea, 11 ani)

... este atunci când două persoane sunt împreună și vor să arate asta tuturor, deci se sărută în public. (Nora 12 ani)

P. S. Prin urmare, balanța se înclină către naivitate sau către pragmatism ? ...

vineri, 6 iulie 2012

Bacul și erudiția paremiologică

Pe fondul evenimentelor social-politice actuale, bacul plânge de necaz că nu mai face audiența de anul trecut. Chiar și așa, nemaifiind cireașa de pe tortúrile știrilor de la orele de vârf, bacalaurul  face victime și anul acesta. Se pare că procentele triste ale bacalaureatului 2011, atât de ”promovate” de mass-media românească acum un an (și verificabile pe edu.ro), vor fi reeditate săptămâna aceasta. Rămâne de văzut cât de asemănător.

Dincolo de statistici și de știri mai mult sau mai puțin tendențioase, mergând spre fondul problemei, realitatea este una foarte tristă: după 12 ani de școală, la finalul liceului, pentru tinerii noștri (pentru un procent îngrijorător din numărul lor), deprinderile de exprimare corectă, un minimum de cunoștințe, baza unei culturi generale sunt considerate accesorii inutile și nedorite. Proverbul Ai carte, ai parte, în care înțelepciunea populară face referire la privilegiile pe care le oferă învățătura, a ajuns să fie o emblemă nedorită, răstălmăcită cu ironie de cel care nu are în sistemul său de valori educația și beneficiile sale (culmea, gratuită -  în sensul propriu  - în învățământul românesc).

Vorbeam anul trecut despre bucuria profesorului când corectează o teză bună, pentru că există, desigur, o elită intelectuală a fiecărei generații. Știrile despre aceasta nu vor ține, însă, niciodată prima pagină a mass-mediei într-o societate care promovează nonvaloarea. După rezultatele bacalaureatului 2011 s-au făcut calcule globale, arătând gradul de promovabiliate scăzut. O nuanțare banală (la îndemâna oricărui post tv), adică niște procente calculate separat pentru licee teoretice/colegii naționale vs. colegii tehnice, ar fi arătat că falimentul a venit de ”inovația” transformării școlilor profesionale în licee.

Și o precizare, în caz că cineva ar avea întrebări existențiale legate de gradul de dificultate al subiectelor de bacalaureat (fac referire în cunoștință de cauză la prima probă scrisă, cea de limba și literatura română). Pe lângă că subiectele propuse au fost de nivel mediu (ca și anul trecut), ele au fost extrem de asemănătoare  - aproape identice !!!!! - cu modelul de probă scrisă la limba și literatura română, publicat, dacă îmi aduc aminte bine, din octombrie 2011, pe edu.ro. Deci timp destul ... Asta e, Dumnezeu îți dă, dar nu-ți pune și în traistă. 

luni, 2 iulie 2012

Cum se vede parlamentul la 12 ani

PARLAMENTUL ... 
... este locul unde se iau decizii importante, de obicei cam proaste. (Teodora, 12 ani)

... este un loc unde oamenii se strâng și discută chestii plicticoase. (Robi, 12 ani)

... este locul de unde președinții ne controlează și unde se fac planurile de a frauda alegerile. (Mihai, 11 ani)

... este un loc se adună toți oamenii din politică, dau legi și, dacă nu le convine ceva, încep să se certe și după aceea apar la toate posturile TV ... (Nora, 12 ani)

... este un loc imens, cu oameni leneși, care cred că pot face orice - așa e - și care se distrează pe seama noastră. (Ana, 12 ani).

... este ca o luptă medievală, în care nu există săbii, ci pixuri și rigle. (Cristi, 11 ani)

... este locul unde oamenii mari le dau ordine oamenilor mici. (Cristina, 12 ani)

... este o instituție în care vicepreședinți și președinți beau o bere și discută despre țară. (Andrei, 12 ani)

... este o instituție de stat în care toată ziua se doarme și cu oameni inutili împotriva cărora lumea se răscoală. (Robert, 12 ani).


P.S. O mai citește careva și pe asta? ... 
PARLAMÉNT, parlamente, s. n. Organ legislativ din unele țări, compus din una sau din două camere și constituit din reprezentanți ai diferitelor partide politice aleși, total sau parțial, prin votul cetățenilor; p. ext. sesiune, ședință de lucru în care se întrunește acest organ. ♦ Clădire în care au loc ședințele acestui organ. – Din fr. parlement. 
Sursa: DEX '98 

Idei pentru 15 Ianuarie la școală