Punct şi virgulă

De câte ori am luat serie nouă la dirigenţie am fost întrebată mai devreme sau mai târziu de către foşti sau actuali elevi sau de colegi de cancelarie cum sunt noii elevi. Voi scrie azi prima postare despre noua mea clasa la dirigenţie, a IX-a C, filologie, intensiv engleză, fiindcă săptămâna aceasta merită ceva special - pozitiv şi tonic, în acelaşi timp. Colectivele de elevi nu seamănă niciodată între ele - 20-30 de individualităţi, compun structuri extrem de diferite, de la an la an, de la un profil la celălalt. Percepţia generală a insituit cam două clasificări: "realiştii" sunt pragmatici, iar "umaniştii" sunt visători. (Din vremea când eu eram elevă de liceu, în Buzăul anilor '80, mai păstrez, în plus, încă un epitet - pedagogistele, atribuit fetelor din Liceul Pedagogic "Spiru C. Haret" - am fost una dintre ele ... ) Pe de altă parte, când un profesor primeşte altă serie la dirigenţie se află el însuşi în altă etapă a vieţii sale personale

Uneori, când sunt fericită într-adevăr Simt – sau poate numai mi se pare - Cum – în vârful fiecărui vârf de păr - Îmi creşte câte o floare. Şi simt că sunt grozav de frumoasă Cu podoaba aceea împărătească Dar nu-ndrăznesc să mişc fruntea prea tare De teamă să nu se ofilească, Şi nici să mă uit într-o oglindă De teamă să nu se desprindă Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.

 La raionul cu patiserie din hipermarket cer un palmier şi două pateuri. Câte patee aţi zis? zice vânzătoarea. Două , răspund şi îmi scapă un zâmbet în colţul gurii. A, nu eu zic patee , ci o femeie pe care o cunosc , replică iute vânzătoarea. Zâmbesc uşurată, chiar gust gluma. Dar palmieruri câte? adauga ea ... În aceeaşi zi, la florăresele din colţul străzii. Cum daţi buchetul de lalele? întreb.  Cinci lei buchetu', mamă, că e oferturi astăzi!  Demonstrativ vă arăt lalelele, că palmierurile nu mai sunt ...