Scrisoare către elevii mei
Dragii mei, A fost să fie ca în ziua absolvirii voastre să mă aflu în alt loc, participând la alt eveniment important pentru mine. Nimic nu este însă întâmplător, ceea ce scriu acum pentru voi poate fi ultima lecţie, cea care să releve în alt mod puterea cuvântului , depăşind bariere de spaţiu şi timp. Primiţi, aşadar, gândurile mele de rămas bun, acum, la capătul celor patru ani în care am fost profesoara voastră de limba şi literatura română. Îmi vin în minte frânturi de timp, mai vechi, mai noi, care se aşază firesc şi cuminte, compunând povestea noastră comună: zeci de recreaţii petrecute împreună; sutele de ore cu emoţii la română, jurnalul de călătorie din clasa a IX-a, când aţi străbătut Bucureştiul la pas; ochelarii lui Bogdan pierduţi după ora de română de la USR, Cine vrea să fie ascultat azi? ; foarfeca Rebecăi; studiile de caz (de excepţie, unele), cu evaluări drastice; cuvinte explicate pentru Jad; trei copii calificaţi la naţională în a XI-a; lucrul în echipă;
