miercuri, 9 iunie 2021

Ultimul clopoţel la Colegiul Naţional "Spiru Haret"_2021

După anul trecut școlar, când școala (clădirea) a fost pustie din cauza pandemiei, anul acesta s-au reluat festivitățile de absolvire. Nu a fost ca în anii de dinainte de pandemie, cu mult fast și cu multă lume, dar ... tare bine a fost. 

Vineri, pe 4 iunie, a sunat „ultimul clopoțel” și pentru clasa a XII-a B, matematică-informatică (diriginte - prof. Cristina Militaru - matematică). 

Am fost profesoara lor de română în cei patru ani de liceu. O clasă cu copii inteligenți, cuminți și cu simțul umorului. Știam deci că sunt oameni deosebiți, dar la ultima lor oră de dirigenție au dat întreaga măsură a valorii lor. 

Spun acest lucru pentru că în această ultimă oră a lor în CNSHB, ca elevi, au ales - nu doar fotografiile, filmulețele și discursurile, ci au ales să îi celebreze pe cei care le-au fost profesori. Ne-au „adunat” pe o tablă prin simboluri ale disciplinelor, dar mai ales ale vieții lor de elevi.  

Dar cadoul neprețuit de bun rămas pentru fiecare profesor a fost câte o scrisoare citită în fața clasei: rânduri cuprinzătoare care s-au alcătuit din memoria colectivă a clasei, care a păstrat vii toate orele, toți anii, vorbele, învățăturile, gesturile, truda, bucuria, amănunte - poate - uitate, scoase acum la lumină și rostite cu voci tremurătoare de emoție. 

„Vocea” mea a fost Briana Prejoianu, care a citit scrisoarea pentru „doamna de română”, din partea celor 24 de elevi ai clasei a XII-a B, în ultima lor oră ca liceeni spiriști. 

Redau mai jos întreaga scrisoare, să o am aproape, fiindcă sunt în rândurile acestea cei patru ani comuni. O voi reciti când și când  și îmi voi aminti de voi, 12B, dar mai ales îmi voi aminti că tot ce face un profesor contează până la urmă. 

Mulțumesc, Alexandra C., Alexandra M., Angela, Briana P., Mihai, Maria, Denis, Diana P., Mara, Mădălin, George, Irina, Diana I., Carol, Alexandra L., Briana N., Bianca N., Cristina, Andreea Bianca, Elena, Ștefan, Rareș, Teodor, Ina. 

Drum bun, spirişti de la 12B!
Drum bun generaţiei spiriste 2021!


04.06.2021

București

Draga noastră doamnă profesoară

    Pot spune cu foarte mare ușurință că ați fost unul dintre cei mai apropiați și dedicați profesori dintre toți cei pe care i-am avut în acești 4 ani de liceu. De-a lungul acestei scurte, dar memorabile perioade din viața noastră, ne-ați răsfățat cu ore interesante, proiecte distractive și activități înduioșătoare, precum scrisorile de apreciere pe care ne-ați încurajat să le scriem unii altora. 

    Suntem de părere că este momentul ca și dumneavoastră să primiți o asemenea scrisoare de la noi.

    Haideți să începem cu începutul. Clasa a IX-a. Eram toți abia trecuți în lumea aceasta nouă și intimidantă a liceului. Toți eram obișnuiți cu profesori foarte indulgenți, chiar prea indulgenți, cu note de minimum 8 și abundențe de note de 10. Din această cauză, toți am fost foarte șocați când, în liceu, foaia s-a schimbat! Un astfel de moment de trezire la realitate a fost, cred, prima teza la română. Din câte pot să îmi aduc aminte, notele au fost mult sub așteptări. Deși asta poate părea un lucru negativ și sunt sigură că mulți așa am văzut situația atunci, atitudinea dumneavoastră, inițial puțin mai dură, ne-a ajutat să ne obișnuim și să înțelegem destul de devreme că mediul în care veniserăm era mai serios, noi crescând, din copii naivi, în adolescenți și că trebuie tratat ca atare. Bineînțeles, dumneavoastră ați știut să balansați acest mic hop prin atitudinea caldă la ore și prin marele proiect de final de an. Acesta marchează primul moment dintr-o serie de proiecte care mai de care mai plăcute. Țin și acum minte cum ne-am împărțit și ne-am străduit să facem ceva cât mai interesant, fiecare căutând „cea mai bună idee” pentru tema aleasă. Ziua prezentării a fost extraordinară, plină de poze din călătorii prin București sau din copilărie - pentru cei care au ales alte teme. Una dintre cele mai frumoase zile din clasa a IX-a și un final spectaculos al anului școlar.

    Clasa a X-a a fost, după părerea mea, și mai frumoasă. În primul rând, micul hop din a IX-a dispăruse total, deci a fost numai loc de bine, și bine a și fost. În clasa a X-a a avut loc unul dintre cele mai memorabile momente la ora de română. Mult iubitele puneri în scenă a unor secvențe din operele „Ion”, „Povestea lui Harap-Alb” și, pentru norocoasa echipă care a avut de ales, „În jurul unui divorț”* (*G. Topîrceanu). Nu cred că pot pune în cuvinte cât de frumoasă a fost acea zi și cu cât dor îmi aduc aminte de acel proiect. Am să încerc, bineînțeles, dar orice voi scrie nu va reprezenta decât o fracțiune din ceea ce simt de fapt. În primul rând, a fost emoția, acea mică neliniște care vine cu apariția în fața unui public, oricât este el de restrâns. Pe cât eram de nerăbdători, pe atât eram de emoționați [...].

    În al doilea rând au fost ușurarea - restabilirea echilibrului inițial cum ar fi în basme, punerea efectiv în scenă și mândria și plăcerea venite cu reușita noastră. Să nu mai menționez râsul pe care l-a adus vizionarea tuturor adaptărilor. De la dansul în jurul săracului Teo care a trebuit să se prefacă mort drept Ion, la Carol care a fost un cal fabulos și la bârfa plină de picanterii între patru cațe, fiecare reprezentare a fost excepțională și foarte hazlie. Unul dintre puținele proiecte la care gândul la notă nici nu ne-a trecut prin cap, la care singura țintă a fost ca totul să meargă bine și toată lumea să se distreze.

    Nu în ultimul rând, chiar la final, ne-ați făcut o surpriză tare plăcută. Ați împărțit scrisorile de apreciere pe care le scriseserăm unul altuia ca parte dintr-un alt proiect. A fost un moment care și acum își spune cuvântul din foarte multe puncte de vedere. Noi nu am fost cea mai unită clasă la început, dar cred ca acela a fost un moment care ne-a adus mai aproape decât fuseserăm până atunci, un mic pas în uniunea noastră ca și clasă. Ne-a ajutat să ne înțelegem mai bine atât pe noi, cât și pe ceilalți, a oferit o nouă perspectivă în ceea ce privește felul în care ne vedeau alții și a adus o doză de încredere de sine pe care am primit-o cu toții.

    Clasa a XI-a a fost din nefericire petrecută pe jumătate în online, însă perioada pe care am apucat-o în clasă a fost presărată cu tot felul de activități. Printre cele mai interesante a fost dezbaterea pe care dumneavoastră ați organizat-o, între „Orient” și „Occident”. Ați fost foarte exactă în indicațiile pe care ni le-ați dat și în felul în care a fost aranjat totul. Experiența a fost asemănătoare cu cea a unei dezbateri reale, ne-a provocat să găsim argumente și să ne susținem ideile în fața unei opoziții. Provocarea a venit și din faptul că nu am avut de ales în ceea ce privește partea de care vom fi, lucru care ne-a ajutat să punem accentul pe argumente bine structurate și documentate, în loc de opinii bazate pe sentimente sau lucruri auzite.

    În clasa a XII-a pot spune că ați fost un profesor exemplar. Datorită dumneavoastră avem toate resursele necesare ca să ne putem pregăti pentru examenul de bacalaureat. Ați fost mereu atentă la ceea ce avem nevoie, ceea ce știm, ceea ce trebuie revizuit și într-un mod impresionant ați fost gata cu materia atât de rapid că am avut timp să recapitulam și să re-recapitulam și după, să mai recapitulăm încă odată ca să fim siguri.

    Vă mulțumim mult de tot și sperăm că sunteți și o că să fiți în continuare mândră de noi și după această perioadă ce se apropie de final. Noi încheiem acum un capitol din viețile noastre al cărui personaj important ați fost și dumneavoastră. Vă mulțumim și vă apreciem atât ca profesorul care ne-a îndrumat, cât și ca omul ce ne-a dat sfaturi și a arătat că îi pasă, prin gesturi mai mari sau mai mici, cum ar fi să aducă la oră câțiva covrigi pentru săracii copii treziți foarte de dimineață.

    Sunteți un dascăl minunat, ne va fi dor de dumneavoastră!

Cu drag, 

Clasa a XII-a B,  Promoția 2021




Absolvire - clasa a XII-a B
04.06.2021




Ultimul clopoțel - clasa a XII-a B, 2021
Prezentare de proiect cu clasa a IX-a B, 2017

Idei pentru 15 Ianuarie la școală