sâmbătă, 26 februarie 2011

„Ora de română” – Nora Iuga

Astăzi, la USR, profesori şi liceeni din câteva şcoli bucureştene am fost „elevii” doamnei Nora Iuga.
Nu vă aşteptaţi să fi fost o lecţie clasică. A fost mai degrabă un spectacol. Nora Iuga a reînviat pentru noi nume şi epoci, cu o claritate şi cu un şarm care ne-au ţintuit într-o emoţie a ascultării preţ de mai bine de o oră. G. Călinescu şi Tudor Vianu (care i-au fost profesori, dar şi modele Norei Iuga) au apărut în evocarea sa vii şi grandioşi, şi mai ales atât de...umani pentru noi, cei care îi ştim doar din cărţi. Apoi am auzit cea mai autentică prezentare a avangardei româneşti, făcută de poeta suprarealistă, care şi-a amintit (nu fără emoţie) de grupul „oniricilor”şi de debutul său în volum („Vina nu e a mea”, 1968).
„Dacă nu vă place o carte, nu o abandonaţi de la primele pagini. Continuaţi să citiţi, pentru că înţelesul din spatele neînţelesului e întotdeauna mai adânc.”  - S-a vrut un sfat şi l-am receptat ca atare, dar am simţit în el toată puterea, toată înţeleciunea, toată frumuseţea Norei Iuga. "Poezia trebuie simţită, nu înţeleasă.", spune poeta care ştie atât de bine că omul e frumos şi efemer, iar poezia, tocmai prin dezgolirea ei de carne, e sortită să deschidă eterne şi nebănuite porţi: „carnea care ne face mai frumoşi / îşi naşte-n celule pământul / doar litera lăsată pe masă / e o cochilie goală / un cerc deschis / spre alt cerc” ( "Litera lăsată pe masă", vol. "Spitalul manechinelor", 1998). 
Nu a fost o lecţie clasică. Nu nu am luat notiţe, dar am stat cu-minţi şi ne-am îmbogăţit cu mult mai mult decât cu câteva pagini într-un maculator. Ne-am îmbogăţit cu o zi.

P.S. Nora Iuga (n. 1931) este poetă, prozatoare şi traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, iar întâlnirea cu această doamnă a literaturii române ne-a fost prilejuită în cadrul „Orei de română”, proiect intern USR de promovare a scriitorilor români contemporani. Mulţumiri organizatorilor, Andreea Păunoiu şi Cristian Cosma.

luni, 14 februarie 2011

Mesaj de dragoste

Recunosc că am pregătit scenariul lecţiei de azi, pe care aş putea s-o numesc "Valentine's day şi registrele stilistice ale limbii". (Atmosfera din liceu: pe bănci, ici-colo, câte un trandafir, bomboane de ciocolată, pe holuri se ţin ei - ei, adică elevii -  de mână oricum, dar azi...).  Mi-ar plăcea ca Dragobetele să fie perceput la fel. În sensul bucuriei de a dărui, pentru că altfel, Dragobetele e ia, iar Valentine's day este T-shirt-ul. Mă  resemnez şi profit de ziua asta de împrumut pentru o aplicaţie pe registre stilistice ale limbii. Pe scurt, pe baza unor liste alcătuite anterior, cu neologisme, arhaisme, regionalisme etc (la argou nu a fost nevoie de listă prealabilă), purtătorii de jeans şi T-shirt au alcătuit mesaje de dragoste, alegând un registru al limbii. Iată câteva:

limbaj neologic: Draga mea, la început totul a fost incert. Apoi, un conglomerat de setimente în conştiiţa mea. Nu sunt omniscient. Nu am de unde să ştiu la ce reflectezi. Am presupus că îţi sunt nefarius, însă tu mi-ai dezvăluit că mă iubeşti. Al tău, în eternitate, A.&A.  sau:  Bună, iubita mea! Ai vrea să ne contopim celulele şi să ne apucăm de gastronomie, deoarece sentimentul omnipotent trece prin abdomen.... A.  

limbaj regional: Drăguţul meu, m-ai solomonit din prima clipă când ochii ni se întâlniră. Poate mă crezi o farmazoană, dar şi eu încerc să te solomonesc, pentru că nu arăţi a rămâne holtei toată viaţa. L.&I. 

limbaj arhaic: Tu însemnezi pentru mine o naramză plină de culoare şi de gust, cu care aş sta în tot ceasul la un felegean de cafea. Arhonul meu,  pari  înconjurat numai de ibrişin brodat în culorile curcubeului. R.

jargon:  Ciao, mi amore! Last night a fost un meeting absolut genial! După cum ştii, today, este  a special day, este Ziua Îndrăgostiţilor, baby, şi cu ocazia asta te invit la o mega-party ! Kiss you, L.

argou: Dragă Gaga, îţi scriu aceste rânduri pentru a te invita la o ieşeală în spatele blocului, sub lumina lunii. Cupidon mi-a dat de m-a julit şi nu pot sta fără tine. Nu prea le am cu vrăjeala, aşa că, dacă accepţi, dă un buzz. Ş. sau:  Dragă iubi, eşti mişto şi maximă de bunăciune. Mi se pare belea cum îţi aşezi părul şi e foarte sexos felul în care te îmbraci. Eşti foarte true atunci cînd mergi la shopigăreală şi  mi-aş dori o ieşeală cu tine. Te poop, R. 

limbajul standard (nu a făcut parte din cerinţa temei, l-am păstrat pentru mine): Trebuie să mărturisesc că scriu cu multă dragoste acest mesaj, care sper să ajungă la sufletul tău. Vreau să te asigur că pentru mine eşti o persoană specială, deosebită, tu, din prima bancă, din a doua, a treia...sau... din ultima bancă ! Vreau să ştii că ai în mine un prieten pe care te poţi baza oricând, că abia aştept să ne întâlnim în cele trei ore pe săptămână. Am încă multe să-ţi spun şi sper ca fiecare lucru pe care ţi-l destăinui să-ţi folosească într-o zi, mai devreme sau mai târziu. Cu dragoste, DIRIGA

duminică, 6 februarie 2011

"Niculae, unde mergem noi acum, domnule?"

 (cu dedicaţie,  clasei a XII-a)

"După liceu vreau să dau la Comunicare, la Relaţii publice, la Psihologie şi cred că şi la Jurnalism. Aş da şi la Drept, dar am auzit că se intră greu. S-ar putea să încerc şi la Teatru. Poate şi la Poliţie. Am auzit şi de o facultate de studii politice. Ce credeţi, merită?" 
Mulţi vă recunoaşteţi în genul acesta de "orientare profesională", aşa-i? Cu alte cuvinte, să dau la ceva, nu contează la ce, fiindcă-i musai să aibă mama un student la uşă în secunda următoare afişării ultimei note de la bac.
Fac parte din generaţia care a terminat liceul înainte de Revoluţie. Pentru noi, ordinea era alta: întâi ştiam (sau măcar ne străduiam să hotărâm) că vrem să devenim profesor, medic, avocat, inginer etc. Apoi mergeai să dai examen la Litere, Medicină, Politehnică etc (doar la una !!!!! nu numai pentru că examenele erau planificate concomitent, ci şi pentru că nimeni nu concepea că admiterea la facultate înseamnă să faci o mie de dosare, să te înscrii în o mie de locuri, şi vezi pe urmă, măcar să intri...).
La începutul anilor '90, au apărut în Bucureşti primele particulare şi am asistat  la schimbarea de mentalitate (ăsta e alt subiect) - oricine era dispus să plătească, putea să facă facultate.
Azi e la fel, şi nu e rău, doar că n-ar strica un tată Moromete, care să decidă pentru (sau împreună cu) copilul său dacă şcoala îi aduce sau nu "beneficiu" (şi nu scoateţi replica din contextul romanului, vă rog).
Pledez, evident, cu toată forţa mea, pentru învăţătură, pentru şcoală, doar că am conştientizat de ceva vreme că nu pot fi toţi medici, profesori sau avocaţi.
Soluţia: căutaţi-vă din timp drumul cel mai potrivit, pentru că în felul acesta veţi putea avea cu voi şi bagajul potrivit şi, eventual, bilet de călătorie la clasa I. Dacă laşi lucrurile la voia întâmplării, timpul trece, dar nu în favoarea ta, şi apoi  timpul, tot el, "nu mai are răbdare"...

miercuri, 2 februarie 2011

Tipologii 14 - 18 (II)

Întrucât cândva, prin noiembrie, puneam punct şi virgulă, continuăm lista tipologiilor 14-18:
Atoateştiutoarea face parte din categoria "elevii vechi şi noi" (îţi mulţumim, maestre Filimon), alături de Tocilarul, Chiulangiul, Rockerul etc. Cred că există dintotdeauna, în fiecare clasă câte una. Ea ştie tot - ce trebuia să înveţi pentru teza la istorie, ce alimente nu îngraşă, când va fi eclipsă, adresa de facebook a tipului ăla de la ... ( nici nu contează de la ce clasă sau liceu, ea ştie oricum). Ea ştie să dea sfaturi despre orice şi oricui. Este cineva care o poate sfătui să tacă? Măcar din când în când.
Sclipitoarea se remarcă imediat. Nu ai cum să nu observi pixul cu sclipici, penarul cu sclipici, tricoul cu sclipici, geanta cu sclipici, agrafele cu sclipici, oja cu sclipici, fardul, cureaua, titlurile puse la teme şi la referate, cizmele, balerinii, slidurile din vreo prezentare power-point, toate au mai mult sau mai puţin ( de obicei, mai mult) sclipici. Dar să ne înţelegem, toate sclipesc, mai puţin ea însăşi.
Cel-care-trăieşte-pentru-telefonul-său are desigur varianta feminină, bine reprezentată şi ea. Indiferent de oră ("oră" înţeleasă cum vrei, adică lecţie sau moment al zilei), Cel-care-trăieşte-pentru-telefonul-său priveşte în gol şi vorbeşte sau priveşte în gol şi ascultă, scrie sms-uri sau citeşte sms-uri. Când nu face asta, nu concepe să nu facă altceva decât să privească ecranul telefonului său. Cum ar fi, de exemplu, în timpul lucrărilor. Dacă vrei să-i captezi totuşi atenţia, încearcă cu "Alo, prietene..."


Cam atât, pentru moment. Cum prima parte din Tipologii (14-18), a avut cele mai puţine vizualizări şi niciun comentariu, nici nu ştiu dacă să pun punct sau punct şi virgulă.

Idei pentru 15 Ianuarie la școală