Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2015

Lecţie cu o gutuie

Avertisment! Acest text este pentru cunoscători! Ce trebuie să cunoşti neapărat: gustul gutuilor româneşti toamna, poeziile lui Nichita Stănescu (una anume mai ales!) şi drumul înapoi către vârsta de 10-11 ani. Acum, la sfârşit de toamnă, am făcut lecţia cu ... o gutuie. Lecţia însă nu a fost despre gutui sau despre alte fructe, ci despre raportul realitate ficţiune în literatură . Despre miracolul transfigurării elementelor din realitate în (pur şi simplu în) poezie. Cum se face o lecţie cu o gutuie? .... Se ia o gutuie din fructieră, se ascunde în poşetă lângă manualul de  clasa a V-a , se arată copiilor - ofrandă a toamnei - fructul acesta aproape neştiut (are gust dulce, zice unul, ca o acadea, spune altul!). Apoi se cere un vers ştiut ("şi gutui amărui/ cu puf galben ca de pui") şi se inventează alte "expresii frumoase" despre gutuie. După aceea, se împarte gutuia la 32. (Cu totul "întâmplător", se ascultă "Lecţie despre cub" de Ni

Elevii mei. Întâmplări cu Mica, pe nume Andreea

Mica a fost eleva mea cu mulți ani în urmă. Pe numele ei adevărat Andreea , Mica a venit din gimnaziu cu apelativul atât de previzibil, datorat staturii ei, un pic sub 1,50 m. Patru ani de liceu - şefa clasei. Îmbrăcată tot timpul frumos (cam înspre stilul boho chic) şi cu replicile "la ea", cum se spune,  extrem de veselă, inteligentă, echilibrată, responsabilă  şi foarte prietenoasă, nu aveai cum să nu o iubeşti pe Mica. Nici simţul umorului nu-i lipsea. Odată am cerut să închidă cineva fereastra. Cum obişnuinţa colegilor săi era că totul se rezolvă de către şefa clasei,  Mica a replicat spontan, dar fără urmă de supărare sau de maliţiozitate: Aş închide fereastra, dacă aş ajunge la ea!     Îmi mai amintesc (printre altele) o întâmplare legată de Mica. Dar mai întâi trebuie să vorbesc despre un obicei al meu legat de tezele elevilor, anume că atunci când găsesc o lucrare remarcabilă a unui elev, citesc întregii clase pasaje din ea, fără să dezvălui numele autorului sau

Mic experiment didactic. Literatura creează emoţie

Un păianjen coborând din tavanul clasei, o poezie despre un gândăcel, copii cu poveşti despre câini şi pisicuţe pe care le au în grijă, ceva spontaneitate, sinceritate (aşa cum ştiu copiii de 11 ani), dar şi un scenariu (probat şi cu altă ocazie) pentru ultimele minute din oră. Oră de română la clasa a V-a, cu subiectul "Opera literară şi textul literar". Discutăm, descoperim, definim. Ne întoarcem la cărţi. Conduc discuţia de la cărţi către animale, apoi către responsabilitate şi afecţiune. Poveştile copiilor sunt vii şi frumoase: pisicuţe alintate prind viaţă prin povestirea unei fetiţe cu privire întotdeauna atentă şi gravă, un băiat vorbăreţ ne face părtaşi la cât de mult îl bucură veselia şi vioiciunea câinelui său. Uităm pentru o clipă că tocmai am definit opera literară. Ora este pentru câteva minute un loc unde prind viaţă câini de la bunici, papagali, peştişori şi iar pisici. Cer elevilor să scrie pe un post-it un cuvânt prin care să definească starea de spi