"Vara poveștilor" și o listă de recomandări de lectură pentru copii

Am participat astăzi la prima întâlnire (online) din seria de 4 organizate și moderate de domnul Petre Crăciun, președintele Filialei București Literatură pentru Copii și Tineret a USR, reunite sub denumirea „Vara Poveștilor”, un proiect pentru încurajarea lecturilor de vacanță. Mai multe detalii, în afișul pe care l-am preluat de pe pagina de facebook a domnului Petre Crăciun.   

Astăzi au citit pentru copii patru scriitori din Filiala București Literatură pentru Copii și Tineret a USR, în ordine: Florentina Chifu, Sergiu Afanasiu, Mariana Țăpuș și Petre Crăciun. 

Las aici câteva impresii din ce am putut asculta și vedea în condiții de drum, cum m-am aflat. 

Așadar, am ascultat cu interes lecturile autorilor (cărora li s-a adăugat promisiunea scriitoarei Laura Grundberg, pentru întâlnirea din septembrie) și am urmărit, pe cât posibil reacțiile copiilor (au fost în jur de 20 de copii, cu media de vârstă – dacă nu greșesc – 8-9 ani). 

A fost cu adevărat o oră a poveștilor: de la albinuțe, la fetițe care colorează lumi, o călătorie în lumi delicate, dar păstrătoare de valori: bunătate, hărnicie, prietenie (de luat cu noi și de ținut aproape oriunde, oricând). Câțiva copii dornici să prezinte lecturi de vacanță – intervenții autentice, convingătoare, cu argumente cum să alegi o carte bună. Foarte, foarte frumos! Două fetițe au ascultat cu capul pe pernă – adorabile. Pe una dintre „ferestre”, se zăresc copiii de la Grădinița „Abeceluș,  pe alta – trei-patru copii logați pe contul profesoarei lor de ... poveste, Gabriela Munteanu, care își prezintă cu modestie proiectul – unul dintre cele mai frumoase povești (adevărate, de data asta)  pe care le-am auzit (Gabriele Munteanu citește seară de seară, o poveste elevilor săi dintr-un sat, cum spune dumneaei, „de la capătul lumii”).  

 

Gazda întâlnirii, domnul Petre Crăciun, a avut inspirația să ceară celor prezenți recomandări de lectură, pe care, în mare parte, le-am notat (mai ușor a fost cu cele câteva scrise în chat). Constat, acum, când, scriu lista, că instinctiv s-au făcut, cu mici excepții, recomandări pentru grupa de vârstă a copiilor prezenți.

 

Iată ce recomandă, în odinea intervențiilor: 

• Florentina Chifu: Petre Crăciun – „O sută de basme și povești. Odaia fericirii”
• un copil: Francesca Simon – „Nic Năstrușnic” 
• Laura Grünberg: Rudyard Kipling - „Cartea junglei”, Wilhelm Hauff - „Muc cel mic”, Antoine de Saint-Exupéry - „Micul prinț”, colecția „Cărțile mele (Ed. Atrhur)”; Michael Ende – „Momo”  
• Sergiu Atanasiu: Petre Crăciun – Roboțeii. Povești moderne”;  Petru Cărare – „Umbrela” (+ un alt titlu, pe care nu l-am reținut)
• Munteanu Gabriela: „Povești nemuritoare” 
• Mariana Țăpuș: Petre Ispirescu - „Basmele  românilor”, autorii Jules Verne, H. Ch. Andersen
• un alt copil: Alessandra Gemeș – „Mansarda secretă”;  Katherine Applegate –  „Copacul dorințelor”
• și un alt copil: Contesa de Segur: „Povești cu zâne” 
• Petre Crăciun: Marin Sorescu – „Unde fugim de-acasă?”
• Camelia Săpoiu: Octav Pancu Iași – „Mai e mult până diseară?"; Ana Alfianu – „Val și Cetatea sufletelor”; Astrid Lindgrenv – „Pippi Șosețica”
• Fervonia Spirescu: „Marea carte cu povesti de noapte bună,” de un colectiv de scriitori; Ioana Nicolae – „Călătoria lui Medilo” de Ioana Nicolae; Alex Moldovan – „Băiețelul care se putea mușcă de nas; Petre Crăciun – „Povesti din tara copiilor fericiți”; Mircea Sântimbreanu – „Recreație mare”

 

Și un sfat de la scriitoarea Laura Grünberg : citiți în fiecare zi măcar câte puțin - lectura să devină o rutină! 

Vă urez tuturor vacanță plăcută, însoțită de lectură!

 

 

Caietele SPIRUtuale nr. 6 - ORA DE ROMÂNĂ

Cadoul de final de gimnaziu pentru elevii mei (de-acum foștii mei elevi): nr. 6 al revistei "Caietele SPIRUtuale", un număr dedicat OREI DE ROMÂNĂ.    

 

Caietele SPIRUtuale, nr.5 - despre anii de liceu

Cadoul meu de final de liceu pentru elevii mei (de-acum foștii mei elevi): nr. 5 al revistei "Caietele SPIRUtuale", un număr dedicat anilor de liceu. 

Un portret. Succes, 12G! În tot ce urmează!

Într-o pauză, acum câteva luni, la 12G, vorbind cu o elevă nu mai știu despre ce, ea mi-a replicat ușor complice: doar suntem prietene, nu? Cu multă blândețe și fără urmă de malițiozitate, i-am răspuns că nu suntem prietene - suntem o profesoară și o elevă care stau de vorbă în pauză și că prietene are precis o mulțime, e pur și simplu bine să aibă și o profesoară cu care să stea de vorbă. 

Sper că am reușit să fiu Profesoara potrivită pentru 12G, cu care să stea de vorbă. 

Este vorba despre clasa de științe sociale, intensiv engleză, Promoția 2023, Colegiul Național „Spiru Haret”.

Dincolo de lecții de predare, de teste, de eseuri etc., sper că am reușit – pentru cei 33 de la 12G - să „scot” ora de română din patul lui Procust pe care bacalaureatul ni l-a proptit în ușa clasei și să facem totul fără măsurătoare, dar cu bucurie, cu bucuria întâlnirii cu literatura, să trecem cu tot ceea ce ora de română ne oferă dincolo de coperta 4 a cărților, în viața reală.

Sala Noica va fi mult timp pentru mine de acum încolo locul întâlnirii cu o clasă extraordinară: prezentări de carte demne de o emisiune culturală, cărți (literatură, filozofie) pe bancă, la îndemână pentru citit, studii de caz și proiecte demne de un concurs de scenografie sau de regie, dar și de o sesiune științifică, voluntariate, excelentă echipă de redacție a revistei „Caietele SPIRUtuale”, autori de articole scrise matur și fermecător, momente de actorie (făcute din nimic: cum a fost cu cuvintele din fondul traco-dac, mai știți?), participări la olimpiade naționale, proiecte de final de an cu puneri în scenă fabuloase (musical, parodie, dramă, comedie) și altele, multe, multe, care au compus pentru voi anii de liceu cu emoții la română.        

 

Am stat de vorbă minunat patru ani și pentru asta vă mulțumesc! 

Profa de română

 

P.S. Mâine începe examenul de bacalaureat. Apoi începe viața. Dar eu știu că totul va fi bine! Țin pumnii! 

 

P.P.S. Un feedback păstrat în classroomul din clasa a X-a, care să vă amintească să nu uitați bucuria! 

„Voi începe prin a spune că ador entuziasmul cu care predați! Încă din clasa a IX-a am fost surprinsă de entuziasmul cu care ne întâmpinați, mai ales când româna era prima oră!  Îmi amintesc că, la una dintre întrebările pe care ni le-ați pus, răspunsul era „ironia” și o colegă a dat „soluția” câștigătoare, iar dumneavoastră ați fost extrem de încântată! Cu scuzele de rigoare (desenul a fost făcut în două minute pe tabla clasei și zâmbetul vă este acoperit de mască ...), vă atașez mai jos o schiță care cred că ilustrează perfect felul în care ne încurajați și ne dați încredere să răspundem mai des.”  (Alexandra Zaman, 21 decembrie 2020)

Drum bun și luminat, 12E! Cu drag, Diriga

Într-o carieră didactică numeri pe degetele de la mâini seriile de la dirigenție – nu sunt multe, dar ele, adunate, înseamnă toată viața ta de profesor. Și când „îți termină” o clasă la dirigenție e ca atunci când ai terminat o construcție. Nu seamănă una cu cealaltă: uneori ai pietre tari, alteori ai cărămizi sfărâmicioase sau lut moale. Sau pe toate la un loc. Nimeni nu te învață anume știința îmbinării între atâtea materiale de construcție. Știi doar că trebuie să clădești un mic cartier. Cu ferestre luminate.  

Clasa care „mi-a terminat” anul acesta este 12E, profil real, specializarea științe naturale, 30 de elevi, pe care i-am numit, în 2019, când i-am cunoscut și am format un grup de WhatsApp, „Cei mai frumoși” și așa au rămas. Pentru mine, „cei mai frumoși”. În plus, inteligenți și cu simțul umorului. Printre ei, câțiva spiriști din fosta mea clasă  - dirigenția la V-VIII, iar acest lucru a fost una dintre cele mai frumoase experiențe de profesor diriginte: să construiesc în jurul unui nucleu deja format. 

A fost o generație încercată. Aproape doi ani au stat în izolare, în fața ecranelor. Așadar, cu ei am învățat să fiu dirigintă „online”, cu superputerea ca, uneori, să văd și să înțeleg dincolo de ecran, cu superputerea să ne simțim împreună deși izolați, fiecare, în locuința sa. Ieșirea din izolare a coincis cu începutul clasei a XI-a, când cei mai mulți dintre ei au luat startul în pregătirea pentru admiterea la facultate. Așa se face că imaginea cea mai puternică cu elevii mei, în sala 3, parter, corp vechi, îi păstrează pe cei mai mulți dintre ei în bănci, în pauză, „mediciniștii”, lucrând grile la anatomie sau la chimie. Un tub de planșe, pe pervazul ferestrei din mijloc, este semnul grupului de „arhitecți”, mai puțini. Apoi sunt fizicienii, informaticienii, „ase-iștii” și o viitoare jurnalistă. 

Nu au refuzat nimic din ce am avut de spus și de dat, ca dirigintă, și pentru acest lucru le mulțumesc. 

Multe dintre momentele noastre au devenit subiecte pentru articole puse aici, pe blog – las mai jos o listă. 

  

Toate, așa cum le-am putut face, ne-au clădit la un loc și separat. Îmi doresc ca pentru fiecare în parte să se așeze lucrurile în cel mai bun mod cu putință. La bacalaureatul care începe mâine și mai ales la ceea ce urmează după. 

Au cu ei boabele de curaj și gândul meu bun. Și sper ca la fiecare fereastră să pâlpâie o lumină.

Drum bun și luminat, 12E! Oriunde vă vor duce pașii! 

Cu drag, 

Diriga

 

💜 Cel mai frumos brăduț

💜 Despre sănătatea mintală

💜 Poezie în dar

💜 Trifoiul norocos

💜 Căsuțele de turtă dulce

💜 Ziua Absolventului

💜 Voluntariat pentru Ucraina

💜 Obiceiuri în decembrie 

💜 Cartonașe motivaționale

💜 Spiru online. Totul va fi bine

💜 Mesaje pe tricouri

💜 Proiect cultural

Experiența ,,Observator Lyceum’’ – un fel de lecție despre cub

Text publicat în Observator cultural, nr. 1159/ 23.05.2023, cinclus în articolul Gala Premiilor Observator cultural 2023. Cum a fost

Tocmai s-a încheiat Gala Observator cultural 2023, ediția XVII, un eveniment extraordinar de frumos, de referință pentru viața culturală din România, așa cum este și revista care îl patronează și al cărei nume îl poartă.      

Prin varietatea premiilor, nominalizările – adunate la un loc – oferă un tablou complex al vieții culturale românești recente, categoriile fiind ,,Eseu/publicistică’’, ,,Memorialistică’’, ,,Debut’’, ,,Critică, istorie și teorie literară’’, ,,Poezie’’ și ,,Proză’’. Acestora li se adaugă nominalizările pentru premiile speciale – Premiul Special pentru traducere, Premiul pentru traducere din limba spaniolă, Premiul Special al redacției Observator cultural, Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia, Premiul ,,Observator Universitas’’ și Premiul ,,Observator Lyceum’’.  

Despre acesta din urmă vom vorbi în cele ce urmează, mai precis despre o primă participare cu elevii mei la ceea ce se poate numi Juriul Elevilor, la Gala Observator cultural.

Premiul ,,Observator Lyceum’’ (aflat la cea de-a opta ediție) este acordat unei cărți din lista celor nominalizate pentru proză de către un juriu format din elevi, de la mai multe colegii bucureștene (anul acesta: Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc“, Colegiul German „Goethe“, Colegiul Național „Iulia Hasdeu“, Colegiul Național „Sfântul Sava“, Colegiul Național „Spiru Haret“, Colegiul Național „Tudor Vianu“, Colegiul Național „Gheorghe Șincai“). 

Se citește, se dezbate, se votează și se alege cartea cîștigătoare (anunțată și premiată în cadrul festiv al Galei).

*

Dar mai întîi, Se ia o bucată de piatră … 

La începutul lui aprilie, a venit invitația de a participa la Juriul Elevilor, pentru Premiul ,,Observator Lyceum’’ și anunțul că pachetele cu cărțile nominalizate la secțiunea proză, destinate fiecăruia dintre cele șapte colegii participante, așteaptă să fie ridicate din redacția revistei Observator cultural. 

A urmat perioada fastă a lecturii. Cărțile ne-au însoțit în vacanță, apoi la școală, apoi acasă și iar la școală, în sala de clasă sau în sala de lectură a bibliotecii. Pauzele au fost pentru schimbul de impresii (și de cărți), pe bănci a fost, tot timpul, la îndemînă cîte o carte, spre curiozitatea colegilor. 

Se lustruiește cu ochiul lui Homer … 

Pe 13 mai, în sîmbăta de dinaintea Galei, jurații (și profesoarele lor) s-au strîns în redacția revistei Observator cultural. Mă gîndesc la un cuvînt potrivit pentru ce s-a întîmplat în cele patru ore neîntrerupte destinate celor șapte cărți nominalizate la categoria „Proză“! I-aș spune, modern, „workshop“ sau, pe românește, „atelier“. Poate e mai bun totuși atît de uzitatul „proiect“. În realitate, a fost o cascadă prin tot ceea ce o definește: forță, viteză, volum, frumusețe, fascinație. Pentru ca apoi apele să prindă formă, adîncime, limpezime și sens. 

Colocviul (iată că am găsit un termen!) coordonat de doamna profesoară Carmen Mușat a fost o demonstrație de forță. Ideile elevilor au venit într-un iureș incredibil, cu argumente inteligente și solide, cu spirit critic, cu păreri pertinente și originale, susținute convingător și curajos și moderate cu tact și cu generozitate de doamna profesor. Cărțile au fost discutate în ordinea nominalizării lor, adică cea alfabetică, după o scurtă și esențială prezentare a activității fiecăruia dintre autori, făcută cu autoritatea istoricului literar. Discuțiile au scos la suprafață lecturi esențiale la care elevii s-au raportat, teorii, autori universali și români din care au citat și au povestit, dar și recomandați de doamna profesor, în legătură cu problematica textelor nominalizate.   

După aceea se sărută de numărate ori cubul …

Invidiați-ne pe noi, profesoarele de română, prezente la întîlnire. Să ai elevi care citesc și care vorbesc dezinvolt și matur despre romanele recente ale literaturii contemporane, care urmăresc fără să respire prezentările și intervențiile profesorului universitar, care absorb fiecare explicație –  atît de generoasă – a teoreticianului literar, care știu să poarte un dialog cultural cu drept la replică și cu respect pentru un punct de vedere diferit de cel propriu, este cu adevărat un privilegiu. Apoi e bucuria că lucrurile făcute în timp, oră de oră, sînt interiorizate și, iată, cascada e o mare limpede acoperită de adolescenți, care învață mersul, pe valuri, în picioare. 

Lecție despre cub

În contextul actual al învățămîntului, cînd se uită, de multe ori, fondul în favoarea formei, ,,Observator Lyceum’’ vine cu atît de multe și de evidente beneficii: elevii de liceu (au fost implicați liceeni din toate clasele de liceu) citesc literatură română contemporană și cunosc scriitori contemporani, discută despre cărți și, mai mult, le recomandă celor de vîrsta lor și nu numai (mi-a rămas în minte cînd unul dintre liceeni a spus că i-a povestit colegului despre cartea X sau cînd una dintre fete a povestit că tatăl a cumpărat cartea Y, să rămînă în bibliotecă, la recomandările sale), își asumă și își motivează alegerile literare, se raportează la valori autentice, pe care premiile, dar și nominalizările la premii le girează. Participarea la gală îi face parte dintr-un act cultural extrem de valoros, din care își iau nu doar repere pentru un sistem de valori autentic și solid, ci și o importantă lecție de încredere că sînt ascultați și auziți. Ochiul Observator cultural – trofeul atît de inspirat creat de artista Elena Dumitrescu – i-a urmărit atent și încurajator …  

… Pînă cînd cubul iese perfect. 

Camelia Săpoiu, Colegiul Național „Spiru Haret“

Idei pentru Martie la școală

A venit primăvara și, dacă vreți câteva idei pentru un martie cu activități creative, fără festivisme, iată câteva sugestii mai jos. Linkurile duc către descrieri mai ample. 

🌷Elevii mei prinși într-un trifoi norocos. O idee de proiect în care să cuprindeți - cu puțin noroc - toată clasa (am lucrat cu clasa de liceu de la dirigenție, dar se poate adapta pentru orice clasă). Noi "ne-am reunit" într-un trifoi norocos în pandemie, găsind această modalitate - o felicitare virtuală, trimisă fiecărui profesor:  https://cameliasapoiu.blogspot.com/2021/04/elevii-mei-prinsi-intr-un-trifoi-norocos.html

🌸 Ziua Mamei. Ghici cine vine la cină? Am invitat la cină mamele elevilor de clasa a VII-a, alături de un personaj drag. A rezultat o experiență interculturală foarte intensă, dar și de evaluare a lecturilor: https://cameliasapoiu.blogspot.com/2022/03/ziua-mamei-ghici-cine-vine-la-cina.html

🌺 Caligrame în luna lui ... Marte. O idee de activitate care presupune realizarea unor caligrame, pornind de la texte poetice. Am ales Nichita Stănescu (pentru că am făcut activitatea la final de martie), la clasa a IX-a, unde experimentăm diverse tipuri de texte multimodale, dar se pot selecta texte poetice despre primăvară din mai mulți autori. Am realizat la final o expoziție cu lucrările: https://cameliasapoiu.blogspot.com/2022/04/caligrame-in-luna-lui-marte.html

🌼 Scurt video despre semnificația Zilei de 8 Martie. Este vorba despre un filmuleț minunat creat și folosit de Google în 2021, ca emblemă care să amintească tuturor semnificația Zilei Internaționale a Femeii. Eu l-am descărcat atunci pentru a-l păstra ca resursă educațională - îl găsiți dacă urmați linkul, unde am scris și despre discuțiile cu elevii, provocate de acest video: https://cameliasapoiu.blogspot.com/2021/03/ziua-internationala-femeiiprimavara.html

Desen de Irina Necula, 2021

🍀 Superputerile mamelor. Dacă ora de română "pică" pe 8 Martie, puteți include această activitate în lecție: cereți elevilor să scrie care este superputerea mamei. Puteți cere răspunsurile ca mesaje pe telefon pentru a le redirecționa anonime pe grupul cu părinții sau scrise de mână și expuse pe un poster etc.  Eu am cerut sub formă de mesaje pe classroom, la clasa a VI-a, ca răspuns scurt și le-am reunit într-o postare pe blog. Bonus, am primit și o felicitare: https://cameliasapoiu.blogspot.com/2021/03/superputerile-mamelor-la-multi-ani.html

🌷Poezia care ne ține împreună. Am adaptat un alt proiect, inventat tot de noi - clasa a X-a (cu brăduțul clasei, am scris despre, la idei pentru decembrie): am cerut la finalul orei mesaje spontane scrise pe un colț de pagină - un gând la început de primăvară - și le-am reunit într-o potcoviță cu noroc, dar și într-o poezie, care ne-a adunat, gând cu gând, la un loc: https://cameliasapoiu.blogspot.com/2021/03/elevii-mei-si-un-pic-poezieprimavara.html

🌸 Către mama. Tot o activitate cu poezie, dar în alt mod. Am început cu un mit, am continuat cu o discuție, cu o listă de cuvinte cheie, lectura unei poezii, apoi un exercițiu de creativitate. Am lucrat fără grabă, într-o oră întreagă, mai ales că era o clasă de a V-a. A ieșit cu multă duioșie: https://cameliasapoiu.blogspot.com/2016/03/catre-mama-cand-ora-de-dirigentie-e.html

🍀 Bomboane de colecție. Aici este vorba despre mărțișorul perfect pentru elevii mei: bomboane cu ... semnificație. Mulți ani la rând au fost bomboane de ciocolată - gărgărițe. Dacă stau să mă gândesc, s-au adunat câteva "povești" legate de bomboanele de colecție... În fine, dacă e sărbătoare, orice sărbătoare, să fie cu bomboane: https://cameliasapoiu.blogspot.com/2013/03/1-martie-si-bomboanele-de-colectie.html

🌺 Poem fix pentru mama. O activitate pe care am realizat-o acum mulți ani: atelier de creație - poezie cu formă fixă, haiku pentru mama. Recitesc postarea și comentariile și îmi amintesc că a fost cu mult entuziasm: https://cameliasapoiu.blogspot.com/2011/03/poem-fix-pentru-mama.html

🌼 Mesaje pe tricouri. Am făcut de câteva ori acest atelier (ideea nu îmi aparține) - este potrivit oricărei clase. Aici este o activitate la dirigenție cu o clasă de a X-a și îmi amintesc foarte bine momentul, întrucât câteva zile mai târziu am intrat în izolare, în martie 2020. Acum suntem clasa a XII-a, suntem bine, ne uităm în urmă după amintiri: https://cameliasapoiu.blogspot.com/2020/03/mesaje-pe-tricouri-la-multi-ani-mamico.html

Idei pentru 15 Ianuarie la școală

Pentru 15 Ianuarie –  Ziua lui Mihai Eminescu și Ziua Culturii Naționale – găsiți mai jos câteva sugestii de activități în școală sau la clasă și link-uri utile: 

📚 Expoziție de caligrame - necesită  un pic de pregătire: se citesc poezii de Eminescu, multe, cât de multe, apoi urmează atelierul de caligrame și amenajarea expoziției. Găsiți descrierea activității aici - eu am lucrat cu trei clase de a IX-a:  https://cameliasapoiu.blogspot.com/2016/01/ce-am-facut-pe-15-ianuarie.html

📚 Expoziție de carte – Eminescu. Și această activitate trebuie pregătită înainte cu câteva zile: se caută ediții noi și vechi și se pregătesc prezentările. (Au fost câteva momente foarte

frumoase, duioase unele - ce bine că am scris despre ele - erau clasa a V-a copiii cu care am făcut această activitate): https://cameliasapoiu.blogspot.com/2016/01/ce-am-facut-pe-15-ianuarie.html

📚 Întâlniri cu oameni de cultură: critici literari, scriitori, istorici etc. Dacă aveți asemenea ocazii, întâlniri cu oameni de cultură în școală, la muzee sau case memoriale etc., nu le pierdeți - sunt lecții vii, care nu se uită. Link-ul următor duce către un articol scris de două eleve (acum studente) despre participarea noastră la sărbătorirea Zilei Culturii Naționale și a Zilei lui Mihai Eminescu la Academia Română: 

https://cameliasapoiu.blogspot.com/2017/01/tu-cum-ai-sarbatorit-ziua-lui-eminescu.html4.     

📚 Atelier de catrene. Această activitate, așa cum am ținut-o eu, este potrivită după ce s-a studiat Eminescu. Am pornit de la un brainstorming cu cuvinte care ne apar în minte când spunem Eminescu. Apoi compunem catrene care să conțină 2-3 (sau mai multe) cuvinte dintre cele adunate în iureșul furtunii de idei. Înainte de momentul creativ, am citit catrenul lui Tudor Arghezi - Inscripie pe amfora LUI. Am și comentat un pic - este atât de frumos acest catren!! Îl găsiți aici, în caz că nu aveți versuri de Arghezi la îndemână: https://cameliasapoiu.blogspot.com/2012/01/ziua-lui-eminescu.html

📚 Poezii dedicate lui Eminescu. Am găsit o antologie de zece poezii (dedicate lui Eminescu, realizată de criticul literar Mihai Iovănel. Cred că se poate face o oră foarte interesantă cu acest material, la clasele mari de liceu, unde elevii pot înțelege fenomenul valului de epigoni ai lui Eminescu, contextul epigramei denigratoare a lui Macedonski etc. Link către articol aici: https://www.scena9.ro/article/eminescu-poezii

📚 Audiție - Eminescu recitat. Recunosc că am folosit înregistrările cu actorul Gheorghe Cozorici recitând versuri eminesciene de fiecare dată când am avut lecții despre Eminescu, ca lectură model, nu pe 15 Ianuarie. Dar de ce nu ne-am bucura de Ziua Poetului de niște interpretări excepționale, care, spre norocul nostru, sunt ușor de accesat. Las link către două înregistrări din arhiva TVR: "Luceafărul" și "Scrisoarea III", de M. Eminescu, recitate de actorul Gheorghe Cozorici: 

Luceafărul eminescu recitat de gheorghe cozorici

Scrisoarea III recitată de Gheorghe Cozorici

📚 Vizionarea unor emisiuni despre Eminescu. Există la dispoziția noastră minunate materiale culturale. Las câteva link-uri utile, care se pot utiliza la clasă:

- Filmul "Despre Eminescu", cu text și comentariu de Tudor Vianu, imagini document din arhiva de aur a televiziunii române

- "Mic dejun cu un campion", Daniela Zeca Buzura, realizatoarea emisiunii, în dialog cu criticul Alex Ștefănescu, despre Eminescu, emisiune de pe TVR Cultural

- "Lecția de literatură" cu Alex Ștefănescu, emisiune despre poezia "Atât de fragedă" de M. Eminescu, pe Trinitas 

Sper să vă inspire această listă. Dacă aveți și voi adunate astfel astfel de experiențe, mi-ar plăcea să ni le faceți cunoscute.

Zi frumoasă, încărcată de poezie! 

„Cartea curajului și a candorii”, de Ana Iorga și de Filip-Lucian Iorga

A apărut recent la Editura Corint „Cartea curajului și a candorii”, scrisă de Ana Iorga și de Filip-Lucian Iorga. Lansarea a avut loc pe 10 decembrie 2022, la Târgul de carte Gaudeamus, la București (detalii în afiș) și urmează o lansare și la Brașov, pe 20 ianuarie 2023, la Librăria Șt. O. Iosif.  

Condițiile grafice excepționale, supracoperta elegantă și hârtia prețioasă, lucioasă și durabilă, zecile de pagini cu fotografii de epocă fac din acest volum un obiect frumos, de colecție, în cel mai adevărat sens al cuvântului, bun de păstrat sau de dăruit. De altfel, cartea face parte din colecția „Istorie cu blazon”, inițiată și coordonată de istoricul Filip-Lucian Iorga la Editura Corint.    

... Dar adevărata frumusețe o va găsi cititorul în povestea acestei cărți, care va face din obiectul frumos cu pagini lucioase, o carte dragă, de citit și de răsfoit îndelung, poveste asupra căreia autorii ne avertizează:  „Aceasta este povestea lui Radu Mihail, cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, militar neînfricat și viitor colonel a cărui insolență i-a înfuriat teribil pe comuniști, și a frumoasei Ana Vasilescu, educatoare în perioada interbelică, Miss Ciuc în 1930 și, din câte se știe și avem toată îndreptățirea să credem, râvnitoare să devină o bună mamă de familie. Poftiți în lumea de acum 100 de ani, în care ei doi se pregăteau pentru viață și, credeți-ne pe cuvânt, o făceau cu mare entuziasm.” (coperta 4)

Cartea reconstituie două destine, care încep cu mai mult de un secol în urmă, ale bunicilor jurnalistei Ana Iorga, ceea ce ne este anunțat printr-un subtitlu cu aer cronicăresc, incitant: "Ce afli despre viață din îndrăznelile bunicului Radu și din caietul secret al bunicii Anei". Este, așadar, o poveste iubire? Sau una de război? Ce își propun, de fapt, autorii prin această carte? Care e miza acestei apariții editoriale?

 

Ei bine, aș începe cu două aspecte aflate în complementaritate.  

Pe de o parte, avem o carte scrisă de doi autori: un istoric și o jurnalistă. Istoricul Filip-Lucian Iorga procedează cu metodă și recompune o epocă prin istoria unei familii: urmărește cu acribie fire genealogice, contextualizează și corelează istoric fapte, evenimente mari sau mici, date precise, observă relațiile economice, dezvoltarea socială, sunt notate nume de instituții publice, cu relevarea rolului în epocă al fiecăreia etc. Totul pleacă de la cercetare extinsă pe mai mult de 10 ani a unor surse diverse, unele rare, multe dintre ele deloc la îndemână: arhive publice, arhive militare, presă interbelică (cea mai veche sursă edită din bibliografia cărții datează din 1924!), anuare ale unor instituții școlare (interbelice și acestea), jurnale etc. La acestea se adaugă Arhiva Ana și Filip-Iorga Mihail, cu documente, fotografii și obiecte devenite istorice. În demersul acesta arheologic, istoricul este dublat – sau mai bine spus însoțit – de jurnalista Ana Iorga. Amănuntul istoric îmbracă forma mai caldă și adecvată oricărui cititor, cea a reportajului-colaj. Etapele din povestea cuplului Radu Mihail și Ana Vasilescu sunt prezentate în capitole distincte, cu titluri cu caracter rezumativ și care, la un loc, aduc sonoritatea acelei alte epoci, în același timp dezvăluind cititorului și o altă logică a structurii cărții, aceea a notelor de bildungsroman, evidente. Primul capitol, de pildă, „Timpul bunei rânduieli”, ascunde exercițiul genealogic în poveștile paralele ale familiilor celor doi protagoniști; „Timpul străduinței”  - cel mai întins capitol ca număr de pagini – prezintă școli de acum 100 de ani – este adevărat, școli vocaționale (liceu militar și școală pedagogică – corespunzătoare studiilor celor doi) – dar relevante pentru sistemul educațional al vremii prin modul de organizare administrativă, prin tipurile de examene, prin programe și discipline de studiu, chiar și sancțiuni, activitățile extrașcolare și cod de conduită etc. Urmează "Timpul strălucirii", apoi "Timpul iubirii" ș.a.m.d.

Suntem înștiințați de autori în „Postfață" că avem de-a face cu „o lucrare de nonficțiune”, dar vocea jurnalistei face, în multe momente, să pară că citim un scenariu de film, cu personaje autentice, puternice, vii: un El și o Ea care supraviețuiesc celor două războaie, trăind fiecare zi a vieții lor sub semnul unor valori precum credința, onoarea, cinstea, iubirea, patriotismul. Lectura fotografiilor (foarte multe - o arhivă bogată de familie) depășește firul jurnalistic, este făcută de un ochi atent de scenarist, care vede detalii și semnificații care recompun cadrele mici și mari ale epocii, derulând pentru cititor filmul sepia al veacului trecut. ... Dar câtă culoare uneori! De altfel, acest aspect, al valorificării surselor iconice, mi-a amintit de o lectură anterioară, prin maniera autoarei de a citi fotografiile de familie și de a integra documentele vremii în firul confesiunii. Este vorba despre volumul de memorialistică al Monicăi Pillat - "Bunicul meu fără mormânt", un extraordinar demers de recuperare a memoriei prin care autoarea reconstituie viața bunicului matern. Drumul memoriei îl începuse mama autoarei, prin cartea sa, "Ofrande", iar fiica îl va continua strălucit. Toate, inclusiv cea de față, sunt cărți necesare, care readuc la viață lumi din care au rămas fragmente disparate, rătăcite, ascunse sau uitate.  

 

Pe de altă parte, istoricul și jurnalista sunt soț și soție, scriu despre bunicii lor și, mai mult, nu se află la prima carte semnată împreună. În 2018, apare, la Editura Vremea, cartea „Marea Unire pentru cei mici”, un mod extraordinar de frumos al autorilor de a celebra Centenarul Marii Uniri, adresându-se generației viitoare. Revenind la „Cartea curajului și a candorii”, autorii au mărturisit în contextul lansării cărții că ideea reconstituirii istoriei de familie e veche, a apărut la scurt timp după ce tinerii Ana și Filip s-au cunoscut. Așadar povestea care se vrea reconstituită, este dublată de o poveste nouă, încă nescrisă, demonstrând în mod fermecător ciclicitatea vieții, așa cum un poet, cândva, onora povestea bunicilor, recunoscând în iubirea prezentă un pattern: "Ca ieri sosi bunica și vii acuma tu,/ Pe urmele berlinei trăsura ta stătu...". (1)

Prefața, primele șapte capitole și Postfața au o voce narativă comună, ceea ce  - ca formulă narativă - este dificil de făcut. Le reușește autorilor de minune - temerea mea fusese să nu se confunde această voce cu pluralul autorului, având în vedere că istoricul și jurnalista sunt, nu mai puțin meritoriu, cercetători, obișnuiți cu textul riguros al istoriei, respectiv al lingvisticii. Nici vorbă de așa ceva! Veți fi fermecați să descoperiți cum simpatia, compasiunea, admirația pentru cei doi bunici, în fiecare dintre etapele vieților acestora, vor trece dincolo de vocea istoricului și a jurnalistei. Acesta este punctul în care intrăm încă din primele pagini într-o carte de familie, prin care se recuperează un spațiu afectiv, nu doar unul istoric - pierdut și recompus nu doar cu efort și căutare, ci și cu multă dragoste și cu mult respect. Sau, mai bine spus, cu mult curaj și cu multă candoare. 

  "Ne-am întrebat serios, înainte să scriem cartea, dacă bunicii Ana și bunicului Radu le-ar fi convenit să povestim despre ei în amănunt, să le transcriem cele câteva scrisori sau să ne băgăm nasul în biografiile, albumele, caietele și actele lor. Pe scurt, în viețile lor." (p.273)

Ultimul capitol din "Cartea curajului și a candorii", "Timpul stăruinței", este singurul unde vocea narativă este a nepoatei Ana. Avem aici în față o mărturisire sensibilă, în care cel mai mult m-a impresionat secvența în care Ana cea mică și Ana de demult se întâlnesc într-un joc inversat: Ana cea mică povestește, Ana cea veche ascultă, o bunică Calyopi (2), pe care nu o are oricine. 

Dacă s-ar face un film artistic după această carte, acesta ar putea să înceapă cu o scenă în care o jurnalistă tânără deschide o cutiuță din care scoate niște cercei vechi cu diamante. În planul doi ar fi o fereastră de unde se vede un apus. Sau ar putea fi o scenă în care jurnalista descoperă un caiet misterios. Chiar așa, despre acest caiet nu am scris nimic. Mai bine citiți ...  E o carte ca un sipet din material prețios, care ascunde comori. 

 

(1) Ion Pillat - " Aci sosi pe vremuri ..." 

(2) referire la versul "Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi" din textul citat sub (1)

Cartea curajului și a candorii de Ana Iorga și Filip-Lucian Iorga

Editura: Corint

Colecția: Istorie cu blazon

Anul apariției: 2022

Nr. de pagini: 344

ISBN: 978-606-088-148-3

Precizare: Acest text este publicat în Observator Cultural, nr. 1144, din 02.02.2023, sub titlul Poveste în culori sepia - Cartea curajului și a candorii.