Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2011

Ani de liceu cu emoţii la română...

Astăzi a fost ziua absolvirii pentru generaţia 2011. Anii de liceu "cu emoţii la română" s-au dus şi de azi devin amintire. La fel, tabloul elevilor la ultima lor oră de dirigenţie, stând în bănci atât de emoţionaţi şi atât de frumoşi, încărcaţi cu bucuria ceremoniei de absolvire şi aşteptând să fie strigaţi după catalog pentru ultima oară în viaţa de elev. Privindu-i, m-am identificat cu ipostaza contemplativă a poetului care devine martorul maturizării unei generaţii. De aceea, în loc de rămas bun, poetul necuvintelor a vorbit în locul meu: Adolescenţi pe mare   - Nichita Stănescu Această mare e acoperită de adolescenţi care învaţă mersul pe valuri, în picioare, mai rezemându-se cu braţul, de curenţi, mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă de soare. Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect şi îi contemplu ca la o debarcare. O flotă infinită de yole. Şi aştept un pas greşit să văd, sau o alunecare măcar pân'la genunchi în valul diafan sunând sub lenta

Mâinile suuuus!

Să ridice mâna sus cine nu are un stick în buzunar, în penar, în ghiozdan etc. Sau mai bine să ridica mâna cine are mereu cu el un stick.  Ridicaţi toţi mâna, semn bun. A, tu, de acolo nu ridici mâna pentru că ai un stick în buzunar, ci ca să întrebi ce un stick. Un stick e, de fapt, un  memory stick . Te-am lămurit. ... Dacă am şi eu un stick? Stick-ul meu este un obiect absolut obligatoriu de luat cu mine, zilnic. Când fac "transferul" dintr-o poşetă în alta, pot uita orice, dar nu şi stick-ul mov 4 gb. Adică iau cu mine zilnic teste, articole, fotografii, filme, planificări, liste, bareme, cărţi, subiecte, muzică... E, poate, un fel de dependenţă. (?) Deci, să reluăm: să ridice mâinile sus cine are un stick la el tot timpul.

Prima iubire

Cu dedicaţie, clasei a XII-a Cum prima mea iubire a fost filologia, pentru care am trădat la vârsta voastră alte iubiri  (artele plastice, muzica şi altele, le putem numi trecătoare), acceptaţi titlul acesta ca fiind cel mai potrivit şi deloc înşelător. Am discutat şi altădată despre orientarea profesională şi revin acum, convinsă că merită să ştiţi câte ceva despre ZPD. ZPD nu este o formulă chimică, este abrevierea pentru ZILELE PORŢILOR DESCHISE la Facultatea de Litere , Universitatea din Bucureşti, între 9 şi 12 mai . Devenit deja o tradiţie, la acest eveniment anual veţi putea obţine informaţii despre modul de admitere, despre specializările de licenţă, despre masterat. Cei interesaţi pot participa la diverse activităţi organizate în facultate (cursuri, dezbateri, întâlniri etc.). Informaţii despre ZPD,  şi  aici . Atmosfera din Facultatea de Litere şi programul complet pe zile şi ore al ZPD, aici . Faceţi un drum zilele astea la Facultatea de Litere pentru informaţii. ...C

Jurnalul adolescentului miop evaluat

(unde miop este adverb...) Luni, 2 mai 2011 Astăzi am dat lucrare la română. Pe neaşteptate. Cică din lecţia de zi – poezia simbolistă. Mi-am ales să scriu despre “Lacustră”, deşi colegii mei majoritatea au scris despre “Acuarelă” de Minulescu. Mi-a plăcut Minulescu, dar Bacovia e mai emo aşa.... Şi eu aveam o stare aşa, ca ploaia, că a plouat toată dimineaţa. Nu mi-am amintit chiar tot comentariul, dar oricum a fost eseu liber. Sper să aprecieze profa şi originalitatea. Din “Acuarelă” am luat faza cu ploaia, în oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână... şi am comparat cu ploaia  - de-atâtea nopţi aud plouând/ aud materia plângând.... Cea mai mare satisfacţie o am că am făcut referiri şi la picturile lui Monet, la pictura impresionistă...Aştept nota. [...] Încă o dată, spun, sper să aprecieze originalitatea, că doar de-aia e eseu liber. Marţi, 3 mai 2011 Marţi, trei ceasuri rele  [...]  , dar nu am avut o zi chiar rea.[...] Am pus la punct ultimele detalii pentru studiul de caz