Punct şi virgulă

Pentru că toate problemele din învățământul românesc s-au terminat, hai să ne ocupăm și de ceva cu adevărat important: pixul cu pastă roșie! Tradiționala notă pusă cu roșu va deveni în câțiva ani amintire. Poveștile vor începe cu  A fost odată ca niciodată, pe când notele se puneau cu roșu pe teze ...  Sau, mai mult, poveștile vor fi despre pixul cu roșu:  A fost odată ca niciodată un pix roșu, care dobora o pagină-ntreagă dintr-o lovitură! Și în urma lui, mulți elevi stresați rămâneau ...  Conform psihologilor-de-nu-știu-unde, roșul e o culoare agresivă, care provoacă angoasă și stres elevilor, în timp ce verdele e o culoare mult mai optimistă (așa zice aici ). Psihologii români au preluat ideea (așa zice, de data asta, aici ). Iată cum explică un psiholog necesitatea schimbării lui roșu cu verde: „ Copilul asociază greșit rosu, am greșit, vai cum corectez. Verdele, îi putem transmite același mesaj, am greșit, dar într-o manieră constructivă și să vedem partea bună a greșelii. Ha

Care sunt punctele forte ale literaturii romane studiate in manualele scolare? Ce e perimat in programa actuala? Răspuns la ancheta revistei  Luceafărul de dimineaţă Îmi vine în minte următoarea situație: pe un anumit post TV, se difuzează un interviu, o știre sau un reportaj (sau nici nu contează ce altă formă jurnalistică) despre scriitorul X. Există două extreme în ceea ce privește reacția elevului, a doua zi, la ora de română: 1) elevul a urmărit știrea/interviul etc. și a reținut că a văzut la televizor un nene nu prea bătrân, care parcă zicea că scrie cărți; 2) elevul îți comunică entuziasmat că a urmărit o știre (păcat că nu a fost difuzat tot interviul! dar poate vor reveni cu un reportaj!) despre scriitorul X și despre lansarea ultimului volum al său. E utopic să ne dorim al doilea mod de reacție? Nicidecum. Avem profesorul, avem elevul și, desigur, avem manualul . (Ecuația e rezolvată, în măsura în care nu apar alte necunoscute, privitoare factori obiec

Știți expresia aceea a feței unui copil căruia îi faci o bucurie mare și neașteptată și el nu-și poate opri un zâmbet maaaare, mare de tot? Și te privește și râde și cu ochii? Azi am avut la ora de opțional (XI C) douăzeci și ceva de fețe zâmbitoare. Ei, nu de la începutul orei, fiindcă întâi am verificat tema (o aplicație pe un catren arghezian dedicat poetului național , având în vedere că săptămâna trecută a fost cea cu 15 ianuarie). Apoi le-am anunțat, așa, didactic ce urmează: Vom face o audiție și, în timpul acesteia, veți nota pe caiete: un cuvânt care are omonim, o pereche de sinonime, una de antonime, un cuvânt polisemantic utilizat cu două sensuri ... (deja s-a umplut un sfert de pagină cu cerințe ... :( ... uffff!)   Notați, de asemenea, una-două expresii/locuțiuni pe care le auziți. ... (un oarecare interes manifestat pentru audiția anunțată deja dă semne de agonie). Fiți atenți și la nivelul stilistic al textului: vreau să notați o metaforă, o enumerație, un epitet, o

Lumea se mișcă, lucrurile se schimbă, tipologii noi se conturează în peisajul licean (nu că ar fi expirat cele deja prezentate, adică   Băiatul-care-îşi-face-părul-cu-placa,  Diva,  Cel-care-îşi-petrece-timpul-sub-scară sau   Atoateştiutoarea,  Sclipitoarea,  Cel-care-trăieşte-pentru-telefonul-său.  ). Să vedem ce mai găsim pe holurile liceului: Cel-născut-pentru-like-uri are și varianta feminină. Este persoana cu cei mai mulți prieteni. De ordinul miilor. Virtuali, desigur. Dacă-l vezi supărat, nu te îngrijora, înseamnă că au trecut două minute fără o notificare pe FB. Nu e nevoie să vorbești prea multe cu el. De fapt, nu trebuie să vorbești deloc. Dă un like. Împăciuitorul  nu contrazice niciodată pe nimeni. Ascultă cu răbdare tot ce are de spus X despre Y, apoi Y despre X. Nu-l judecați greșit - el nu va spune niciodată lui X ce a spus Y despre el, nici lui Y ce  a spus X. De fapt, el spune, de regulă lucruri pacifiste, de genul: știi ceva, X, lasă-l pe Y, treacă de la tine, nu

Astăzi dărâmăm niște false "mituri". Dacă ai crezut cu tărie că de asemenea, de fapt, un pic, într-adevăr sau din afara se scriu împreunat (sau dacă nu toate, măcar unele dintre ele), atunci acest articol ți se adresează. Dacă nu, sună un prieten, dar nu pe oricare, ci pe acela care le scrie legat, adică greșit. Mi se întâmplă, spre stupoarea mea, ca atunci când corectez în lucrarea/tema unui elev una dintre greșelile despre care vom vorbi mai jos, acesta să exclame involuntar (nu pentru a se scuza, ci pur și simplu pentru a-și exprima surprinderea, de unde stupoarea mea, cum spuneam):  Asta e cumva o schimbare odată cu noul DOOM ??? Pe scurt, pe principiul "unde-s doi puterea crește", că de vreun principiu ortografic nu poate fi vorba, în topul celor mai lipite două cuvinte se află următoarele "producții":                               deasemenea                                         defapt                               umpic                    

Nu aveam cum să nu-mi amintesc de ziua Norei Iuga , fiindcă mi s-a întipărit în minte fraza cu care te întâmpină scriitoarea pe blogul său : "Sunt născută pe 4 și 4 e un scaun." Am avut privilegiul să o întâlnesc pe Nora Iuga în urmă cu doi ani, în cadrul  „Orei de română”, proiect intern al USR de promovare a scriitorilor români contemporani în rândul liceenilor. Am revăzut-o apoi la  Prima Gală a Poeziei Contemporane, în noiembrie 2011 .  La "Ora de română" cu Nora Iuga , am auzit cea mai autentică prezentare a avangardei româneşti, făcută de poeta suprarealistă, care şi-a amintit (nu fără emoţie) de grupul „oniricilor”şi de debutul său în volum („Vina nu e a mea”, 1968). „Dacă nu vă place o carte, nu o abandonaţi de la primele pagini. Continuaţi să citiţi, pentru că înţelesul din spatele neînţelesului e întotdeauna mai adânc.”   - S-a vrut un sfat şi l-am receptat ca atare, dar am simţit în el toată puterea, toată înţeleciunea, toată frumuseţea Norei Iuga. 

De vorbă cu iarna                                            de Ion Minulescu M-am întâlnit cu Iarna la Predeal... Era-mbrăcată ca şi-acum un an, Cu aceeaşi albă rochie de bal, Păstrată vara sus, pe Caraiman... Călătoream spre ţara unde cresc Smochine, portocale şi lămâi... Eram într-un compartiment de clasa I, Cu geamul mat, pietrificat de ger, Şi canapeaua roşie de pluş, Sub care fredona-n calorifer, Sensibil ca o coardă sub arcuş, Un vag susur de samovar rusesc... Şi-am coborât în gară, pe peron, Să schimb cu Iarna câteva cuvinte... Venea din Nord, Venea din Rosmersholm - Din patria lui Ibsen şi Björnson, De-acolo unde,-n loc de soare Şi căldură, Înfriguraţii cer... Literatură... Şi m-a convins c-acolo-i mult mai bine Decât în ţara unde cresc smochine, Curmale, portocale şi lămâi, Şi din compartimentul meu de clasa I M-am coborât ca un copil cuminte Şi m-am întors cu Iarna-n Bucureşti... O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte, Ce mare eşti, Ce