Smiley, avem româna!

Știți expresia aceea a feței unui copil căruia îi faci o bucurie mare și neașteptată și el nu-și poate opri un zâmbet maaaare, mare de tot? Și te privește și râde și cu ochii?

Azi am avut la ora de opțional (XI C) douăzeci și ceva de fețe zâmbitoare.
Ei, nu de la începutul orei, fiindcă întâi am verificat tema (o aplicație pe un catren arghezian dedicat poetului național, având în vedere că săptămâna trecută a fost cea cu 15 ianuarie).
Apoi le-am anunțat, așa, didactic ce urmează: Vom face o audiție și, în timpul acesteia, veți nota pe caiete: un cuvânt care are omonim, o pereche de sinonime, una de antonime, un cuvânt polisemantic utilizat cu două sensuri ... (deja s-a umplut un sfert de pagină cu cerințe ... :( ... uffff!)  Notați, de asemenea, una-două expresii/locuțiuni pe care le auziți. ... (un oarecare interes manifestat pentru audiția anunțată deja dă semne de agonie). Fiți atenți și la nivelul stilistic al textului: vreau să notați o metaforă, o enumerație, un epitet, o repetiție ... etc.  (interesul pentru anunțata audiție zace turtit sub pagina deja plină cu cerințe - pagină A4, nu cred că mai are cineva chef să asculte altceva decât soneria de ieșire în pauză).

În fine, pregătită toată lumea de ascultat și de scris?

Și-acum să vă cânt o piesă din LA, 

la, la, la, la .........................

Smiley, pe buuuune?  (cred că Teo a reacționat). Ceeeee? (Iulia, în același timp cu Teo). Vocea lui Smiley la noi în clasă (mulțumim, Said, pentru boxe), iar elevii mei, toți, la unison, cele mai frumoase chipuri, adică fețele smiley!  Adică acelea cu un zâmbet maaaare, mare de tot.
Muzica lor, exercițiile mele.
Bonus, am lucrat apoi și pe registre stilistice  (cu textul în față, fișe pregătite).
Tema, ... aveți răbdare până data viitoare.