La mulţi ani, Andrei! La mulţi ani, Andreea!

Aseară, în ajun de Sf. Andrei, mi-am amintit că am, pe undeva prin bibliotecă, două volume cu studii de folclor ale Elenei D. O. Sevastos*. Nu întâmplător, pentru că ele conţin, printre altele, obiceiuri de Sfântul Andrei, pe care le-am recitit, premeditând "cadoul " de azi pentru clasa unde mai mult de un sfert din totalul elevilor poartă numele Andrei, Andreea. Nimeni alţii decât mezinii - clasa a V-a.
Prin urmare, astăzi am ţinut, oficial, prima lecţie de folclor la clasa a V-a (nu chiar o lecţie, ci vreo 10-15 minute), în care am prezentat semnificaţia acestei sărbători şi câteva obiceiuri legate de Sf. Andrei - cap de iarnă.
Feedback-ul a constat în realizarea unei "foiţe" cu impresii, pentru completarea portofoliilor personale. Mulţumirea mea vine din faptul că s-a reţinut esenţialul, iar zâmbetul  meu se datorează .......
........Citiţi câteva texte şi vedeţi:

Sfântul Andrei, numit şi "cap de iarnă", este o sărbătoare anuală cu dată fixă. Se numeşte "cap de iarnă", pentru că începe frigul şi se termină toamna. Oamenii din toate părţile ţării au foarte multe obiceiuri, cum ar fi să pui grâu. Mie mi se pare o sărbătoare foarte frumoasă, mai ales pentru că şi eu mă numesc Andrei.      (Andrei H., 11 ani)

Tradiţia, în unele sate, îţi spune, prin grâu, dacă încolţeşte mult sau dacă o creangă de cireş înfloreşte, dacă vei avea un an bun. Eu cred că Sfântul Andrei este o portiţă care îţi vesteşte cum îţi va fi anul viitor.      (Christian, 11 ani)

Când este Sfântul Andrei, pe marginea geamului se pune usturoi. Dacă pui usturoi, o să ai noroc, dar trebuie să pui usturoi pe lemn, că, dacă pui pe marmură, o să  miroasă în toată casa.   (Florin, 11 ani)

Sfântul Andrei, numit şi "cap de iarnă", prevesteşte vremea rece şi este opusul sărbătorii de Sfântul Gheorghe. Această sărbătoare mi se pare mai specială decât celelalte sărbători, deoarece este ziua mea de naştere.    (Andreea I., 11 ani)

Sfântul Andrei este o sărbătoare trecută în calendarul creştin-ortodox cu cruce roşie, adică în ziua respectivă nu spălăm, nu coasem ceva, deci nu facem treburi grele.    (Ana, 11 ani)

Sfântul Andrei este sărbătoarea care se mai numeşte şi "cap de iarnă" şi care marchează începutul anotimpului friguros (anotimpul alb), având foarte multe obiceiuri. Eu cred că este o sărbătoare importantă, deoarece ne aduce liniştea casei şi bucurii în familie. De asemenea, este ziua când mi se face rău de la bomboane.     (Mihai, aproape 11 ani)



*Prima ediţie critică a operei folcloristice a Elenei D. O. Sevastos apare în 1990 la Editura Minerva (după aproape un secol de la publicarea ultimelor sale articole), ediţie îngrijită şi prefaţată de Ioan Ilişiu.

Ce tratează un doctor

Cu câteva ore înaintea susţinerii publice a tezei mele de doctorat, neliniştile mele au fost legate de mici aspecte administrative. Latura mea pedantă m-a făcut să fiu suspicioasă şi nemulţumită când a trebuit să aleg ce tip de buchete de flori să pregătesc. În ce priveşte florile, nu am niciodată dubii. Îmi plac toate mai mult sau mai puţin, dar, dacă ar fi după mine, florăriile ar trebui să vândă doar frezii şi lalele. Deci, am ales frezii, lalele, irişi. Problema apărea la nunaţa fundelor, la materialul ambalajului. O florăreasă frumoasă, între două vârste, amabilă în sensul bun al cuvântului, a ales cu grijă fiecare părticică din ceea ce urma să compună buchetele oficiale de flori şi a acceptat fiecare sugestie a surorii mele, fiindcă balanţa din mine scăpase de sub control şi se înclina când înspre frezii albe şi lalele galbene, când înspre frezii galbene şi lalele albe. Da' pentru ce vă trebuie? mă întreabă florăreasa, intuind importanţa momentului. Astăzi o să obţin titlul de doctor, îi răspund. Ce fel de doctor o să fiţi? mă cercetează ochii negri ca mărgelele ai florăresei. O clipă m-am gândit să-i lămuresc confuzia, dar, prea preocupată de atâtea câte aveam să trăiesc peste câteva ore, i-am răspuns scurt: Doctor în filologie. Concizia mea transformă cele două mărgele negre în doi ochi bulbucaţi şi, simţindu-mă vinovată că nu mi-am ascultat primul impuls, cel cu lămurirea, am completat: Mai precis, doctor în domeniul lingvisticii. Florăreasa tăcu şi continuă să potrivească firele de frezii, şi lalelele, şi gândurile ei, şi irişii, şi tot aşa, şi, când tocmai termină ultimul aranjament floral, spuse: Şi să tratează, mamă, astea sau n-are leac?
Se tratează, dar capeţi dependenţă, răspund eu.
Şi-mi dau seama că am rostit un adevăr fundamental.

Magna cum laude

Astăzi am obţinut titlul de doctor în filologie şi distincţia Magna cum laude.
Teza mea doctorat se numeşte Hiponimia în terminologia medicală. Modalităţi de abordare în semantică şi lexicografie şi a fost elaborată sub îndrumarea doamnei prof. dr. Angela Bidu-Vrănceanu, căreia îi datorez maturizarea mea intelectuală şi profesională.
În discursul meu final, la susţinerea publică a tezei, am spus, şi reiau acum, că mă simt ca ajunsă la capătul unui drum iniţiatic, cu probe multe şi dificile, pe care nu le-aş fi trecut fără susţinerea celor de lângă mine.
Pentru ei, astăzi, de o mie de ori magna cum laude.

Spectator la Prima Gală de Poezie Contemporană

La ce bun ...  poezia? a rostit retoric lordul Manolescu în deschiderea Primei Gale a Poeziei Contemporane.
Ca să înţelegeţi în ce atmosferă s-a desfăşurat Gala, presupunând că deja cunoaşteţi eleganţa sălii Ateneului Român, imaginaţi-vă toate locurile ocupate, plasaţi apoi pe scenă, în partea stângă, muzica ireală a unui cvartet de corzi (feminin). Centrul scenei a fost ocupat de către cei 26 de poeţi care au alcătuit "Lista lui Manolescu", invitaţi, pe rând, pe scenă, de amfitrionul evenimentului: Ana Blandiana, Mihail Gălățanu, Teodor Dună, Ion Mureșan, Horia Gârbea, Liviu Ioan Stoiciu, Ioana Nicolaie, Dinu Flămând, Nora Iuga, Leo Butnaru, Daniel Bănulescu, Emil Brumaru, Mircea Dinescu, Adrian Popescu, Traian T. Coşovei, Nichita Danilov, Robert Șerban, Vasile Dan, Varujan Vosganian, Florin Iaru, Ioan Es. Pop, Aurel Pantea, Nicolae Prelipceanu, Adrian Alui Gheorghe,  Marta Petreu, Gabriel Chifu.       
Din toate momentele, câteva s-au desprins, au plecat cu mine, sunt cu mine acum, aşa că vi le prezint.
Ana Blandiana (a cărei voce m-a durut mult timp după ce am auzit-o la Sighetul Marmaţiei, la Memorialul durerii) a citit pentru spectatori, extrem de sensibil, patru poeme scurte, lirice (majoritatea celor ce au urmat au fost marcate de forma epică, de parodie, de ironie), care au vrăjit sala - versuri despre timp, despre Divinitate, despre crez poetic.
Horia Gârbea a ales un sigur poem, "Trecutul , o sărbătoare" (o elegie modernă despre trecerea timpului), în lectura căruia s-a trădat dramaturgul  - cuvintele dublate de gesturi, tonalitatea, privirea, timbrul vocii - au făcut ca momentul să fie foarte apreciat de public.
Mircea Dinescu ne-a răsfăţat cu o selecţie de texte (atât cât i-au permis cele câteva minute), începând cu poezia din tinereţe, "Cântec de inimă albastră", poezie de iubire, continuând cu poezii sociale şi antitotalitare din "Democraţia naturii" şi terminând cu un text din ultimul său volum, "Covrig ceresc" (despre care am mai scris).
Mi-au mai plăcut în mod deosebit: Emil Brumaru, Varujan Vosganian, Nora Iuga. (Poate voi reveni cu detalii.)
Au prins viaţă, prin vocea şi interpretarea inconfundabilă a actorului Ion Caramitru, versuri de Nichita Stănescu şi de Marin Sorescu, în deschiderea şi la finalul serii.
La ce bun ...  poezia? vă spuneam că a rostit retoric domnul Nicolae Manolescu în deschiderea Primei Gale a Poeziei Contemporane. Ca să umple Ateneul Român, a răspuns Ana Blandiana. Răspuns de poetă adevărată. POEZIA a umplut sala în toate ungherele şi auzul şi neauzul nostru.

Despre apaluze

Aţi fost vreodată aplaudaţi? Mă refer la aplauze adevarate care să exprime admiraţia, aprobarea, bucuria, emoţia sau altele tot din gama aceasta.
Mie mi s-a întâmplat de câteva ori. În momente festive aplauzele fac parte, cumva, dintr-un ritual al momentului. Aplauzele spontane sunt un pic altceva. Despre ele vreau să vorbesc astăzi.
Ieri, la clasa a V-a. (Desertul, dacă v-amintiţi.) Opera epică, cu aplicaţie pe un text de Emil Gârleanu, "Când stăpânul nu-i acasă!". Pentru cine nu cunoaşte textul, precizez că e o lectură solicitantă, în ceea ce priveşte intonaţia: În odaie, liniște. - voce şoptită, calmă.  Liniște și-un miros! - schimbare de tonalitate, pe ultimul cuvânt, cu mulţi de "o". Pe polița din dreapta, pe o farfurie, stă uitată o bucată de cașcaval. - important, cu accent pe ultimele cuvinte etc., după care au urmat vocea şoricelui, vocea motanului, vocea lui Corbici şi alte multe artificii paraverbale (mai ales că Gârleanu foloseşte în schiţele lui despre necuvântătoare stilul indirect liber - în 1910!!). Şi, cu fiecare pauză, cu fiecare schimbare de tonalitate, cu fiecare oftat, clasa e mai captată, printre bănci prind viaţă direct din lumea celor care nu cuvântă şoricelul, motanul, mirosul de caşcaval, care ne ademeneşte pe toţi, dulăul Corbici ne sperie uşor, parcă ne-am ascunde şi noi odată cu motanul, şoricelul, uf! va scăpa oare din labele motanului,  iar auditoriul meu, cu media de vârstă de 11 ani, mă face să redescopăr bucuria lecturilor copilăriei.
Ultima frază citită aduce răsplata neaşteptată - aplauze la scenă deschisă.
Acum, aplauzele mele - pentru spontaneitate, pentru sinceritatea necenzurată, pentru bucuria de a urmări textul literar, pentru copilărie.

Răspuns la testul de luni (2)

Răspunsul corect este:
c) mangaliot, sinăian, câmpulungean, turnean, ieşean, hârlăuan.
Primele cinci răspunsuri corecte au venit de la : Laryssa, Dumi, Michael, Andrei, Lorena.
O săptămână bună tuturor!

Testul de luni (2)

Locuitorii unor localităţi din România se numesc:
a) mangalian, sinăian, câmpulung-ean, turnumăgurelean, ieşean, hârlăian;
b) mangaliot, sinaiot, câmpulungean, turnean, ieşean, hârlăean;
c) mangaliot, sinăian, câmpulungean, turnean, ieşean, hârlăuan;
d) mangalian, sinaiot, câmpulungean, turnu-măgurelean, ieşean; hârlăean.

Notă: Localităţile la care se face referire sunt: Mangalia, Sinaia, Câmpulung, Turnu-Măgurele, Iaşi, Hârlău.

Aveţi vreun model?

În copilărie, modelul meu a fost Nadia Comăneci. (Citiţi, fac rar confesiuni.)   I-am urmărit evoluţia pas cu pas, am colecţionat revistele şi ziarele în care apărea, am cumpărat toate vederile cu Nadia (care se vindeau la chioşcurile de ziare, alături de vederi cu actori şi cântăreţi străini). La 8-9 ani, cartea mea preferată nu era una cu basme, ci "Nadia" de Ioan Chirilă (cumpărată de părinţii mei atunci în două ediţii consecutive, apărută prima dată în 1977). Fan adevărat. De fapt, cred că Nadia a fost modelul majorităţii fetelor din generaţia mea. Privind retrospectiv (şi încercând o exprimare concisă), cred că m-au marcat seriozitatea, tenacitatea şi eleganţa Nadiei. Nu pot să nu dau un sens didactic acestei scurte confesiuni, întrebându-mă ce modele au azi copiii noştri şi pentru ce le aleg.
Faptul că în seara aceasta, la ştiri, cam pe toate canalele importante de televiziune, a fost omagiată Nadia Comăneci cu ocazia zilei sale de naştere, m-a încântat şi mi-a adus aminte de copilărie.
La mulţi ani, Nadia!

Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?

Răspuns la testul de luni

Răspuns corect: b). 

Cuvântul big (cu sensul de unitate comercială complexă) este o abreviere formată din iniţialele B(băcănie) + I(industriale) + G(gospodina), conform definiţiei din DEX '98:
BIG, biguri, s. n. Unitate comercială complexă. – Din inițialele B[ăcănie] + I[ndustriale] + G[ospodina]. 
(sursa http://dexonline.ro)
Primele cinci răspunsuri corecte au venit de la : Lorena, Irina, Alextzz, Michael, Pascal (Ady).Ne reauzim lunea viitoare la un nou test.O săptămână bună!

Testul de luni

   Cuvântul big (cu sensul de unitate comercială complexă) provine din:
       a) cuvântul big din limba engleză, care înseamnă mare;
       b) este o abreviere formată din iniţialele B(băcănie) + I(industriale) + G(gospodina);
       c) este o formă prescurtată pentru sintagma big shop.

Un an de TeenPress

Casandra Săpoiu (Colegiul Naţional "Gheorghe Lazăr") colaborează de un an cu TeenPress, revista liceenilor din Bucureşti, de unde am preluat ultimul ei articol:
Urmează staţia "Laboratorul de chimie"

Turneu de lectură în licee - Horia Gârbea (II)

Din preambulul întâlnirii de luni mi-a rămas în minte urma de regret, atât cât s-a trădat ea din convorbirea telefonică cu Horia Gârbea: ...teatru nu voi citi, că n-o să-mi joc eu singur personajele...
Le-am "jucat" noi: El şi Ea din "Bolnavul încercuit" au fost Răzvan Bogăţeanu, respectiv Diana Petre, de la clasa a XI-a A (voi completa curând cu premiile lor la festivalurile de teatru pentru liceeni).
Textul piesei, dificil prin intertextualitate, şi la nivelul lecturii, dar şi la nivelul înţelegerii (dramaturgia modernă se studiază în clasa a XII-a, semestrul II), a fost o probă grea pentru Răzvan şi Diana.
Departe de pretenţia unei reprezentări impresionante (vineri au văzut textul, duminică am repetat), scurta noastră colaborare regizorală ne-a oferit, mie şi celor doi elevi, bucuria unei lecturi inedite şi a discuţiilor inerente despre teme, motive, personaje, particularităţi ale textului dramatic etc. Personaje generice, un El şi o Ea, ca în "Scaunele " de Eugen Ionescu, prinşi în rutina casnică, în rutina vieţii, încearcă să iasă din "încercuire", jucând pe rând rolul măscăriciului (motiv cehovian, aici redimensionat). Revolta personajului masculin, molipsitoare, alternând nebunia cu luciditatea, face din acest text o alegorie pe tema condiţiei omului contemporan care trăieşte iluzia vreunei libertăţi... Este acesta un punct de apropiere cu "Iona" sorescian. Bolnavul încercuit face gesturi nebuneşti de a se elibera, pentru ca apoi să revină la aceleaşi lucruri, pe care le simţea opresive: "Hei, Miţo! Mâine la prânz să-mi faci nişte plăcintă de coacăze! Grozav mi-e poftă! Şi pune nişte Muzică!". Iona lui Marin Sorescu va sintetiza în registru ironic-grav: "Problema e dacă mai reuşeşti să ieşi din ceva, odată ce te-ai născut."
Sperăm că am înţeles câte ceva, pentru că acesta s-a vrut cadoul nostru pentru dramaturgul Horia Gârbea.



Conform informaţiilor de pe blogul autorului, piesa "Bolnavul încercuit" a fost scrisă în 1990, inclusă apoi în volumul „Mephisto” (1993) şi  reprezentată în lectură publică în anul 2007: El - George Mihăiță, Ea - Delia Seceleanu.