Ceva cu ... bun gust! Târg de Crăciun la Colegiul Național ”Spiru Haret”

Asta s-a întâmplat în ultima săptămână de școală, înainte de vacanța de Crăciun.
Cam după zilele acelea libere de 1 Decembrie au început să apară brăduții împodobiți în clase. 

 

Minunat decorați! Vedeta (cel puțin în fotografiile făcute de Daria) este cel în nuanțe de mov, culoarea tradițională a școlii. Sau bradul din holul central, decorat cu podoabe făcute manual de gimnaziștii din Spiru. Dar, de fapt, toți sunt frumoși, gătiți ca la paradă, iar școala a căpătat un aer sărbătoresc.

Frumos în treaba asta este faptul că decorarea claselor a fost muncă de echipă. Apoi, și mai frumos, este că majoritatea ”echipelor” au ieșit din spațiul sălilor de clasă cu gesturi mici sau cu acțiuni complexe caritabile: fonduri pentru copii bolnavi, pentru oameni nevoiași, pentru familii cu copii pentru care nu au ce pune pe masă, ce să mai vorbim despre cadouri de sărbători.

Școala găzduit în ultima săptămână Târgul de Crăciun Spirist. Fotografiile au captat ceva din atmosfera creată: bucurie, culoare, prietenie, gânduri frumoase și mult ...bun gust!
Fondurile strânse au ajuns unde a fost nevoie de ele.
Este aceasta lecția  noastră, a tuturor - ultima din 2017, despre a lucra împreună, despre a găsi soluții, despre a pune în practică, despre a te gândi la ceilalți și, nu în ultimul rând, despre a face pentru ceilalți. 

Sper din tot sufletul ca 2018 să fie tot despre lucrurile frumoase care stau în puterea noastră!
La mulți ani!

Foto: Daria Marin (IX B)

Atelier LEGO(r) Serious Play(r) la Colegiul Național ”Spiru Haret”

Alternativă la ora de dirigenție. Când doamna Ivona Funaru mi-a propus un atelier LEGO(r) Serious Play(r) la clasa a VII-a, ca alternativă pentru obișnuita oră de dirigenție, habar nu aveam ce înseamnă. Nici după emailul cu detalii ”tehnice” (mod de organizare a clasei - grupe de elevi, durata - 4 ore, denumirea atelierului - Eu si ceilalti – Despre cunoaștere si apreciere, scop - autocunoaștere și cunoaștere reciprocă  ș.a.) nu am realizat ce presupune cu adevărat. 
Cu câteva zile înainte de data fixată pentru atelier (6 noiembrie 2017), am avut o întâlnire, tot ”tehnică”, și atunci am priceput. Și pe măsură ce mă dumiream, o stare nouă (sau veche și pierdută) m-a prins cu totul: nerăbdare, curiozitate și bucurie. 
Primul pas: mi s-a dat de ales: să ajut trainerii/ facilitatorii (au fost 5 pentru 34 de elevi) sau să fiu în tabăra cealaltă, a elevilor. 
Al doilea pas: mi-am anunțat, deci, elevii - voi fi colega lor, între Adina și Louis la catalog. Le-am transmis starea: Lidia mi-a mărturisit că e curioasă tare-tare să vadă acele piese de LEGO cu care vom lucra, Irina se gândea la ce o să facă, Andrei la cu cine o să lucreze etc. 
Al treilea pas   De fapt, pașii adevărați au fost cei din timpul atelierului. 

      Ce este LEGO(r) Serious Play(r).  Pentru cine nu știe,  LEGO(r) Serious Play(r) este o metodă bazată pe inteligența mâinilor și pe o activare mentală complexă. Concret: se creează mici (sau mari) construcții simbolice și se explică de către autor semnificațiile. În linii foarte generale spus, ies la iveală resurse/ soluții nebănuite.  
Participanții sunt organizați pe grupe și se lucrează cu piesele speciale de LEGO individual și în echipă, sub coordonarea unor traineri. La noi au fost 5 grupe de câte 7 participanți. 
Dar ”joaca” în sine nu duce neapărat la o finalitate legată (în cazul nostru) de dezvoltarea personală, fără rolul facilitatorilor. De noi s-au ocupat 4 facilitatori (Oana Marin, Irina Balas, Vladina Serban, Lorant Koszegi),  sub coordonarea unui facilitator principal, Ivona Funaru, trainer si coach, facilitator certificat de Association of Master Trainers in LEGOR Serious PlayR. (Pe Ivona Funaru o găsiți aici:   https://business-saga.ro/company/ivona-funaru  sau aici:  https://www.facebook.com/atelierul.cudetooate ).    
Evident, este doar aparent o joacă. Atelierul e pregătit în ore multe, necesare pentru conceperea demersului (care este o treabă foarte serioasă) și pregătirea materialelor și a ambientului. Piesele de LEGO, de pildă.  Sunt sute de elemente care vin așezate în seturi mai mici, individuale, pentru ca apoi să  se amestece, iar pentru așezarea mobilierului în sala de clasă și afișarea unor postere, trainerii au venit cu mai mult de o oră înainte de începerea activității. 

Atelierul. Aici au fost pașii noștri.
Sarcinile au fost gradate. Prima cerință, de construit în câteva minute cea mai înalt turn/ cel mai înalt model, a urmărit familiarizarea cu piesele, dar a condus și la o primă finalitate: am învățat că suntem diferiți în viziune, în modul în care soluționăm o aceeași problemă: turnurile noastre, toate înalte, au fost atât de diferite: bază solidă, două picioare, bază subțire, turn început de la vârf, de la bază sau din bucăți făcute separat etc.
Au urmat sarcini extrem de interesante: cine sunt eu, cum mă văd ceilalți, cum îl reprezint eu pe X, cum aș vrea să fiu văzut de ceilalți etc.
I-am ascultat de coechipierii mei (am fost în grupă cu Andrei G., Tudor, David L., Auraș, Maria, Sebi) și le-am urmărit comportamentul. Am fost, cum spuneam ”elev”, dar profesoara din mine a fost și ea acolo. Construcțiile simbolice și prezentările lor mi i-au reamintit pe copii așa cum îi știam: spontani unii, rezervați alții, inteligenți, creativi. S-au confirmat prietenii, aprecieri (sarcinile de lucru au vizat valorificarea unor stări pozitive), pasiuni comune.
Dar am aflat și lucruri noi: despre aspirațiile unora dintre elevi, bucurii neștiute, dorul de a explora, temeri și avânturi și multe altele.

Neajunsuri. Regret un singur lucru: că nu am putut vedea/ asculta și ce s-a realizat/ spus la celelalte grupe. Mi-ar fi plăcut să aud ce spune fiecare copil, atunci și acolo, dar asta, practic, a fost imposibil. A fost un atelier greu: 5 grupe de câte 7 participanți, cu lucru intens, iar facilitatorul principal a trebuit să coordoneze și el una dintre echipe, dar și întreaga activitate. Cred că a fost tare greu, ca volum de muncă pentru traineri. 

Finalități. Am aflat cum suntem văzuți, am exprimat cum am vrea să fim văzuți, am comunicat cum îi vedem pe ceilalți. Ne-am ascultat unii pe alții, cu răbdare și cu atenție. Am interpretat simboluri și metafore, iar asta a fost partea cea mai interesantă pentru mine. Potențialul copiilor noștri de a simboliza este uimitor: piesele de LEGO au căpătat, sub privirile noastre, semnificații nebănuite, iar explicațiile au venit atât de natural și de creativ. Copii care în mod curent nu interacționează foarte mult (grupele nu au fost făcute după preferințele copiilor, ci după o metodă gen ”Țară, țară, vrem ostași!”) au spus lucruri importante pentru ei și despre ei, au comunicat creativ și prietenos.  

Exemple. E cumva confidențial ce a dezvăluit fiecare, dar despre mine pot povesti. Copilul care a trebuit să mă ”reprezinte” din piese de LEGO a simbolizat printr-un element  ... creta și  cartea, semn că pentru el prezența mea ca profesor de română este mai puternică decât cea de diriginte. Un alt copil, cu care am avut multe momente de consiliere individuală, a intervenit atunci cu remarca referitoare la cât de apropiat se simte el de doamna dirigintă. Este acesta un exemplu de pluriperspectivism menit să îmi amintească felul cum fiecare copil percepe profesorul: ești pentru fiecare elev altceva, în funcție de ”zona” unde acel copil are nevoie mai mult și mai mult să fii.  

Feedbackul.  Niște bilețele individuale (35!!!) au adus fiecărui participant un cuvânt secret care a fost explicat, la final, fiind pus în legătură cu atelierul. Mai jos sunt câteva dintre ele (pe care am avut inspirația să le ”rețin”). 
Pentru mine a fost acesta un super final de activitate: m-au surprins și m-au bucurat capacitatea de sinteză a copiilor noștri și modul nuanțat în care s-au exprimat. 
În plus, a fost întoarcerea la Cuvânt. 
Nu știu încă în ce mod și când, dar cumva, ceva din această experiență nouă și uimitoare pentru mine mă va inspira în munca mea. Și atunci vă voi da de știre. 

Simboluri: Pentru a spune poveștile pieselor de LEGO a trebuit să ne folosim de simbolistica fiecărui detaliu din construcție. (Irina)

A include: Am luat parte la activități care ne-au inclus în mod egal pe mine și pe colegii mei. (Ioana)

Prietenie: Este un lucru fără de care nu putem lucra. (Andrei G.)

Poveștile: Fiecare lucru are o poveste, iar azi am învățat și ascultat multe povești frumoase despre ceilalți. (Luca) 

Școală: La școală învățăm cele mai multe lucruri noi și interesante, care ne vor ajuta în viață. (David L.)

A crea: Despre asta a fost activitatea: am creat construcții prin care ne-am exprimat sentimentele și părerile despre noi și despre ceilalți. (Diana)

Respect: Am învățat că dacă respecți pe cineva, și acesta te va respecta. Respectul trebuie să fie reciproc. (Tudor) 

Încredere: Cei care nu își pot exprima sentimentele foarte ușor au putut să o facă prin piesele de LEGO și au avut mai multă încredere în sine. (Adina)

A descoperi: Am descoperit moduri noi și interactive de a ne cunoaște unii pe ceilalți și faptul că uneori, pentru a exprima ceea ce simți, nu trebuie să te folosești doar de cuvinte. (Andra)

Ascultare: Din punctul meu de vedere, această activitate a fost bazată în principal pe ascultare, cu ochii și cu urechile - cum ne spunea trainerul nostru, si că dacă nu ascultam, în acest moment nu am fi putut să știm atâtea despre oamenii din jurul nostru cu care, ne vedem chiar în fiecare zi la școală.  (Theodora)

A cunoaște: Am aflat mai multe lucruri despre colegi cu care, chiar dacă mă văd în fiecare zi, nu interacționez prea des. Acest lucru mă va ajuta să fiu mai sociabilă și să privesc ca pe un lucru bun mersul la școală. (Briana)

A împărtăși: Le-am spus colegilor, pornind de la ceea ce am construit cu LEGO, cum mă văd eu pe mine și ce părere am despre ei. (Rareș)

Răbdare: Am construit aceste piese cu multă răbdare și am învățat să am răbdare cu anumiți colegi. (Anca)

Perspectivă: Am văzut cât de diferiți suntem și câte feluri de rezolvare a lucrurilor sunt. (Andrei A.)

Unic: Avem lucruri în comun, dar, de asemenea, suntem unici într-un mod anume. (Eric)

Nou: Această activitate este una nouă și a fost distractiv că am putut comunica prin piesele de LEGO. (Andrei O.) 

Foto: David Lakkis, cls. a VII-a

Mulțumim, Ivona Funaru!  A fost grozav!

Clasa a VII-a, Colegiul Național ”Spiru Haret” București

și

Diriginte, prof. dr. Camelia Săpoiu

Manual de Limba și Literatura Română, clasa a V-a, Editura Sigma, 2017

Manualul de Limba și Literatura Română pentru clasa a V-a apărut la Editura Sigma, 2017 a fost aprobat în prima sesiune de evaluare a noilor manuale și poate fi răsfoit aici:
https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20V-a/Limba%20si%20literatura%20romana/SIGMA/A470.pdf
sau aici:
http://librariesigma.ro/limba-i-literatura-romana-manual-pentru-clasa-a-v-a.html

Autori:

Adrian Costache, Camelia Săpoiu, Angela Turculeț, Corina Buzoianu, Veronica Hoitan.

Referenți de specialitate:

Lector Dr., CS III Dr. Alexandru Nicolae; Prof. Dr. Mihaela Nicolae.

Unităţile de conţinut, în număr de cinci, sunt astfel organizate încât să faciliteze o descoperire treptată a unui univers familar, apropiat unui elev de 10 ani. Se porneşte de la lumea basmului capabilă încă să sensibilizeze elevul de clasa a V-a (Unitatea 1  - Cartea mea de poveşti) şi se ajunge cumva la descifrarea, în acord cu propriile interese, a unei prime şi necesare identităţi (Unitatea 5 – Cine sunt eu).  Celelate unităţi de conţinut (Unitatea 2 – La şcoală şi acasă, Unitatea 3 – Prieteni mari şi mici, Unitatea 4 – Joc şi joacă) completează demersul privitor la conturarea universului familiar al copilului de clasa a V-a.

Drumul parcurs se realizează printr-o multitudine de aplicaţii şi prin valorificarea unor tipare textuale diverse, folosindu-se mai ales metoda descoperirii. În acest context, demersul teoretic apare doar la capătul unei acumulări fireşti de informaţii şi cunoştinţe, prin diferite situaţii de învăţare. Acestea au fost concepute pentru a genera învăţarea prin descoperire dirijată sau independentă şi au un accentuat caracter activ-participativ, formativ-aplicativ şi creativ al învăţării.

Motivarea intrinsecă a învăţării către care elevul este condus pe acest parcurs este asigurată, printre altele, şi de posibilitatea elevului de a alege sarcinile de lucru care corespund particularităţilor psiho-intelectuale individuale, totodată creându-se suportul necesar profesorului pentru tratarea diferenţiată a elevilor. Acest aspect este prezent în manual în secţiunea „Alege şi rezolvă”. 

Alte rubrici care individualizează manualul nostru: „Am învăţat despre”, „Fii creativ!”, „Vreau să descopăr”, „Realizează un proiect”,  „Întreabă profesorul”, „Carte de învăţătură”  etc.

Manualul îşi propune să răspundă provocărilor şi nevoilor reale privitoare la predarea limbii şi a literaturii române în gimnaziu, în contextul şcolii actuale.

Instantaneu ;)

Foto: din arhiva personală

Instantaneu: trei băieți azi, prin cartier: bă, tata îl știe pă tac-tu! și tata îl știe pă tac-tu, bă! Și tot așa, țipând, că pe o tonalitate normală nu putea auzi juma' de cartier că cei trei tați se știu între ei: băăă, n-auzi, tata îl știe și pă tac-tu, și pă tac-tu! dă când erau eu tineri, bă! bă, și tata ... bă, și tac-tu ...
Și când ai fi zis că le plesnește vreo venă în gât: băăă, tata o știe pă mă-ta!
Tăcere, brusc.

Și mie îmi trece instantaneu prin minte o întrebare: băieții ăștia or ști că mă-ta are cratimă?

Ultimul clopoţel la Colegiul Naţional "Spiru Haret". Cronică SPIRUtuală

Această săptămână e una aparte. Învidiaţi-ne pe noi, profesorii. Pentru ceea ce ne e dat să plămădim.
... E săptămâna când au loc toate festivităţile de final de clasa a XII-a. Toată şcoala are un aer sărbătoresc. Astăzi a fost Festivitatea Robelor. Urmează Balul de Absolvire, iar planificarea orelor de dirigenţie festive a apărut în cancelarie de la începutul săptămânii.
Sălile - unele - acelea care urmau să găzduiască "Ultimul clopoţel" au luat o geografie nouă, una sărbătorească şi încăpătoare.

Ai zice că e imposibil să cuprinzi într-o (ultimă) oră de dirigenţie toate întâmplările, toate amintirile, toate emoţiile, gândurile, paşii mici şi mari, treptele urcate una câte una, în fine, ... anii de liceu cu emoţii la română.
Dar eu vă spun că se poate. Am dovada: Ultimul clopoţel la clasa a XII-a C, de la Colegiul Naţional "Spiru Haret" din Bucureşti, diriginte - prof. Cristina Militaru (matematică). S-a reconstituit tabloul celor patru ani: într-un filmuleţ (mulţumim, Mihai şi Cristi!) s-au adunat momente minunate, de la ore, din excursii, din pauze, din oraş, din proiecte (şi au fost multe!), iar de la ore, din clasă şi din parcul şcolii. Apoi au fost emoţia, aplauzele şi bucuria cu care cei 33 de la XII C au primit discursurile profesorilor.

A avut ceva special această clasă. Simţul umorului, inteligenţă, putere de muncă, copii performanţi, colegialitate şi prietenie. Şi să nu uit de bunul lor simţ. Şi de creativitate. Nu exagerez - copiii aceştia au făcut în patru ani de liceu lucruri uimitoare, coordonaţi de profesorii lor: proiecte de robotică premiate (Dan, Alexandru, Marius), Euroscola (Marie-Stephanie, Mihai), Humanitas în licee (Cătălin, Dan), Concursul Adolescent Grigore Moisil (Cristina, Raluca, Ina, Evelin), Spiru Debate Club (Cătălin), echipa de fotbal, romanele poliţiste (unele premiate sau publicate) şi mai puţin cunoscutele proze scurte ale lui Cătălin Apătean. Apoi Proiectul Highschool Delivery (Cătălin, Răzvan, Dan, Alexandru) - un proiect conceput de elevi pentru elevi. Şi altele multe.

M-am simţit privilegiată lucrând cu această clasă, care a primit cu mintea şi cu sufletul deschise tot ce am avut de dăruit.

Ultimul clopoţel e acum la mine pe birou. Cu o pictură diafană, pe ceramică. Minunată alegere: lut frământat cu apă, îmbrăţişat de mâinile pricepute ale meşterului. E aici o fărâmă din sufletul celui care i-a dat formă.
Invidiaţi-ne pe noi, profesorii. Pentru ceea ce ştim: când modelezi, pui suflet.

Darul de bun rămas al spiriştilor de la XII C - ultimul clopoţel.
Va suna din când în când. La mine în gând.


Drum bun, spirişti de la 12C!
Drum bun generaţiei spiriste 2017!

"Pe româneşte!" - Dragobetele şi ora de română la Colegiul Naţional "Spiru Haret"

De ce un proiect „PE  ROMÂNEŞTE” - Dragobetele şi ora de română?

Pentru că, recent, într-o oră de limba română am vorbit despre registre stilistice. Apoi a urmat tema cu scrisorile noastre sau ale personajelor imaginate de noi, alegând un registru al limbii care să predomine - scrisori de iubire. Au sosit astfel pe adresa orei noastre de română scrisori de-adevăratelea (le-am cerut scrise clasic, pe coală, nu pe caiet), scrisori cu dichis, pentru că în limbaj arhaic se scrie pe o coală îngălbenită de timp, în limbaj argotic pe o foaie ruptă la repezeală și tot așa. În spatele scrisorilor stă "aventura" fiecărui autor de a-și selecta cuvintele potrivite registrului stilistic ales, fie din dicționare, fie din literatură, fie din comunicarea curentă etc. Partea aceasta s-a concretizat în caiete în mici "dicționare" de neologisme, de arhaisme etc.  Scrisorile ca atare (mai jos sunt fotografii în care le puteți citi) le-am aranjat într-o expoziție în ziua de Dragobete. 

... Așa că iată-ne azi, de Dragobete, în holul central al liceului, cu mesaje de iubire, de speranţă, de prietenie, cu bucurii, doruri, tristeţi şi patimi, toate scrise PE ROMÂNEŞTE!

Proiectul a fost realizat cu participarea claselor a X-a C, D, E  de la Colegiul Naţional „Spiru Haret” Bucureşti. ... Mai precis, cu temele elevilor mei de la clasele a X-a   :)

Organizatorii au fost cei de la clasa a X-a D: cu ghiocei - dăruiţi fir cu fir, cu mesaje-răvaşe, cu straie de sărbătoare, cu veselie şi cu gând bun, de început de primăvară. 

Lângă "exerciţiile" epistolare de la ora de română expuse am lăsat loc pentru mesajele spontane ale elevilor şi ale profesorilor care au venit să vadă proiectul.

Mai jos, fotografii care redau ceva din Dragobetele de azi: mesaje pentru surori, prieteni, iubiţi, clase, colegi, bac, profi; mesaje patriotice, mesaje de primăvară, copii frumoşi şi mândri îmbrăcaţi în portul naţional. 
Toate la un loc ne-au făcut ziua şi primăvara mai frumoasă. 
... Ceea ce vă dorim tuturor! 

  

 Autorii scrisorilor;

Rîcu Ioana - X C                                             

Scrob Alice - X C

Chircă Delia – X C

Gurău Ana-Maria – X C

Teodorescu Vlad – X C

Paraschivescu Ştefan – X C

Sivu Alexandu – X C

Homutescu Vlad – X C

Matei Alina – X C

Ionică Mihaela – X C

Onuţu Diana – X C

Săvulescu Vera – X C

Guşă Alexandra – X C

Tănase Alessandra – X D

Hămurariu Emma – X D                        

Jalbă Ana-Maria – X D

Neagu Irina – X D                                 

Bucur Diana – X D

Avram Andreea – X D

Trifu Radu – X D

Memu Bianca – X D

Necula Ana – X D

Turcu Irina – X D

Popescu Maria Lena – X E

Frânculescu Rareş - X E

Poenaru Alissa - X E

Răduţ Elena - X E

Stoica Sabina – X E

Matinca Salia - X E

Şerbu Sara - X E

Cristel Sarah - X E

Pârvu Daria - X E

                                      

Tu cum ai sărbătorit Ziua lui Eminescu?

 Autori: Sarah Cristel
            Salia Matinca,

clasa a X-a E

Colegiul Naţional "Spiru Haret" Bucureşti

Zi de ianuarie geroasă de crapă pietrele, încă vacanță, deci căldură și cărți, muzică bună și ceva teme, așa, ca de reînceput de școală.

Mesajul profei de română pe grupul clasei: suntem invitați să participăm duminică dimineața, la Academia Română, la Ziua Culturii Naționale.

Da!  Așa ceva nu se refuză!

Așadar, pe 15 ianuarie 2017, la Academia Română, s-au sărbătorit Ziua Culturii Naționale şi Ziua lui Mihai Eminescu. Evenimentul a adunat în aula Academiei din strada Victoriei academicieni, miniştri, oameni de cultură, studenţi, elevi, profesori, jurnalişti.

Printre elevi, în public, patru elevi spiriști: Sarah Cristel, Salia Matinca, Daria Pârvu (X E), Filip Marinescu (X C), însoțiți de d-na profesoară Camelia Săpoiu.

Sala a fost neîncăpătoare - publicul a ocupat până şi scările - iar discursurile pe tema identităţii naţionale au captat atenţia timp de câteva ore, cât a durat festivitatea. 

Am reținut pentru voi câteva idei din discursurile prezentate. 

Foto: Filip Marinescu (clasa a X-a C)

Evenimentul a fost deschis de preşedintele Academiei, Ionel-Valentin Vlad, care a vorbit despre globalizare şi identitatea națională: “Rolul predominant al Academiei este acela de a apăra identitatea noastră națională, adică valorile spirituale profunde”. El şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la lipsa de informare din şcoli: “Manualele de liceu conțin puține date despre marile descoperiri ale marilor savanți români, care sunt absolut necesare”, cărțile conținând în loc “numele efemere ale unor prezentatoare sau moderatoare de televiziune”.

Preşedintele țării, Klaus Iohannis, şi-a transmis discursul prin Consilierul Prezidențial Sergiu Nistor, vorbind despre impactul actual pe care educația şi cultura îl au asupra societății: “Educaţia umanistă şi încurajarea dialogului intercultural sunt mijloacele cele mai eficiente în respingerea urii şi a manifestărilor de xenofobie, antisemitism, rasism, şi intoleranţă. În ziua în care îl omagiem pe Luceafărul Culturii Naționale, reafirm determinarea mea de a fi, cu instrumentele și prerogativele de șef al statului, primul ocrotitor al spiritului și valorilor culturii naționale, și cel dintâi garant al respectării libertății creatorilor și drepturilor culturale consacrate de Constituție”.

Foto: Filip Marinescu (clasa a X-a C)

Academicianul Eugen Simion a prezentat şi el printr-un discurs importanța culturii: “O alianță simbolică pentru noi, românii, și pentru toți aceia care consideră că, între valorile lumii, cultura este și rămâne esențială - este esențială pentru că ea exprimă valorile spiritului național și modul nostru de a fi, al unui popor în lume”.

Şi-au mai prezentat discursurile Monseniorul Ioan Robu (mesaj transmis de Monseniorul Cornel Damian), Ministrul Culturii şi Identității Naționale - Ioan Vulpescu , Ministrul Educației - Pavel Năstase, alți membri ai Academiei.

Rămânem cu sentimentul că am participat la un moment istoric și cu speranța că vom mai avea astfel de ocazii.
Mulțumim! 

Foto: Filip Marinescu (clasa a X-a C)