Punct şi virgulă

Lecţia cu Scrisoarea  nu s-a terminat aşa. Acela a fost abia începutul. Evident că am propus un exerciţiu de alcătuire a unei scrisori. Modelele de scrisori din manualul de clasa a V-a (Ion Creangă către Mihai Eminescu pentru scrisoarea amicală, Fanny Rebreanu către Liviu Rebreanu pentru scrisoarea de felicitare), deşi minunate, m-au determinat să aleg un exerciţiu un pic mai apropiat (prin mesaj) de  lumea copiilor de 10-11 ani. Aşa că am pus împreună data şi localitatea, în dreapta sus, apoi, tot împreună, formula de adresare, în centru, ca un titlu, cu virgulă (că doar e o structură în vocativ).    Scrisorile de mulţumire au ieşit cam aşa: Bucureşti, martie 2012                        Dragă Zână Măseluţă, Îţi mulţumesc că vii în fiecare seară şi ne verifici pernele.  Îţi  mulţumesc, de asemenea, că vii tiptil la mine în cameră, bagi uşor mâna sub pernă, iei dintele şi pui 10 lei în loc.  Apropo, îmi cade un dinte!                                                              

Mi se întâmplă uneori, ca un dar venit cine-ştie-de-unde , să mă distrez pur şi simplu îm timpul lecţiei. De curând, am predat la clasa a V-a Scrisoarea . Cu tot dichisul: convenţii de alcătuire a scrisorii, apoi tipuri de scrisori: scrisoarea familială, scrisoarea de dragoste, scrisoarea amicală. După aceste trei exemplificări, mă opresc şi zic: mai cunoaşteţi şi alt tip de scrisoare? În clasă, genul acela de linişte când auzi cum lucrează minţile (pe cuvânt, că auzi). Prima mână ridicată, ca o săgeată: Scrisoarea duşmănească! zice mândru puştiul de 11 ani. Dau să zic că nu există categoria scrisoare duşmănească , dar nu apuc să explic ce şi cum, că vine argumentul: Scrisoarea duşmănească se trimite de la duşman la duşman. ... Sau de la duşman la amic.  Scrisoare vecinească! vine instantaneu alt răspuns, însoţit de explicaţie, de la vecin la vecin . Explic din nou că nu ... , dar altă mână nerăbdătoare, alt răspuns, pe ton , cum altfel, decât maiestuos: Scrisoare regească! De la

- Nu-i spune că e drăguţă . Dacă nu-i poţi spune că e frumoasă, mai bine nu-i spune nimic. Drăguţă = 0 (adică zero). - Nu-i spune că seamănă cu ... , pentru că o fată vrea să fie unică. Da' tu poţi să rişti şi să-i spui că seamănă cu Angelina Jolie, de exemplu, şi ea va constata: ori eşti mincinos, ori eşti chior. - Nu-i spune că s-a îngrăşat. Asta înseamnă că o  vezi ca pe un cozonăcel. Nici că a slăbit - se va subînţelege că arăta înainte ca un cozonăcel. - Nu folosi diminutive. Diminutivele nu mai sunt acceptate de la Eminescu, încoace ("... şi minciuni cu-a ta guriţă"). Nu-i spune nici măcar că-i cumperi o băuturică   ( nu eşti Setilă al lui Creangă. ) - Nu-i spune că nu-ţi plac treburile casnice. Atenţie! Orice fată visează nu un prinţ pe un cal alb, ci un băiat de casă cu aspiratorul într-o mână şi coşul de cumpărături în cealaltă. - Nu-i spune că-ţi plac tipele blonde, brunete, cu ochi verzi etc. Dacă un singur semnalment nu se potriveşte cu ce ai în faţă, de

Azi am "reeditat" ora de anul trecut , cea în care elevii de clasa a X-a (de anul trecut) au compus fabule.  Deci, cum spuneam, după ce i-am "cercetat" pe Grigore Alexandrescu, pe La Fontaine, dar şi pe străbunicul Esop, am pus la încercare "înţelepciunea" elevilor din clasa a X-a de anul acesta. Iată câteva "producţii": Şopârla lăudăroasă (Silviu, 16 ani) Odată o şopârlă s-a lăudat prin savană C-ar fi mare amazoană. "Voi ştiţi cine sunt eu? Eu sunt fiu de Dumnezeu.  Mă aflu pe acest pământ Chiar din timpul cel mai crunt, Din specia mea reptiliană, eu sunt cel mai de ferit,  Cine s-a îndoit de asta, de îndată a pierit!" Crocodilul, auzind acestea, Vru să afle chiar el vestea. În savană a ajuns, Înţelept, pe gânduri pus: "Crocodili, aligatori, veniţi cu mine acum Să punem lăudăroasa şopârlă pe drum!" Când şopârla a văzut În ce belea a căzut, S-a speriat atât de tare, C-a căzut de pe picioare: "O, Doamne, cine m-a pus S