Când destinatarul e o zână

Lecţia cu Scrisoarea nu s-a terminat aşa. Acela a fost abia începutul. Evident că am propus un exerciţiu de alcătuire a unei scrisori. Modelele de scrisori din manualul de clasa a V-a (Ion Creangă către Mihai Eminescu pentru scrisoarea amicală, Fanny Rebreanu către Liviu Rebreanu pentru scrisoarea de felicitare), deşi minunate, m-au determinat să aleg un exerciţiu un pic mai apropiat (prin mesaj) de  lumea copiilor de 10-11 ani.
Aşa că am pus împreună data şi localitatea, în dreapta sus, apoi, tot împreună, formula de adresare, în centru, ca un titlu, cu virgulă (că doar e o structură în vocativ).  
Scrisorile de mulţumire au ieşit cam aşa:

Bucureşti, martie 2012 
                     Dragă Zână Măseluţă,
Îţi mulţumesc că vii în fiecare seară şi ne verifici pernele. 
Îţi mulţumesc, de asemenea, că vii tiptil la mine în cameră, bagi uşor mâna sub pernă, iei dintele şi pui 10 lei în loc. 
Apropo, îmi cade un dinte!
                                                                                        Cu drag, Cristi (11 ani)



Bucureşti, martie 2012 
                     Dragă Zână Măseluţă,
Când aveam 7 ani, mi-a căzut primul dinte de lapte. Era preferatul meu.
La culcare, am pus dintele într-un şerveţel şi apoi sub pernă. Aşteptam cu nerăbdare dimineaţa zilei următoare. Când m-am trezit, am găsit 10 lei sub pernă. Eram mândru de mine. 
Din păcate, mie mi-au crescut toţi dinţii strâmb. De aceea, acum port aparat dentar. 
                                                                                         Cu drag, David (11 ani)



Bucureşti, martie 2012 
                     Dragă Zână Măseluţă,
Astăzi mi-a căzut încă un dinte.
Tata a încercat din răsputeri să îl scoată, dar, pe la prânz, după ce am mâncat, a căzut în supă. 
Te aştept cu nerăbdare.
                                                                           Mulţi pupici, Andreea D. (11 ani)



Bucureşti, martie 2012 
                     Dragă Zână Măseluţă,
Să ştii că te admir pentru câte măseluţe ai purtat în sac. 
Când eram mic, te visam noaptea că vii să îmi iei dinţişorii. Acum mi se mişcă ultimul dinte. 
Te aştept pentru ultimul bănuţ de la tine şi pentru ultimul meu dinte. Cel mai mare. De fapt, este o adevărată măsea. 
                                                                              Cu drag, Robert (12 ani)




Comentarii

  1. Citind aceste scrisori, realizez cat de dor imi este de generala si de vremurile in care nu conta prea mult ce spuneai, ci cum spuneai.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ... Şi cum tu oricum eşti o romantică ...

      Iar dacă nu eşti, ştiu sigur că iubeşti un romantic ;)

      Ștergere
    2. M-ati facut curioasa acum :d

      Ștergere
    3. Adică pe Eminescu! Cine mi-a recitat mie versuri continuu la oră cât am stat la Eminescu ? ...

      Ștergere
  2. Ceea ce am citit in aceste scrisori are o prospetime de inceput de lume, sunt fermecat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucura ceea ce spuneti. Predau romana la clase mari (de liceu) si la o singura clasa a V-a. Orele la elevii de 11 ani sunt portia mea de copilarie.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat