"Stiloul care pune 10" revine
Azi am "reeditat" ora de anul trecut, cea în care elevii de clasa a X-a (de anul trecut) au compus fabule. Deci, cum spuneam, după ce i-am "cercetat" pe Grigore Alexandrescu, pe La Fontaine, dar şi pe străbunicul Esop, am pus la încercare "înţelepciunea" elevilor din clasa a X-a de anul acesta. Iată câteva "producţii":
Şopârla lăudăroasă (Silviu, 16 ani)
Odată o şopârlă s-a lăudat prin savană
C-ar fi mare amazoană.
"Voi ştiţi cine sunt eu?
Eu sunt fiu de Dumnezeu.
Mă aflu pe acest pământ
Mă aflu pe acest pământ
Chiar din timpul cel mai crunt,
Din specia mea reptiliană, eu sunt cel mai de ferit,
Cine s-a îndoit de asta, de îndată a pierit!"
Crocodilul, auzind acestea,
Vru să afle chiar el vestea.
În savană a ajuns,
Înţelept, pe gânduri pus:
"Crocodili, aligatori, veniţi cu mine acum
Să punem lăudăroasa şopârlă pe drum!"
Când şopârla a văzut
În ce belea a căzut,
S-a speriat atât de tare,
C-a căzut de pe picioare:
"O, Doamne, cine m-a pus
Să mă cred cel mai sus-pus?
Reptilienii toţi acum
O să mă pună pe drum.
Am fost cel mai curajos
Şi-acum plec cu capu-n jos."
De te crezi cine nu eşti,
Doar belele o să găseşti.
Creionul, ascuţitoarea şi stiloul (Laura, 16 ani)
Într-o zi, un creion mai îngâmfat,
Unui stilou i s-a adresat,
Spunând că-i cel mai folosit,
De oamenii ce scriu grăbit.
Stiloul, supărat,
A tăcut şi a plecat.
Mândru că a câştigat,
Creionul drept şef s-a dat,
Şi când a fost mai neatent,
Ascuţitoarea l-a tăiat niţel.
Vezi, tu, când eşti încrezut,
Mai bine taci şi ştii ce ai de făcut!
Deci nu fii încrezut,
Că o să ai de pierdut!
Crocodilul şi şopârla (Bianca, 16 ani)
Odată, şopârla supărată,
Tristă şi enervată,
De-o frunză s-a împiedicat
Şi jos ea a picat.
Crocodilul, când o vede,
Râde de nu se mai vede,
Dar apoi
El cade în noroi.
Şopârla, încă supărată,
Se înveseleşte îndată.
Să ştie orişicine:
Cine râde la urmă, râde mai bine.
P.S. Le-am recitit pe cele de anul trecut şi mi s-au părut (un pic) mai inspirate. Da' poate oi fi subiectivă ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu