Punct şi virgulă

Cât am călătorit în Bavaria, în cele cinci zile (în mini-vacanța de 1 Decembrie), am mâncat în cea mai mare parte mâncare cu specific local, așa cum obișnuim peste tot pe unde ajungem. Nu a fost prima întâlnire cu mâncarea germană la ea acasă, dar a fost prima călătorie iarna în aceste locuri - la târgurile de Crăciun din sudul Germaniei - și mărturisesc că vremea rece m-a făcut îngăduitoare cu mâncărurile grase, atât de obișnuite în gastronomia bavareză.   Cred că știți deja ce gust are covrigul bavarez, "Bretzel" - poate l-ați și preparat (în cazul acesta - tot respectul, fiindcă știu că sunt mai multe etape în preparare: frământat, fiert, copt). Nu îl voi pune în topul meu, unde nu voi include alimente fast food, ci mâncăruri de bază și deserturi, dar îl lăsăm să facă uvertura prin istoria sa interesantă. Originea sa (și a numelui său) e disputată între Germania și Italia, vorbindu-se de anul 610 ca moment în care a apărut. Istoria sa se leagă de semnificații religioase: s

În programul de Ziua Absolventului, am propus un proiect radiofonic cu vocile absolvenților. Timp de trei ore, la interval de 30 de minute, am difuzat prin rețeaua radiofonică a liceului mesajele înregistrate ale unor absolvenți ai Colegiului Național "Spiru Haret" din București.  Sursa foto: cnshb.ro Mesajele au umplut holurile și sălile de clase, au surprins, au motivat și au creat punți între ieri și azi. Pentru câteva minute, lecțiile s-au oprit și aerul s-a încărcat de emoție. Las mai jos discursurile transcrise, iar în curând, pe site-ul școlii, vor fi și înregistrările,  să le putem reasculta de câte ori dorim să ne reamintim care e rostul. Mulțumim, cu emoție, absolvenților (pentru mesaje, dar și pentru permisiunea de a le face publice aici și pe site-ul școlii):  💜Filip Lucian Iorga, istoric, cadru didactic universitar, 2001 💜Adelaida Perjoiu, actriță, 2005 💜Andreea Iacomiță, regizor de teatru, 2005 💜Andrei Dumitrescu, istoric, masterand, 2016 💜Cătălin Apătean,

12 Decembrie este, prin tradiție, Ziua Absolventului este la Colegiul Național "Spiru Haret". Pun aici prima fotografie a zilei cu 12E în fața bradului, îmbrăcați în nuanțe de mov - culoarea liceului (credeți-mă pe cuvânt, în condițiile unei fotografii nu prea clare) și, mai jos, fotografia de la finalul zilei - cu flori în nuanțe de mov, festive, aduse pentru profa de română și pentru profa de matematică de absolvenți din promoția 2019, 12C și 12D. Ce întâlnire frumoasă! Ce tineri minunați au devenit! Câtă bucurie în această reîntâlnire! Între cele două momente, ziua a fost o desfășurare de forțe: activități de o diversitate uimitoare, cu elevi și profesori, cu absolvenți din ani diverși. Însă cel mai mult mă impresionează întotdeauna participarea profesorilor vechi ai liceului, eleganta prezență a dumnealor și discursurile, care dau acestei zile patina tradiției acestei sărbători a CNSHB. Am realizat pentru această zi, alături de o echipă tare faină, un proiect radiofonic d

Mai sunt câteva săptămâni până la vacanța de iarnă și, dacă vreți câteva idei pentru un decembrie special la școală, iată câteva sugestii mai jos. Linkurile duc către descrieri mai ample:    ❄️ Împodobirea bradului de Crăciun cu clasa . Sunt sigură că deja ați stabilit când scoateți globurile și beteala din cutii sau când le confecționați. Noi (12E) am rămas fideli culorilor liceului, dar anul trecut am compensat cu un dress-code de sezon în ziua cu pricina: ne-am îmbrăcat în ștrumfi sau așa ni s-a părut nou, purtând roșu și verde. 😍  ☃️  https://cameliasapoiu.blogspot.com/2021/12/luna-decembrie-este-la-noi-in-scoala-o.html ❄️  Căsuțe de turtă dulce . Ca un făcut, nu am găsit să cumpăr decât trei pachete cu căsuțe, așa că au fost și două trenuri. Oricum, dulci toate!  ☃️  https://cameliasapoiu.blogspot.com/2021/12/casute-in-dar.html ❄️ Lectură-cadou.  Neapărat aleasă în ton cu sărbătorile și legată cu fundă! Bine, eu am pus sfoară! 😅  ☃️ https://cameliasapoiu.blogspot.com/2021/12/o-p

Proiectul PEN România la Centenar (inițiator, coordonator - un cristian) a fost și la noi, la Colegiul Național "Spiru Haret", luni, 3 octombrie, cu Sala Noica plină (aproape 90 de elevi) pentru întâlnirea cu Ioana Miron .  O prezentare densă și convingătoare făcută de Ioana Miron despre istoria PEN, urmată de o discuție vie despre scriitori români și străini, despre libertatea de exprimare și despre solidaritate în vremuri potrivnice, în care, mai mult ca oricând, „literatura e garanția că barbaria nu va avea niciodată ultimul cuvânt” (Radu Vancu). Povestea întâlnirii, în imagini, mai jos!

Când am invitat-o să facă parte din „lista” mea pentru volumul 5 din Prof de română, ( Editura casa de pariuri literare, 2019) , Adina Cotorobai mi-a trimis o proză cu subiect școlar („Joc fără miză”), dar care, scrisă dintr-o perspectivă obiectivă etc., nu corespundea scopului seriei „Prof de română”.  Am primit în schimb o povestire excepțională: „O jumătate de măr”, în care Adina Cotorobai a pus „vocea” fetei din primul său roman (debutul său ca scriitoare), „Privind peste umăr” (2018).   Pentru cine nu știe, Adina Cotorobai este profesoară pensionară de limba și literatura română din  Cluj și scriitoare. Am citit, la apariție, romanul său de debut, o narațiune densă și captivantă despre familie, destin, devenire, cu evidente note memorialistice. Personajul central – „fata” (duioșie, farmec și putere pune scriitoarea în acest personaj) – apare în atât de multe ipostaze – fata-copil, fata-profesoară, fata-soție, fata-mamă („fata-babă”, mă completează, cu umor, autoarea într-o conver

În perioada liceului, la cantină, exista o mașinărie de curățat cartofi.  Erau anii ’80 înainte de Revoluție și noi aveam în cămin o mașinărie de curățat cartofi. Nu văzusem vreodată așa ceva și nici n-am mai văzut de atunci: un cilindru înalt cam cât un om obișnuit (fac precizarea asta, fiindcă cine a făcut Pedagogicul în Buzău în anii aceia știe că bucătăreasa șefă, o doamnă argintul-viu, în vârstă, cu ochelari groși, cu părul scurt, foarte des și zbârlit și gata să sară la orice, de unde și porecla Cotoi, era mică-mică de înălțime). Acel cilindru, sprijinit pe patru picioare metalice (în imaginația mea aceste picioare capătă labe de leu), primea în pântecul lui cartofii, cu coajă cu tot, în cantitate industrială. Printr-o țeavă fixă, conectată la o sursă, intra apa și niște roți cu zimți (am presupus eu că sunt roți cu zimți – nimeni nu le-a văzut cu adevărat) învârteau cartofii necurățați. Printr-o altă țeavă se scurgea apa murdară, la început, apoi din ce în ce mai îngroșată cu fă

Pentru că mâine începe examenul de bacalaureat, mă gândesc la clasa mea de a douăsprezecea de anul acesta: XIID - științe naturale, diriginte - prof. Steliana Șerban.  Spuneam la "Ultimul clopoțel" că e greu să câștigi o clasă de partea materiei tale, în condițiile în care "îi iei" într-a unsprezecea și mai e și pandemie. Cu ei am putut construi totul firesc! A fost clasa cu "ferestrele" deschise, toate, în online și mai apoi.  Pentru ei las aici un gând, cu încrederea că vor fi, pe mai departe, dincolo de "bac", aceeași oameni buni pe care i-am cunoscut în cei doi ani, cât le-am fost profesoară.  Mai jos, cuvântul lor de bun-rămas rostit și scris de Chira, din partea întregului XIID pentru profa lor de română din ultimii doi ani de liceu.  25 Mai 2022 Română           Eram în clasa a unsprezecea când ați pășit întâia oară în clasa noastră. Eram curioși și ușor speriați, căci nu mai pătrunseserăm până atunci în nemărginita cetate a literaturii și

Mă lupt cu praful (lupta veche si interminabilă daca stai in sud) din/ de pe/ de dupa mobila, cu gândul la vacanta mare când îmi voi pune in ordine cărțile. În tot anul (a se înțelege anul școlar) scotocesc prin bibliotecă și apoi pun la loc … cam unde apuc. Cu niște ani (multi) inapoi. Mobila grea a fost cărată în casa de o echipa de muncitori.  Șeful lor, pirpiriu între niște zdrahoni (dar șefia e șefie!), si-a exprimat uimirea când a văzut pachetele de cărți în așteptare (e adevărat că, scoase din rafturi, cărțile par si mai multe; cu cele rămase in cap e invers: chiar e mai mult decât orice poți cita doar citind de pe raft).  Cu un gest de superioritate (muncitorii strângeau, mutau, aranjau), șeful zice în așa fel încât sa îl audă echipa: dacă va rămâne cărți după ce le puneți si nu mai aveți ce face cu ele, să îmi dați mie sa le dau la nepoate ca nu prea are si ele. Lupta cu praful care va sa zica. Cărți la metru.