- Nu-i spune niciodată copilului tău că e slab, prost, urât ... Copilul tău e tot ce ai putut face tu mai bun pe lume. Dacă tu nu-i spui că vezi în el partea frumoasă şi puternică, atunci nici el nu va şti că nu e prost, slab, urât.
- Nu-i spune nici că e singurul frumos şi deştept din univers. E bine să-i spui zilnic cât e de frumos şi de deştept, dar aminteşte-i că mai sunt şi alţi feţi-frumoşi-cu-stea-în-frunte. Va dori, cel mai probabil, să se autodepăşească.
- Nu-i spune că nu poate, chiar dacă adultul din tine vede aceasta. Spune-i nu poţi acum! Apoi ajută-l cu răbdare SĂ POATĂ.
- Nu-i spune n-ai voie să ..., dacă tu faci în faţa lui lucrul interzis. Mai bine îţi recunoşti greşelile sau slăbiciunile - dacă ai, îi prezinţi avantaje şi mai ales dezavantaje - dacă sunt. Apoi îl înveţi să decidă singur.
- Nu-i spune niciodată că X poate şi el nu. Aminteşte-i ce poate el (chiar dacă sunt lucruri mici) şi spune-i că pentru tine sunt importante tocmai acele lucruri. Va avea încredere în el că POATE.
- Nu-i spune că primeşte orice (îi trece prin cap să ceară), pentru că face un oarecare lucru. Învaţă-l să dăruiască şi atunci răsplata va veni de la sine.
- Nu-i spune NU pentru o iniţiativă, dacă nu justifici interdicţia ... De multe ori, un NU spus de părinte, chiar pentru lucruri aparent mici, echivalează cu frângerea aripilor. Un NU urmat de justificări logice nu e perceput ca o interdicţie, ci devine odihna aripilor înainte de zbor.
miercuri, 26 septembrie 2012
marți, 25 septembrie 2012
Vecina de sus
Clasa a VI-a, exerciţii de gramatică. (Toată lumea lucrează din greu.)
Cer un exemplu de propoziţie în care să existe un atribut adverbial.
Vine un răspuns ca o săgeată (ca să nu apară altul mai iute):
Vecina de sus face gălăgie.
Scriem pe tablă exemplul şi ne pregătim de analiză gramaticală. (Toată lumea e concentrată.)
În liniştea clasei, o voce îşi varsă năduful:
... Şi a mea la fel ... !
Cer un exemplu de propoziţie în care să existe un atribut adverbial.
Vine un răspuns ca o săgeată (ca să nu apară altul mai iute):
Vecina de sus face gălăgie.
Scriem pe tablă exemplul şi ne pregătim de analiză gramaticală. (Toată lumea e concentrată.)
În liniştea clasei, o voce îşi varsă năduful:
... Şi a mea la fel ... !
luni, 24 septembrie 2012
Omul cu pufuleţ
Azi, într-un hipermarket, la rând la una dintre case, un domn tânăr, îmbrăcat impecabil (genul pedant), avea pe spatele sacoului de la costum, în partea stângă, sus ... un pufuleţ.
Primul lucru care mi-a venit în minte a fost (cred că e previzibil .... sau nu?) dacă substantivul pufuleţi are singular. Ce căuta un pufuleţ pe sacoul impecabil al domnului respectiv a fost al doilea lucru care mi-a trecut prin minte.
Să le luăm la rând.
Prima chestiune. DEX-ul (DEX '98) şi DEXI înregistrează forma de singular PUFULEŢ pentru sensul referitor la planta cu această denumire, iar pentru ceea ce presupun că mâncase domnul pedant sau folosise pe post de pernă, cele două dicţionare indică utilizarea la plural a acestui substantiv, adică PUFULEŢI.
Totuşi, domnul avea doar una bucată PUFULEŢ pe sacou şi nici de-al naibii pufuleţul nu voia să cadă. M-a salvat DOOM-ul care indică forma PUFULEŢ ca fiind corectă şi pentru a desemna planta, dar şi pentru a denumi una bucată produs alimentar tubular făcut din mălai, care, opţional, poate trăi, el, singular, pe spinarea omului.
A doua chestiune. Stau şi mă întreb cum s-o fi simţit omul când o fi aflat ca adus în spate un pufuleţ.
Primul lucru care mi-a venit în minte a fost (cred că e previzibil .... sau nu?) dacă substantivul pufuleţi are singular. Ce căuta un pufuleţ pe sacoul impecabil al domnului respectiv a fost al doilea lucru care mi-a trecut prin minte.
Să le luăm la rând.
Prima chestiune. DEX-ul (DEX '98) şi DEXI înregistrează forma de singular PUFULEŢ pentru sensul referitor la planta cu această denumire, iar pentru ceea ce presupun că mâncase domnul pedant sau folosise pe post de pernă, cele două dicţionare indică utilizarea la plural a acestui substantiv, adică PUFULEŢI.
Totuşi, domnul avea doar una bucată PUFULEŢ pe sacou şi nici de-al naibii pufuleţul nu voia să cadă. M-a salvat DOOM-ul care indică forma PUFULEŢ ca fiind corectă şi pentru a desemna planta, dar şi pentru a denumi una bucată produs alimentar tubular făcut din mălai, care, opţional, poate trăi, el, singular, pe spinarea omului.
A doua chestiune. Stau şi mă întreb cum s-o fi simţit omul când o fi aflat ca adus în spate un pufuleţ.
vineri, 21 septembrie 2012
Strop - top!
De aseară plouă continuu în Bucureşti, deci să fim în ton cu decorul şi să luăm un strop de colo, unul de colo ... (şi eventual să facem un top!):
"Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată." (Mihai Eminescu - Sonet)
"Plouă, plouă, plouă,
"Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată." (Mihai Eminescu - Sonet)
"Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă..." (George Bacovia - Rar)
"În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână ... " (Ion Minulescu - Acuarelă)
"Ploua infernal,
Şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte." (Nichita Stănescu - Ploaie în luna lui Marte)
"E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept." (Ana Blandiana - Descântec de ploaie)
"În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână ... " (Ion Minulescu - Acuarelă)
De-o săptămâna ţine-ntruna ploaia, -
şi-mi pică-n pat, de sus, din bagdadie...
O noapte încă de-ar mai fi să ţie
Nu m-aş mira să-mi cază-n cap odaia. (George Topârceanu - Sonete pluvioase)
"Ploua infernal,
Şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte." (Nichita Stănescu - Ploaie în luna lui Marte)
"E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept." (Ana Blandiana - Descântec de ploaie)
Şi bonus, ca de început de week-end (ploios):
joi, 20 septembrie 2012
Flash-metrou
Ce faceţi când mergeţi cu metroul?
Azi, pe parcursul a două staţii de metrou, un el aşezat în faţa mea nu-şi putea reţine zâmbetul. De câte ori ridicam privirea către el, zâmbea din toată fiinţa lui, cu toată faţa şi mai ales cu ochii, nişte ochi albaştri superbi. (Nu contează că ronţăia continuu nişte sticksuri, din care, din când în când, îi mai picau şi pe hanorac bucăţele-bucăţele.) Luminile, piuiturile telefonului meu de la şters mesaje, nu ştiu ce putea fi atât de captivant pentru el, că, de câte ori i-am prins privirea, m-a răsplătit cu acelaşi zâmbet. Greşit! Nu cu acelaşi zâmbet, ci de fiecare dată cu un zâmbet şi mai deschis, iar înainte să mă apropii de Unirii, mi s-a părut că râde de-a binelea şi că începe şi să-mi facă semne cu mâinile. M-am gândit că nu e potrivit să-i fac şi eu cu mâna, dar recunosc că i-am zâmbit înapoi. (Lângă mine, un domn e amuzat de scenă. Pe diagonală, o doamnă mai în vârstă pare să mă invidieze.) Înainte să cobor, am apucat să văd cum, printre dinţii ştirbi, (credeţi-mă, un zâmbet adorabil!) îi cade o bucată de sticks mestecată.
Am mai apucat să văd cum mămica lui îl şterge la gură, cu grijă, aşa cum faci cu orice copil de un an.
Deci, ce faceţi când mergeţi cu metroul? Eu am mărturisit - butonez telefonul şi observ.
Azi, pe parcursul a două staţii de metrou, un el aşezat în faţa mea nu-şi putea reţine zâmbetul. De câte ori ridicam privirea către el, zâmbea din toată fiinţa lui, cu toată faţa şi mai ales cu ochii, nişte ochi albaştri superbi. (Nu contează că ronţăia continuu nişte sticksuri, din care, din când în când, îi mai picau şi pe hanorac bucăţele-bucăţele.) Luminile, piuiturile telefonului meu de la şters mesaje, nu ştiu ce putea fi atât de captivant pentru el, că, de câte ori i-am prins privirea, m-a răsplătit cu acelaşi zâmbet. Greşit! Nu cu acelaşi zâmbet, ci de fiecare dată cu un zâmbet şi mai deschis, iar înainte să mă apropii de Unirii, mi s-a părut că râde de-a binelea şi că începe şi să-mi facă semne cu mâinile. M-am gândit că nu e potrivit să-i fac şi eu cu mâna, dar recunosc că i-am zâmbit înapoi. (Lângă mine, un domn e amuzat de scenă. Pe diagonală, o doamnă mai în vârstă pare să mă invidieze.) Înainte să cobor, am apucat să văd cum, printre dinţii ştirbi, (credeţi-mă, un zâmbet adorabil!) îi cade o bucată de sticks mestecată.
Am mai apucat să văd cum mămica lui îl şterge la gură, cu grijă, aşa cum faci cu orice copil de un an.
Deci, ce faceţi când mergeţi cu metroul? Eu am mărturisit - butonez telefonul şi observ.
duminică, 16 septembrie 2012
Listă de dorinţe
Mâine începe anul şcolar pentru elevi. Pentru cei ca mine, de multe ori, sintagmele "la anul", "la sfârşitul anului", "anul acesta" etc. nu sunt referiri la anul calendaristic, ci, indiferent de context, că vorbim de activitatea profesională sau de viaţa personală, ele au în vedere anul şcolar.
Prin urmare, având în vedere că pentru mine mâine începe anul, am voie să fac o listă de dorinţe, că doar e noaptea de trecere dintre ani:
- îmi doresc ca toţi cei 27 de elevi de la XII A (de la A la T), cărora le sunt şi dirigintă, să aibă puterea şi ambiţia să se concentreze anul acesta asupra lucrurilor cu adevărat importante, să fie mai buni, mai prietenoşi, mai serioşi în tot ce fac;
- îmi doresc ca "portughezii" de la XII D, clasă pe care încă nu o cunosc, să accepte fie ţinuţi de mână anul acesta şi să meargă în ritmul meu;
- îmi doresc ca XI C-ul să iubească literatura universală (materie nouă) şi să iubească literatura română mai mult decât deja o fac;
- îmi doresc ca toţi elevii de la VI A să mai rămână un an copii;
- îmi doresc ca toţi colegii mei, dascălii, să fie sănătoşi şi liniştiţi, pentru că astfel se vor îndeplini toate dorinţele legate de orice a XII-a, de orice a XI-a, de orice a VI-a ...
Eu cred că sună rezonabil. ... Credeţi că vreau luna de pe cer?
Prin urmare, având în vedere că pentru mine mâine începe anul, am voie să fac o listă de dorinţe, că doar e noaptea de trecere dintre ani:
- îmi doresc ca toţi cei 27 de elevi de la XII A (de la A la T), cărora le sunt şi dirigintă, să aibă puterea şi ambiţia să se concentreze anul acesta asupra lucrurilor cu adevărat importante, să fie mai buni, mai prietenoşi, mai serioşi în tot ce fac;
- îmi doresc ca "portughezii" de la XII D, clasă pe care încă nu o cunosc, să accepte fie ţinuţi de mână anul acesta şi să meargă în ritmul meu;
- îmi doresc ca XI C-ul să iubească literatura universală (materie nouă) şi să iubească literatura română mai mult decât deja o fac;
- îmi doresc ca toţi elevii de la VI A să mai rămână un an copii;
- îmi doresc ca toţi colegii mei, dascălii, să fie sănătoşi şi liniştiţi, pentru că astfel se vor îndeplini toate dorinţele legate de orice a XII-a, de orice a XI-a, de orice a VI-a ...
Eu cred că sună rezonabil. ... Credeţi că vreau luna de pe cer?
joi, 13 septembrie 2012
13 cu ghinion?
Azi, 13, vorbim despre superstiţii. Nu despre cele din seria dacă îţi trece calea o pisică îţi merge rău, la fel dacă te întorci din drum, ci despre ceva foarte particularizat: superstiţii, să le zicem, şcolăreşti (că dacă le zicem "copilăreşti" putem fi acuzaţi de idei preconcepute).
Conform celei mai utilizate surse de explicare a sensurilor unui cuvânt (adică DEX, dar eu vă recomand şi DEXI), superstiţia este o prejudecată care decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămăşiţe ale animismului şi ale magiei.
Dincolo de informaţia (destul de rigidă uneori) lexicografică, trebuie să recunoaştem că noi, profanii, inventăm superstiţii de fiecare dată când suntem speriaţi sau disperaţi. De fapt, cu cât suntem mai speriaţi sau mai disperaţi (sau mai neştiutori), cu atât mai repede înzestrăm niscaiva obiecte cu puteri speciale sau virăm trei paşi stânga/dreapta sau înainte/înapoi, după caz, mai graţios chiar decât nuntaşii Zamfirei.
Fiindcă luni începe şcoala şi cu scuzele ne-am lămurit, hai să vedem cam ce poate asigura (în viziune profană) succesul şcolar total:
- să dormi cu cartea sau cu caietul sub pernă înainte de teză sau de examen pentru a ţi se "aşeza" cunoştinţele ... în cap (ce uşoară ar fi viaţa! ... Ar înflori o industrie a pernelor-matematică, pernelor-geografie etc. Suprarealist, totuşi ... Revenind la realitate, dacă te doare capul, nu înseamnă că ai deja toate lecţiile ajunse "la destinaţie", ci doar că ţi-ai pus tot ghiozdanul sub pernă ... );
- dacă îţi cade cartea, te ascultă la materia respectivă (cât ghinion să ai, să fii în acelaşi timp şi mototol şi în atenţia profesorului... );
- să foloseşti acelaşi stilou la toate lucrările, desigur dacă ai dat iniţial lovitura la vreun test (amuletele indiene sunt nimic pe lângă stiloul păstrat, tocit, spart, lipit, din clasa a V-a ... );
- dacă în drum spre şcoală se strâng trei elevi, să nu stai la mijloc, că te ascultă (din disperare, sacrifici chiar şi perceptul "între două nu te plouă");
- unde se deschide cartea, la întâmplare, acolo găseşti subiectul de teză (dacă ai o bănuială, poţi trişa, pentru efectul artistic - pui un semn ...);
- dacă prima persoană care te salută în şcoală e un tip brunet, ai noroc toată ziua, dacă e un tip blond, vei avea o zi naşpa - se aplică şi pentru genul feminin ( ... ce facem cu roşcatele ??? ... cam nedrept pentru ele să rămână neobservate).
Dacă e 13 azi nu înseamnă că e cu ghinion, e o altă zi din calendar şi cu asta basta.
Sau nu?
Conform celei mai utilizate surse de explicare a sensurilor unui cuvânt (adică DEX, dar eu vă recomand şi DEXI), superstiţia este o prejudecată care decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămăşiţe ale animismului şi ale magiei.
Dincolo de informaţia (destul de rigidă uneori) lexicografică, trebuie să recunoaştem că noi, profanii, inventăm superstiţii de fiecare dată când suntem speriaţi sau disperaţi. De fapt, cu cât suntem mai speriaţi sau mai disperaţi (sau mai neştiutori), cu atât mai repede înzestrăm niscaiva obiecte cu puteri speciale sau virăm trei paşi stânga/dreapta sau înainte/înapoi, după caz, mai graţios chiar decât nuntaşii Zamfirei.
Fiindcă luni începe şcoala şi cu scuzele ne-am lămurit, hai să vedem cam ce poate asigura (în viziune profană) succesul şcolar total:
- să dormi cu cartea sau cu caietul sub pernă înainte de teză sau de examen pentru a ţi se "aşeza" cunoştinţele ... în cap (ce uşoară ar fi viaţa! ... Ar înflori o industrie a pernelor-matematică, pernelor-geografie etc. Suprarealist, totuşi ... Revenind la realitate, dacă te doare capul, nu înseamnă că ai deja toate lecţiile ajunse "la destinaţie", ci doar că ţi-ai pus tot ghiozdanul sub pernă ... );
- dacă îţi cade cartea, te ascultă la materia respectivă (cât ghinion să ai, să fii în acelaşi timp şi mototol şi în atenţia profesorului... );
- să foloseşti acelaşi stilou la toate lucrările, desigur dacă ai dat iniţial lovitura la vreun test (amuletele indiene sunt nimic pe lângă stiloul păstrat, tocit, spart, lipit, din clasa a V-a ... );
- dacă în drum spre şcoală se strâng trei elevi, să nu stai la mijloc, că te ascultă (din disperare, sacrifici chiar şi perceptul "între două nu te plouă");
- unde se deschide cartea, la întâmplare, acolo găseşti subiectul de teză (dacă ai o bănuială, poţi trişa, pentru efectul artistic - pui un semn ...);
- dacă prima persoană care te salută în şcoală e un tip brunet, ai noroc toată ziua, dacă e un tip blond, vei avea o zi naşpa - se aplică şi pentru genul feminin ( ... ce facem cu roşcatele ??? ... cam nedrept pentru ele să rămână neobservate).
Dacă e 13 azi nu înseamnă că e cu ghinion, e o altă zi din calendar şi cu asta basta.
Sau nu?
miercuri, 5 septembrie 2012
Ce să nu spui niciodată după sfertul academic. Ghid întârziat pentru întârziaţi
Se ştie că punctualiatatea este apanajul unui rege. ... Cum nu toţi sunt de viţă nobilă, veţi zice, a întârzia, cel puţin în limita sfertului academic, e absolut scuzabil, nu?
Ei, bine sfertul academic, înţeles ca scuză universală pentru orice tip şi orice durată a întârzierii, este o invenţie neaoşă, atât de românească, încât conţine sine qua non şi înţelesul lui lasă că se poate şi aşa/lasă că merge şi aşa (tot atât de românesc).
La universităţile din Vest, sfertul academic este, de fapt, condiţia punctualităţii, adică acel sfert de oră rezervat pentru ca studentul să nu întârzie nici măcar un minut la curs. (Poţi citi mai multe aici.) Apariţia expresiei sfert academic se datorează excesului de zel al discipolilor lui Platon, care veneau cu un sfert de oră mai devreme la Academie (instituţie înfiinţată de Platon, mai multe aici) pentru a dezbate, înainte de începerea cursurilor, lucrurile predate anterior de profesorul lor.
Dar să ne întoarcem în zilele noastre, mai precis la orele din zilele noastre, pentru că, după o introducere atât de lungă, ăsta e deja un ghid întârziat (nu ca altele sau ca altele). Admiţând că ai depăşit sfertul academic, iată ce te-ar plasa departe de ceea ce se cheamă o scuză credibilă (cu alte cuvinte, ce n-ar trebui să zici, având în vedere că deja e penibil că ai întârziat):
- mi s-a stricat ceasul - e cel mai des auzită scuză, deci deschide topul. Dacă o luăm de bună, la câte ceasuri "se strică" zilnic, ceasornicăria ar trebui să fie o afacere de succes ... (Concluzie: nu e bună de scuză, dar merge pentru orientarea profesională.)
- nu mi-a sunat ceasul - ferească Dumnezeu să îţi fi sunat deja ceasul. Mai bine mai dormi puţin. (Dar nu "în pace"... ) Te-oi trezi tu la un moment dat ...
- nu mi-am pus alarma bine - tot din seria cu ceasul. ...Nu te alarma, nu te crede nimeni ...
- m-a prins controlorul fără bilet - formularea de faţă e doar o mică parte din scenariul unui film de acţiune, în care controlorii, întotdeauna mulţi şi solizi (inclusiv femeile), îl înşfacă pe bietul elev, aflat în 368, în misiune imposibilă. Cardul cu călătorii e întotdeauna obiectul vânat, pierdut, disputat ...
- a fost pană de curent la metrou/ a deraiat metroul - şi ca mijloc suplimentar de convingere: o să mă vedeţi la ştirile de la ora 5 ...
- s-a stricat maşina mamei - atenţie! niciodată, în nicio dimineaţă nu se strică maşina tatălui. Câteodată, în aceeaşi dimineaţă, cam la aceeaşi oră, se strică maşinile a 4-5 mame ... Ciudat ... Sau nu?
- mi-a venit o rudă din provincie - atenţie! rudele din provincie călătoresc doar noaptea şi vin în vizită întotdeauna la 7,30-8,00 a.m.
- mi-a fost rău toată noaptea - oricum ar fi, adică şi dacă stai pe net toată noaptea şi dacă ţi-a fost rău, vei avea a doua zi, de dimineaţă, cam aceeaşi faţă.
Problema e nu ce faţă faci, ci cum faci faţă ...
Şi acum să arunce cu piatra cine nu a întârziat niciodată. Iar păcătoşii să recunoască.
Ei, bine sfertul academic, înţeles ca scuză universală pentru orice tip şi orice durată a întârzierii, este o invenţie neaoşă, atât de românească, încât conţine sine qua non şi înţelesul lui lasă că se poate şi aşa/lasă că merge şi aşa (tot atât de românesc).
La universităţile din Vest, sfertul academic este, de fapt, condiţia punctualităţii, adică acel sfert de oră rezervat pentru ca studentul să nu întârzie nici măcar un minut la curs. (Poţi citi mai multe aici.) Apariţia expresiei sfert academic se datorează excesului de zel al discipolilor lui Platon, care veneau cu un sfert de oră mai devreme la Academie (instituţie înfiinţată de Platon, mai multe aici) pentru a dezbate, înainte de începerea cursurilor, lucrurile predate anterior de profesorul lor.
Dar să ne întoarcem în zilele noastre, mai precis la orele din zilele noastre, pentru că, după o introducere atât de lungă, ăsta e deja un ghid întârziat (nu ca altele sau ca altele). Admiţând că ai depăşit sfertul academic, iată ce te-ar plasa departe de ceea ce se cheamă o scuză credibilă (cu alte cuvinte, ce n-ar trebui să zici, având în vedere că deja e penibil că ai întârziat):
- mi s-a stricat ceasul - e cel mai des auzită scuză, deci deschide topul. Dacă o luăm de bună, la câte ceasuri "se strică" zilnic, ceasornicăria ar trebui să fie o afacere de succes ... (Concluzie: nu e bună de scuză, dar merge pentru orientarea profesională.)
- nu mi-a sunat ceasul - ferească Dumnezeu să îţi fi sunat deja ceasul. Mai bine mai dormi puţin. (Dar nu "în pace"... ) Te-oi trezi tu la un moment dat ...
- nu mi-am pus alarma bine - tot din seria cu ceasul. ...Nu te alarma, nu te crede nimeni ...
- m-a prins controlorul fără bilet - formularea de faţă e doar o mică parte din scenariul unui film de acţiune, în care controlorii, întotdeauna mulţi şi solizi (inclusiv femeile), îl înşfacă pe bietul elev, aflat în 368, în misiune imposibilă. Cardul cu călătorii e întotdeauna obiectul vânat, pierdut, disputat ...
- a fost pană de curent la metrou/ a deraiat metroul - şi ca mijloc suplimentar de convingere: o să mă vedeţi la ştirile de la ora 5 ...
- s-a stricat maşina mamei - atenţie! niciodată, în nicio dimineaţă nu se strică maşina tatălui. Câteodată, în aceeaşi dimineaţă, cam la aceeaşi oră, se strică maşinile a 4-5 mame ... Ciudat ... Sau nu?
- mi-a venit o rudă din provincie - atenţie! rudele din provincie călătoresc doar noaptea şi vin în vizită întotdeauna la 7,30-8,00 a.m.
- mi-a fost rău toată noaptea - oricum ar fi, adică şi dacă stai pe net toată noaptea şi dacă ţi-a fost rău, vei avea a doua zi, de dimineaţă, cam aceeaşi faţă.
Problema e nu ce faţă faci, ci cum faci faţă ...
Şi acum să arunce cu piatra cine nu a întârziat niciodată. Iar păcătoşii să recunoască.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
