joi, 13 septembrie 2012

13 cu ghinion?

Azi, 13, vorbim despre superstiţii. Nu despre cele din seria dacă îţi trece calea o pisică îţi merge rău, la fel dacă te întorci din drum, ci despre ceva foarte particularizat: superstiţii, să le zicem, şcolăreşti (că dacă le zicem "copilăreşti" putem fi acuzaţi de idei preconcepute).
Conform celei mai utilizate surse de explicare a sensurilor unui cuvânt (adică DEX, dar eu vă recomand şi DEXI), superstiţia este o prejudecată care decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămăşiţe ale animismului şi ale magiei.

Dincolo de informaţia (destul de rigidă uneori) lexicografică, trebuie să recunoaştem că noi, profanii, inventăm superstiţii de fiecare dată când suntem speriaţi sau disperaţi. De fapt, cu cât suntem mai speriaţi sau mai disperaţi (sau mai neştiutori), cu atât mai repede înzestrăm niscaiva obiecte cu puteri speciale sau virăm trei paşi stânga/dreapta sau înainte/înapoi, după caz, mai graţios chiar decât nuntaşii Zamfirei.

Fiindcă luni începe şcoala şi cu scuzele ne-am lămurit, hai să vedem cam ce poate asigura (în viziune profană) succesul şcolar total:
- să dormi cu cartea sau cu caietul sub pernă înainte de teză sau de examen pentru  a ţi se "aşeza" cunoştinţele ... în cap (ce uşoară ar fi viaţa! ... Ar înflori o industrie a pernelor-matematică, pernelor-geografie etc. Suprarealist, totuşi ... Revenind la realitate, dacă te doare capul, nu înseamnă că ai deja toate lecţiile ajunse "la destinaţie", ci doar că ţi-ai pus tot ghiozdanul sub pernă ... );
- dacă îţi cade cartea, te ascultă la materia respectivă (cât ghinion să ai, să fii în acelaşi timp şi mototol şi în atenţia profesorului... );
- să foloseşti acelaşi stilou la toate lucrările, desigur dacă ai dat iniţial lovitura la vreun test (amuletele indiene sunt nimic pe lângă stiloul păstrat, tocit, spart, lipit, din clasa a V-a ... );
- dacă în drum spre şcoală se strâng trei elevi, să nu stai la mijloc, că te ascultă (din disperare, sacrifici chiar şi perceptul "între două nu te plouă");
- unde se deschide cartea, la întâmplare, acolo găseşti subiectul de teză (dacă ai o bănuială, poţi trişa, pentru efectul artistic - pui un semn ...);
- dacă prima persoană care te salută în şcoală e un tip brunet, ai noroc toată ziua, dacă e un tip blond, vei avea o zi naşpa - se aplică şi pentru genul feminin ( ... ce facem cu roşcatele ??? ... cam nedrept pentru ele să rămână neobservate).

Dacă e 13 azi nu înseamnă că e cu ghinion, e o altă zi din calendar şi cu asta basta.
Sau nu?


45 de comentarii:

  1. Cred ca multi dintre noi am inventat, la un moment dat, una dintre aceste superstitii... :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Musai,să ieși cu dreptul din casă, și, tot la fel, să intri în clasă, dacă nu vrei să fii ascultat/ă la vreun obiect mai nașpa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uite că asta mi-a scăpat. Şi o ştiam, că doar am aplicat-o ...

      Ștergere
  3. Să mă grăbesc, să nu fie comentariul cu nr. 13!
    Deci: intru cu dreptul, nu cu stângul; nu m-apuc de un curs să-l învăt martea, că-mi merge rău; nu mă-ntorc din drum. Gata! Am mărturisit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că am antidotul pentru tine: ţine un usturoi în buzunar.

      Oooops! Asta e tot superstiţie. :(

      Ștergere
  4. Mda... Unui prof de-al meu, om lucid și raționalist, i-au luat foc din senin, la distanță de cîțiva ani două autoturisme, ambele în zi de 13. Omul și-a reconsiderat raționalismul. Recent unui amic i-a luat foc mașina chiar în service. Era 13 ale lunii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci 13 chiar e 13. Dacă nu crezi că 13 e 13, atunci poate ar fi bine măcar să nu-l negi?

      Ștergere
  5. Poate nu știați... dar la bridge dama stă după valet și, în majoritatea mult peste probabilitatea calculată a cazurilor, cine are nouarul într-o culoare deține și dama. Cum predau și probabilități, știu să le calculez. Dar sînt lucruri pe pămînt și în cer, Horațio, care scapă rațiunii. De pildă nouarul și dama.

    Cine crede că, atunci cînd rătăcești un obiect în casă, e inutil să întorci un pahar cu fundul în sus... poate continua să caute obiectul pierdut!

    De fapt, e simplu: lucrurile au și ele „duh” chiar dacă noi le insuflăm acest duh. Și dacă nu ați văzut niciodată o stafie, nu vă pierdeți speranța. Nici nu te aștepți cînd apar, ăsta e și hazul lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca în "Iluzia colectivă"? Acolo e explicabil prin "misterele Bucureştilor" ;)

      Totuşi, sunt de acord că lucrurile au un "duh" al lor, în special casele, imprimat de oamenii care le-au locuit.

      Ștergere
  6. Revin: chestia cu dama și nouarul o știu toți jucătorii de bridge profesioniști. Nu există nicio explicație rațională. Se aplică și gata. La fel este principiul (a)simetriei al lui Culbertson (tot la bridge) care nu are o fundamentare riguros științifică.

    Cred că aproape oricine a avut copii mici și pisici a constatat că aceștia „văd” -clar și acut - prezențe care pentru noi, subiecți umani și adulți, sînt invizibile. Foarte mulți copii au cîte un prieten nevăzut. S-au dat explicații psihologice, dar nu m-au convins niciodată. Cred mai degrabă ce constat pe viu și am văzut... că e nevăzut.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Copiii oricum percep lumea prin prisma unor reguli care scapă adulţilor. Povestitorul Creangă îşi amintea cu nostalgie cum, în copilărie, transforma un băţ în cel mai năstruşnic armăsar. Blaga, copil, încerca să rupă cerul în două fixând cu privirea, împreună cu alt copil, un punct pe cer şi apoi "virând" spre direcţii opuse. Sperau că în acest fel pot rupe cerul în două şi pot afla ce se află dincolo de el. Eliade, tot copil, intră în camera "interzisă" (cu siguranţă, salonul familiei) şi se simte ca într-o boabă de strugure verde.
      Cred că e vorba de vârsta jocului aici, nu de misticism.

      Ștergere
    2. E vorba de percepție extrasenzorială. La copii să zicem că se explică prin fantezia debordantă. Dar la pisici?

      Oricine a lucrat în teatru știe că anumite teatre au „stafia” lor și acelea sînt cele mai bune! Duhul pune umărul la crearea misterului teatral. Cele mai multe legende despre apariții stranii se leagă la noi de Sala de la Grădina Icoanei, unde stafia ar fi chiar dna Bulandra. În Anglia, care are cel mai mare număr de fantome pe cap de locuitor, fantomele teatrelor sînt privite ca realități indiscutabile.

      Ștergere
    3. Aşa cum prezentaţi, stafiile sunt chiar ... agreabile.

      P.S. De notat: să fiu mai atentă la ce face July (pisica mea).

      Ștergere
    4. Neapărat! A mea, Dosia, percepe evident lucruri nevăzute. Ca să nu mai spun că, dacă unul din familie e plecat din oraș și revine acasă, ea se manifestă încă de la aterizarea avionului, anticipînd sosirea.

      Ștergere
  7. Asta cu picatul cartii o stiam si eu :)))) si mai era chestia ca dupa ce pica trebuie sa-l calci pentru a nu te asculta. Eu de tinut nu am tinut decat una, sa nu mananc cand am deschis un caiet/carte pentru a nu-mi manca mintile :)))) ... o aveam de mica in cap insa de multe ori fiind atat de ocupata mancam si invatam in acelasi timp si nu s-a intamplat nimic. Oricum, copii find eram usor influentabili.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Credeam că nu mai comentează nimeni, fiindcă urma comentariul cu nr. 13. :)))
      Deci s-a inventat şi antidotul pentru cartea scăpată, să nu te asculte :)
      Pe cea cu mâncatul în timp ce înveţi n-o ştiam, dar pentru mine e cam târziu s-o mai aplic :(

      Ștergere
  8. Cui ii e frica de 13 poate sa foloseasca 12bis!Cel mai rau e sa vezi un popa pe strada, ca trebuie sa gasesti imediat un militian, sa se neutralizeze.Si trebuie si sa te deschei la un nasture.Dar daca vezi un sobor de preoti ce faci, ramai despuiat?:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))
      Eu ştiam aşa: dacă vezi un popă cu geantă, trebuie să numeri trei geamuri sparte, tot ca să se neutralizeze. Dar de când cu termopanele ... :(

      Ștergere
    2. deci ca idee, vedeţi (în caz că mai citiţi careva după 3 luni de la publicare :D) cu ce sunt asociaţi preoţii şi religia în subconştient? că bănuiesc că de aici vine superstiţia, preotul asociat cu moartea şi nu cu nunta, frica şi nu iubirea de D-zeu...

      Ștergere
    3. Presupun ca asupra asocierii involuntare, subconstiente, in mintea noastra, a preotului cu moartea si nu cu nunta se manifesta pregnant si influenta culorii vesmintelor preotesti (negre), care evoca (pt noi) doliul, nu bucuria. Poate, daca "rasa" (haina) preoteasca ar fi alba...

      Ștergere
  9. Pai la tine e mai complicat! se pune si daca spargi tu geamurile?Ca popa fara geanta nu se exista!:)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Popă fără geantă nu, da' popă cu dascăl care duce geanta se poate! Da' ar fi chiar noroc chior!
      Şi dacă vrei să le spargi e greu, că termopanele ca termopanele, da' nici cu praştia nu se mai joacă nimeni ...
      Cred că o preiau pe cea cu miliţianul ;) ... Da' crezi că poa' să fie poliţist?

      Ștergere
  10. Asta e ghinion de 13 bis, ca tot la spam ma duc....

    RăspundețiȘtergere
  11. E absolut devastator să-ți ureze cineva noroc sau baftă dacă pleci la pescuit sau la vînat. Dar e mult mai grav dacă întîlnești un popă în drum. Noroc că ei nu se prea trezesc la ora cînd se pleacă la pește. Am participat la un concurs de pescuit la care a participat (concurent) și un protoiereu.

    N-a prins NIMENI absolut nicio coadă de pește în afară de părintele care chiar a cîștigat concursul și de Horațiu Mălăele care a venit mai tîrziu și-l suspectez demult că are legături cu Necuratul. Au fost vreo 40 de concurenți care pot atesta faptul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))) (Inutil să vă spun că aveţi umor.)

      Ștergere
    2. Școala în care, prin concurs, am fost profesoară,25 de ani, are nr. 13. Ambii mei fii, de a căror evoluție sunt mândră, au fost elevii aceleiași instituții.
      p.s. dacă îți iese popa în cale, trebuie să găsești la repezeală un nasture, pe care să-l atingi.
      Să nu fiu întrebată care ar fi explicația, pentru că habar nu am.

      Ștergere
    3. Deci un 13 cu noroc! (Dar norocul şi-l mai face şi omul cu mâna lui.)

      Ce constat e că "popa care îţi iese în cale" e superstiţia cu cele mai multe antidoturi: să vezi un "miliţian", să numeri 3 gemuri sparte, să învârţi un nasture.
      Până la urmă, o fi ceva cu "popa care îţi iese în cale".

      Ștergere
    4. Nu orice 13 e malefic. Mai ales data și prezența a 13 persoane la masă (încă de la Hristos și cina cu pricina, aceasta fiind originea superstiției). Tramvaiul 13 de pildă n-a deraiat niciodată. Dar... nu mai există. Totuși, eu n-aș da concurs la școala 13.

      De popa întîlnit pe drum (în biserică e OK) te poți apăra prin mijloacele expuse. Dar nu cînd mergi la pescuit!

      Mai grav e că, peste puțină vreme, probabil pe la finele anului viitor, voi avea de tradus... piesa aceea a lui Shakespeare căreia nu i se pronunță numele. E una dintre cele mai puternice „credințe” în teatru, chiar dacă unii au regizat-o, au jucat în ea și au supraviețuit. Efectele atribuite ei sînt foarte grave, în principiu letale. Să văd cum mă descurc. În orice caz nu e bine să rostim/scriem numele respectiv. Eu o s-o traduc, dar titlul îl las pe seama editorului, să-l noteze.

      Ștergere
    5. "E absolut devastator să-ți ureze cineva noroc sau baftă dacă pleci la pescuit sau la vînat. Dar e mult mai grav dacă întîlnești un popă în drum."
      "De popa întîlnit pe drum (în biserică e OK) te poți apăra prin mijloacele expuse. Dar nu cînd mergi la pescuit!"
      Cand mergi la pescuit (despre vanatoare n-am habar) si ai vreunul dintre ghinioanele astea remediul este sa-ti dezbraci pantalonii si sa-i imbraci "invers" (nu "pe dos", ci cu slitul la spate)... :D

      Ștergere
    6. "să dormi cu cartea sau cu caietul sub pernă..."
      Hm! PARCA nu-i chiar cu totul nejustificata opinia: daca esti atat de preocupat de insusirea materiei incat - dupa ce dupa-amiaza / seara ai citit "materia" - seara ultimul gest este sa pui cartea / caietul sub perna, este probabil ca si in timpul somnului subconstientul tot acel domeniu sa-l "pritoceasca", tot de el sa fie preocupat (poate sa si conduca la vise despre materia invatata / lucrarea scrisa care urmeaza / etc), ceea ce nu este exclus ca INTR-ADEVAR sa favorizeze fixarea mai buna / mai "la suprafata" (mai usor accesibile) a cunostintelor care este de asteptat ca vor fi solicitate in viitorul apropiat.
      (Bineinteles insa ca "metoda" nu functioneaza daca acest gest este SINGURUL "efort" depus pt insusirea materiei, invatatul propriu-zis fiind neglijat.)

      "dacă îţi cade cartea, te ascultă la materia respectivă"
      Probabil o nerealista generalizare a unui caz particular care nu este lipsit de justificare, de "acoperire in realitate": dacă îţi cade cartea LA INCEPUTUL "OREI", atunci cand profesorul rasfoieste catalogul (sau parcurge "clasa" cu privirea) cautand urmatoarea "victima" pe care s-o "asculte" - atunci cand in clasa este mult mai liniste decat de obicei (cel putin asa era "pe vremea mea") - caderea cartii provoaca un zgomot care "sparge" linistea, singularizand astfel "nefericitul elev" din masa (altfel - in acele momente - relativ uniform-amorfa) a elevilor clasei, ceea ce CHIAR ESTE probabil sa conduca la "ascultarea" acelui elev.

      "unde se deschide cartea, la întâmplare, acolo găseşti subiectul de teză"
      Daca gestul este repetat (in clasa, "in plenul colectivului" de elevi care "colaboreaza" intre ei la dezbaterea probabilitatii de a "cadea" diferite subiecte) de un numar suficient de mare de elevi, insasi deschiderea repetata a manualului la diferite subiecte poate fi considerata a reprezenta: 1). o ultima si sumara repetitie a materiei (o privire - chiar si fugara - asupra textului poate sa "inregistreze" - fie si subliminal - o oarecare cantitate de cunostinte, si MAI ALES sa readuca in minte "planul lectiei" - aspectele subiectului care nu trebuiesc omise in prezentare; si 2). o initiere a unei etape de concentrare (subconstienta, deci cu atat mai eficace) a preocuparilor si gandurilor elevilor asupra materiei si respectiv asupra lucrarii care se apropie, o asemenea dispozitie psiho-intelectuala facilitand rememorarea celor invatate si poate chiar scoaterea unor cunostinte insuficient insusite din subconstientul inaccesibil in planul (accesibil) al constientului.

      "ce facem cu roşcatele ???"
      Cu roscatele, cu satenele, cu cele cu parul vopsit in culori nenaturale (verde, albastru, mov etc), sau "cu suvite" - sau cu caruntele. (!) (sau am inteles eu gresit ca fusese vorba despre "prima persoana"? Sau cadrele didactice nu sunt considerate persoane?)

      "Dacă e 13 azi nu înseamnă că e cu ghinion, e o altă zi din calendar şi cu asta basta."
      Daca n-ar fi asa, CE s-ar face cei care (ca mine) sunt nascuti intr-o zi de 13?
      Unde mai pui ca 13 este ghinionist doar in conceptia noastra occidentala, extrem-orientalii (chinezii) considerand "cu noroc" numarul 3 (alcatuit din yin, yang si unitatea dintre acestea), "cu ghinion" fiind considerat numarul 4 care "sparge armonia"; la chinezi hotelurile n-au etajul 4 (ci 3 bis) - SAU au acolo "etajul administrativ" (unde lucreaza personalul ("mentenanta" (meseriasii care repara ce se strica), spalatorii, curatatorii, bucatariile room-service, contabilitate, centrala telefonica samd), unde sunt depozitele "de mana" etc)

      Ștergere
    7. Camelia Săpoiu (13 septembrie 2012, 23:23):
      "De-aia au şi rămas anonime ..."
      ...ca oricare alte creatii folclorice. (Sa nu uitam ca cele mai autentice creatii folclorice actuale sunt "bancurile" si injuraturile - si (a propos) si superstitiile; cine vrea sa ma contrazica este rugat sa-mi precizeze CARE dintre caracteristicile definitorii ale creatiei populare (folclorului) nu este respectata de aceste categorii de creatii - eu CANDVA parca invatasem ca acele caracteristici ar fi trei: autor anonim, circula pe cale orala ("din gura-'n gura") si se imbogatesc mereu... ACUMA se considera altfel?

      Camelia Săpoiu (13 septembrie 2012, 23:33):
      "Cred că am antidotul pentru tine: ţine un usturoi în buzunar.
      Oooops! Asta e tot superstiţie."
      Pai CUM altfel poate fi combatuta o credinta irationala (cum este o superstitie) decat TOT cu ceva irational? Vrei s-o combati logic? Te asculta, te aproba ("iti da dreptate") - si "crede" in continuare...

      Ștergere
    8. Horia Gârbea:
      14 septembrie 2012, 00:25: "Mda... [...] Omul și-a reconsiderat raționalismul."
      14 septembrie 2012, 00:32: "Poate nu știați... [...] în majoritatea mult peste probabilitatea calculată a cazurilor..."
      14 septembrie 2012, 00:43: "Nu există nicio explicație rațională. Se aplică și gata. [...] Cred mai degrabă ce constat pe viu și am văzut... că e nevăzut."
      SI EU sunt de formatie realista, si eram deprins sa cred in calculul probabilitatilor si in rezultatele experimentelor repetabile - PANA "m-am apucat de" taximetrie. Acum deja sunt convins ca (fara sa fi reusit sa gasesc vreo explicatie rationala pt asta) poti sa ai o "zi (personala*) buna" (dpdv al taximetriei) - sau respectiv una proasta, ca daca "ti se leaga" un numar de curse "una dupa alta" (fara sa zaci prin statii) trebuie sa nu intrerupi "seria" cu nici un chip si sub nici un motiv** - sau sa risti ("risc" aproape sigur) sa intrerupi seria de "noroace" (SI invers: ca daca "nu ti se leaga" nicicum, ci stai cu orele prin statii, e mare sansa (aproape sigur) sa ti se "sparga ghinionul" daca nu insisti, staruind sa continui, ci "intrerupi sirul" facand o pauza in care sa faci cu totul altceva: stai la vreo "coada" amanata mai demult, sapi in gradina, mergi (cu partenera / prietenii) la vreun spectacol, faci curat in casa / curte / gradina / la strada, etc)
      * Ziua medie de taximetrie poate sa fie in general buna sau rea, in functie de numarul de cetateni care solicita respectivul serviciu in unitatea de timp, dar "ziua personala" inseamna ca in cadrul unei zile de... cacao, cand toti colegii injura ca "nu merge" tu personal n-ai timp nici sa te... (pardon), ca "pica" o comanda taman cand esti acolo TU, nu altul, sau ca vreun pasager iti face semn cu mana sa opresti si ti se urca in masina pana nici n-ai ajuns in statie - si asta in mod repetat - sau (invers) ca in cadrul unei zile medii acceptabile (sau chiar bunicele) PE TINE nu "te iau" pasagerii: din statie pleaca (cu pasager) ba masina din fata ta, ba cea din spatele tau, numai tu nu te urnesti din loc, si comenzi acolo in apropiere nu vin (iar pt cele mai departisoare, da' la care te-ai duce numa' ca sa scapi de acolo, au prioritate alti colegi care sunt mai aproape), iar cand IN SFARSIT pleci cu vreun client intr-o amarata de cursa de 4-5 lei, dupa ce ai plecat vin cateva comenzi "bune" (manoase) una-dupa-alta exact langa statia din care numa' ce plecasesi.
      ** Din aceasta pricina noi, taximetristii mai versati, ne straduim sa nu ramanem niciodata*** fara "bani de rest", ca sa nu fim eventual nevoiti sa intrerupem o "serie buna" pt a schimba "banii mari" pe la vreun butic, si ne cam straduim sa NICI nu rabdam prea mult pana sa mergem undeva "sa ne usuram", TOT ca sa nu fim nevoiti sa ne oprim (obligatoriu) cand TARE n-am vrea.
      *** Seriile astea bune nici nu au repetabilitate la interval prestabilit, ca sa stii dinainte cand urmeaza una, nici nu se anunta dinainte in vreun oarecare fel - pur-si-simplu constati ca O AI, ca este in curs.

      Ștergere
  12. Eu nu cred in superstitii, dar inexplicabil nu pot sa ma abtin sa nu intorc cutitul pe o parte, de fiecare data cand il vad ca sta cu taisul in sus. Ciudat. E singurul lucru de natura superstioasa pe care il fac si e aproape ca o complusie, nu din vreo credinta anume in superstitia legata de acest lucru care zice ca inseamna cearta in familie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi dacă verşi sare înseamnă ceartă, cu antidotul să o "stingi" cu apă.

      Ce mi-a intrat mie în obişnuinţă, un fel de ritual mai mult decât superstiţie, este să "trasez" cu cuţitul o cruce pe dosul pâinii înainte de a o tăia. Moştenire de la bunica din partea mamei. Dar fac mai rar gestul, de când cu pâinea feliată.

      Ștergere
    2. O fi actiunea "refleza", negandita, de tip superstitios, dar nu este catusi de putin nemotivata: in primul rand un tais indreptat in sus este o invitatie adresata sortii ca sa se intample accidentul (taierea), iar apoi, o lama de cutit vazuta (de sus, de la nivelul ochilor) "din profil", din directia unde forma nu prea are consistenta, permite usor privirii sa "scape" din vedere faptul ca acolo este deja ceva (si inca un ceva de o inaltime care nu e chiar neglijabila - cat latimea lamei cutitului) si - in cazul in care punem pe masa ceva (spre ex o farfurie cu supa fierbinte, careia nu mai stim cum sa-i dam drumul mai repede din mana, fiindca ne frige) pe lama cutitului astfel instalat - sunt toate sansele ca lichidul fierbinte sa se rverse din recipient riscand sa opareasca pe cineva.

      Ștergere
  13. Din cauza fricii de numarul 13 in aeronavele Tarom si Air France(nu stiu daca si la alte companii) nu se mai numeroteaza randul nr 13, se trece direct la 14.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine-ai revenit!!! Ţi-am simţit lipsa pe-aici. ;)

      Ştii că ai lăsat comentariul cu nr. 31, da?

      Ștergere
  14. De la scoala nu imi amintesc decat ca trebuia sa intru cu dreptul in clasa. :))
    La fel ca si Annarkali, am grija sa intorc mereu cutitul, desi nu am superstitii. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ... Păi atunci de ce îl întorci?

      Ștergere
    2. Din acelasi motiv pentru care nu duc la gura cutitul: ne speria mama cand eram mici, ca poate incepe un cutremur din senin si ne taiem. Nu mai cred in asta, dar a ramas obisnuinta. :))

      Ștergere
  15. Un cutremur este relativ putin probabil sa inceapa "din senin", dar un cutit (mai ales "cu varf") dus in apropierea fetei si ochilor (la gura) este un risc mare de a se intampla un accident, fie la un usor ghiont (eventual chiar involuntar, "din trecere", dat de cineva care trece prin spate, sau un sughit, un stranut, o tuse ivita brusc - sau chiar si izbucnirea intr-un necontrolat hohot de ras (sau de plans).

    RăspundețiȘtergere
  16. Apropos de serii negre, la jocurile de cărți, sau rummy se spune că „se plasează cartea”. Adică un jucător are baftă toată seara, altul invers. De aceea locurile la masă se trag la sorți la începutul fiecărei runde. Deși se mai spune: Nu-i locu', e dobitocu'.

    N-am observat în China chestia cu etajul 3. Doar că numerotarea ncepe cu 1 de la parter: 1-2-3 nu P-1-2...

    RăspundețiȘtergere
  17. N-am fost niciodata in Extremul Orient, am re-povestit din lecturi. (Probabil ideea este aplicata doar in hotelurile "traditionale", destinate localnicilor, nu si in cele destinate preponderent turistilor - si nu exclud ideea ca (dat fiind f dezvoltatul simt de afaceri ai celor de pe-acolo) in aceste hoteluri "pt straini" sa lipseasca nu etajul 4, ci etajul 13...)
    Numerotarea parterului cu 1 este probabil copiata de la americani, ei numara nu etajele ci "podelele" (planseele).

    Nu sunt jucator de bridge (abia-abia stapanesc rudimentar principiile de baza si licitatia naturala, de cea conventionala nici nu poate fi vorba, nici macar la nivel elementar) dar - din cate stiu eu - (tocmai pt contracararea influentei norocului asupra rezultatului jocului) in bridge-ul competitional o echipa este formata nu din doi jucatori (o pereche), ci din patru jucatori (doua perechi), si in competitie o manşa jucata intre doua echipe consta in jocul la doua mese (la fiecare masa jucand cate una dintre perechile fiecarei echipe): la una dintre mese cartile sunt distribuite celor patru jucatori in mod "normal", aleator (ca la oricare joc de carti), pe cand la a doua masa cartile jucatorilor sunt alese (de catre unul dintre dealerii competitiei) astfel incat sa rezulte aceeasi distributie a cartilor, dar cartile care la prima masa sunt atribuite jucatorilor perechii echipei N-S la cealalta masa sunt atribuite (in aceeasi ordine) jucatorilor echipei E-V (si reciproc), rezultatul mansei constand din suma rezultatelor de la ambele mese. In acest fel, fiecare echipa are sansa de a juca atat cu una dintre jumatatile pachetului de carti (impartita perechii de la o masa) cat si cu cealalta jumatate (la cealalta masa), astfel importanta norocului / ghinionului fiind daca nu chiar anulata - macar diminuata considerabil, pana la a fi aproape imperceptibila.

    RăspundețiȘtergere

Idei pentru 15 Ianuarie la școală