Ani de liceu cu emoţii la română...
Astăzi a fost ziua absolvirii pentru generaţia 2011. Anii de liceu "cu emoţii la română" s-au dus şi de azi devin amintire.
La fel, tabloul elevilor la ultima lor oră de dirigenţie, stând în bănci atât de emoţionaţi şi atât de frumoşi, încărcaţi cu bucuria ceremoniei de absolvire şi aşteptând să fie strigaţi după catalog pentru ultima oară în viaţa de elev.
Privindu-i, m-am identificat cu ipostaza contemplativă a poetului care devine martorul maturizării unei generaţii. De aceea, în loc de rămas bun, poetul necuvintelor a vorbit în locul meu:
Adolescenţi pe mare - Nichita Stănescu
Această mare e acoperită de adolescenţi
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu braţul, de curenţi,
mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Şi aştept
un pas greşit să văd, sau o alunecare
măcar pân'la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.
Drum bun generaţiei 2011!
Drum bun, 12 F!
La fel, tabloul elevilor la ultima lor oră de dirigenţie, stând în bănci atât de emoţionaţi şi atât de frumoşi, încărcaţi cu bucuria ceremoniei de absolvire şi aşteptând să fie strigaţi după catalog pentru ultima oară în viaţa de elev.
Privindu-i, m-am identificat cu ipostaza contemplativă a poetului care devine martorul maturizării unei generaţii. De aceea, în loc de rămas bun, poetul necuvintelor a vorbit în locul meu:
Adolescenţi pe mare - Nichita Stănescu
Această mare e acoperită de adolescenţi
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu braţul, de curenţi,
mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Şi aştept
un pas greşit să văd, sau o alunecare
măcar pân'la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.
Drum bun generaţiei 2011!
Drum bun, 12 F!
Ar fi mers si "Liceu cimitir al tineretii mele" de Bacovia ? :D
RăspundețiȘtergerePoate dacă ar fi trebuit să vină din partea unui elev... Ţie sigur nu ţi se potriveşte, cel puţin partea cu "Şi azi mă-nfiori, / Liceu, cimitir al tinereţii mele". Doar n-ai avut nicio absenţă tot anul, nu?
RăspundețiȘtergereAnii de liceu au reprezentat pentru fiecare dintre noi cei mai frumosi ani, cu ajutorul profesorilor am invatat sa alegem drumul corect in viata, iar acum, la final, ne este foarte greu sa zicem ADIO. Sper sa fiti mandra de generatia ce tocmai a absolvit si sa lasati timpul sa cearna amintirile. Sper sa va aduceti aminte cu drag de noi in anii ce vor urma. Multumim pentru ce ati fost si sunteti pentru noi si noile generatii.
RăspundețiȘtergereEste incredibil cat de repede se scurge timpul....Parca totul este un vis,din care cred si sper sa ma trezesc,in banca mea de langa perete,pregatindu-ma de o noua ascultare....
RăspundețiȘtergereVa multumim pentru tot...pentru dragostea purtata,pentru fiecare indemn si fiecare nota data,pentru fiecare moment petrecut impreuna.
Acum,ne desprindem aripile ...luandu-ne ramas bun...pornind pe un nou drum...invatand sa zburam singuri...
Sper sa ne pastrati in suflet pentru totdeauna si sa nu uitati un lucru: ati fost,sunteti si veti ramane in inimile noastre! :(
Va multumim pentru tot ce ati facut pentru noi,pentru fiecare zambet din diminetile zilelor de liceu si pentru toate sfaturile impartasite direct sau indirect. Sunt convinsa ca tot 12 F-l este de acord cu mine !
RăspundețiȘtergereVa iubim pentru ceea ce sunteti si pentru ceea ce ne-ati invatat ! :*:*
Filoti Alexandra.
La inceput a fost povestea altora.Am vazut si-am vrut si eu.Am pornit.Am oprit.Am pornit din nou.Aglomerat drumul.Asa a pornit viata de liceean.Greu.Fara mama,fara tata.Eram entuziasta si bine intentionata.Or pentru asta nu se dau medalii.Bateam la usi si asteptam paine si sare,deseori nu primeam raspuns nici la "buna ziua".Munceam.Poate ma plangeam prea mult.Noroc c-am intalnit si usi deschise,si oameni care sa ma ajute(sigur va regasiti in aceste cuvinte).Intr-un final am reusit.A fost greu pana am inteles ca nu-i usor.Din clasa a IX-a povestea vietii de liceean are noi eroi.Va multumim!
RăspundețiȘtergereNu mi-am imaginat niciodata ca ultima zi de liceu va fi atat de grea. Nu am crezut ca toti vor fi atat de apropiati. Si totusi, uite ca asa a fost: impreuna, colegi, profesori si parinti zambind sau plangand cu atata emotie.
RăspundețiȘtergere12 F: o clasa...minunata! O clasa frumoasa, nu mereu unita, nu mereu cu rezultate bune la invatatura, nu toti prieteni. Insa, amintirile vor ramane mereu: situatii in care ne hotaram toti sa chiulim de la ultimele ore pentru ca am stat prea mult la scoala, dezbateri la orele de filosofie sau istorie, teama de lucrarile la romana, copiatul (sunt sigura ca profesorii ne vedeau insa ne lasau in pace, UNEORI!), certurile intre colegi din diferite motive, emotia din ziua tezei, frica sau dorinta de a avea multe absente...
Iata ca toate aceste lucruri au alcatuit un drum care, pana la urma, s-a terminat. De acum incepe un alt drum important: MATURITATEA.
Doresc sa le urez colegilor mei multa bafta la bacalaureat, mult succes in viata si un gram de noroc. Vom fi pentru totdeauna COLEGI!
Georgescu Loredana, XII F
[ Poate dacă ar fi trebuit să vină din partea unui elev... Ţie sigur nu ţi se potriveşte, cel puţin partea cu "Şi azi mă-nfiori, / Liceu, cimitir al tinereţii mele". Doar n-ai avut nicio absenţă tot anul, nu?]
RăspundețiȘtergereDe fapt, eu din poezia aia nu inteleg cuvantul "cimitir" ca fiind o adunatura de cadavre. Chiar mi se pare ca acel cuvant are o conotatie negativa pe care nu o merita ( nu din plin). Cimitirul e locul unde cineva ajunge cand...nu mai este. La fel si tineretea cui a scris-o, care nu mai este(de fapt nu mai era la momentu la care a scris poezia), pe care si-a trait-o in liceu, asadar eu pot intelege poezia ca pe un omagiu adus tineretii traite in liceu. nu?
Adica majoritatea cand aud cuvantul "cimitir" intr-o poezia au reactia "aaa gata e TRISTA".
@ Grecu'
RăspundețiȘtergereMăi, ţie deja ţi-e dor de liceu...
Amintiri frumoase pe care le-am trait si eu...inca suspin cand am citit comentariile si imi aduc aminte de ultima zi de liceu...trista si dureroasa,plansete si bucurii asa a fost ziua mea atunci.Nu am crezut ca intradevar anii de liceu sunt cei mai frumosi ,in toti cei 4 ani nu am observat nimic dar iti dai seama abea la sfarsitul clasei a 12-a cat de frumos este la liceu.Imi este dor sa stau in banca mea si sa ma ascund de diriga atunci cand nu aveam chef sa fiu ascultata..............Amintiri care nu pot fi uitatae niciodata..
RăspundețiȘtergereMarian Ruxandra
Pentru unii abia se termina, pentru mine au trecut 4 ani...cand au trecut? Mi-e dor de liceu!
RăspundețiȘtergereAstăzi, la o zi de la festivitatea de absolvire a facultății, cu un Like pe FaceBook de la învățatoarea mea pentru pozele de la eveniment, am citit și postarea dumneavoastră, am ”distribuit-o” către prietenii mei virtuali,și mi-am amintit de ultimul clopoțel, și rămân uimită cât de repede trece timpul.
RăspundețiȘtergereAș vrea sa vă spun că sunteți unul dintre profesorii care ne fac să ne amintim cu plăcere de perioada liceului.
Mă bucur că măcar așa, virtual, vă mai ascult!
@Corina Radu
RăspundețiȘtergereCorina Radu - acel 12 A cu nişte studii de caz grozave! Imi amintesc de tine, de clasa ta (cu toate că v-am avut elevi doar într-a XII-a), de absolvirea voastră. Pentru voi am avut atunci un catren de Blaga.
Aţi şi terminat facultatea?!!!!!
Iţi mulţumesc pentru "(re)venirea" la "anii de liceu cu emoţii la română"!