Treceți la conținutul principal

Ani de liceu cu emoţii la română...

Astăzi a fost ziua absolvirii pentru generaţia 2011. Anii de liceu "cu emoţii la română" s-au dus şi de azi devin amintire.
La fel, tabloul elevilor la ultima lor oră de dirigenţie, stând în bănci atât de emoţionaţi şi atât de frumoşi, încărcaţi cu bucuria ceremoniei de absolvire şi aşteptând să fie strigaţi după catalog pentru ultima oară în viaţa de elev.
Privindu-i, m-am identificat cu ipostaza contemplativă a poetului care devine martorul maturizării unei generaţii. De aceea, în loc de rămas bun, poetul necuvintelor a vorbit în locul meu:

Adolescenţi pe mare  - Nichita Stănescu

Această mare e acoperită de adolescenţi
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu braţul, de curenţi,
mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Şi aştept
un pas greşit să văd, sau o alunecare
măcar pân'la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.


Drum bun generaţiei 2011!
Drum bun, 12 F!

Comentarii

  1. Ar fi mers si "Liceu cimitir al tineretii mele" de Bacovia ? :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate dacă ar fi trebuit să vină din partea unui elev... Ţie sigur nu ţi se potriveşte, cel puţin partea cu "Şi azi mă-nfiori, / Liceu, cimitir al tinereţii mele". Doar n-ai avut nicio absenţă tot anul, nu?

    RăspundețiȘtergere
  3. Anii de liceu au reprezentat pentru fiecare dintre noi cei mai frumosi ani, cu ajutorul profesorilor am invatat sa alegem drumul corect in viata, iar acum, la final, ne este foarte greu sa zicem ADIO. Sper sa fiti mandra de generatia ce tocmai a absolvit si sa lasati timpul sa cearna amintirile. Sper sa va aduceti aminte cu drag de noi in anii ce vor urma. Multumim pentru ce ati fost si sunteti pentru noi si noile generatii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Este incredibil cat de repede se scurge timpul....Parca totul este un vis,din care cred si sper sa ma trezesc,in banca mea de langa perete,pregatindu-ma de o noua ascultare....
    Va multumim pentru tot...pentru dragostea purtata,pentru fiecare indemn si fiecare nota data,pentru fiecare moment petrecut impreuna.

    Acum,ne desprindem aripile ...luandu-ne ramas bun...pornind pe un nou drum...invatand sa zburam singuri...

    Sper sa ne pastrati in suflet pentru totdeauna si sa nu uitati un lucru: ati fost,sunteti si veti ramane in inimile noastre! :(

    RăspundețiȘtergere
  5. Va multumim pentru tot ce ati facut pentru noi,pentru fiecare zambet din diminetile zilelor de liceu si pentru toate sfaturile impartasite direct sau indirect. Sunt convinsa ca tot 12 F-l este de acord cu mine !
    Va iubim pentru ceea ce sunteti si pentru ceea ce ne-ati invatat ! :*:*

    Filoti Alexandra.

    RăspundețiȘtergere
  6. La inceput a fost povestea altora.Am vazut si-am vrut si eu.Am pornit.Am oprit.Am pornit din nou.Aglomerat drumul.Asa a pornit viata de liceean.Greu.Fara mama,fara tata.Eram entuziasta si bine intentionata.Or pentru asta nu se dau medalii.Bateam la usi si asteptam paine si sare,deseori nu primeam raspuns nici la "buna ziua".Munceam.Poate ma plangeam prea mult.Noroc c-am intalnit si usi deschise,si oameni care sa ma ajute(sigur va regasiti in aceste cuvinte).Intr-un final am reusit.A fost greu pana am inteles ca nu-i usor.Din clasa a IX-a povestea vietii de liceean are noi eroi.Va multumim!

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu mi-am imaginat niciodata ca ultima zi de liceu va fi atat de grea. Nu am crezut ca toti vor fi atat de apropiati. Si totusi, uite ca asa a fost: impreuna, colegi, profesori si parinti zambind sau plangand cu atata emotie.
    12 F: o clasa...minunata! O clasa frumoasa, nu mereu unita, nu mereu cu rezultate bune la invatatura, nu toti prieteni. Insa, amintirile vor ramane mereu: situatii in care ne hotaram toti sa chiulim de la ultimele ore pentru ca am stat prea mult la scoala, dezbateri la orele de filosofie sau istorie, teama de lucrarile la romana, copiatul (sunt sigura ca profesorii ne vedeau insa ne lasau in pace, UNEORI!), certurile intre colegi din diferite motive, emotia din ziua tezei, frica sau dorinta de a avea multe absente...
    Iata ca toate aceste lucruri au alcatuit un drum care, pana la urma, s-a terminat. De acum incepe un alt drum important: MATURITATEA.
    Doresc sa le urez colegilor mei multa bafta la bacalaureat, mult succes in viata si un gram de noroc. Vom fi pentru totdeauna COLEGI!

    Georgescu Loredana, XII F

    RăspundețiȘtergere
  8. [ Poate dacă ar fi trebuit să vină din partea unui elev... Ţie sigur nu ţi se potriveşte, cel puţin partea cu "Şi azi mă-nfiori, / Liceu, cimitir al tinereţii mele". Doar n-ai avut nicio absenţă tot anul, nu?]


    De fapt, eu din poezia aia nu inteleg cuvantul "cimitir" ca fiind o adunatura de cadavre. Chiar mi se pare ca acel cuvant are o conotatie negativa pe care nu o merita ( nu din plin). Cimitirul e locul unde cineva ajunge cand...nu mai este. La fel si tineretea cui a scris-o, care nu mai este(de fapt nu mai era la momentu la care a scris poezia), pe care si-a trait-o in liceu, asadar eu pot intelege poezia ca pe un omagiu adus tineretii traite in liceu. nu?

    Adica majoritatea cand aud cuvantul "cimitir" intr-o poezia au reactia "aaa gata e TRISTA".

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Grecu'
    Măi, ţie deja ţi-e dor de liceu...

    RăspundețiȘtergere
  10. Amintiri frumoase pe care le-am trait si eu...inca suspin cand am citit comentariile si imi aduc aminte de ultima zi de liceu...trista si dureroasa,plansete si bucurii asa a fost ziua mea atunci.Nu am crezut ca intradevar anii de liceu sunt cei mai frumosi ,in toti cei 4 ani nu am observat nimic dar iti dai seama abea la sfarsitul clasei a 12-a cat de frumos este la liceu.Imi este dor sa stau in banca mea si sa ma ascund de diriga atunci cand nu aveam chef sa fiu ascultata..............Amintiri care nu pot fi uitatae niciodata..

    Marian Ruxandra

    RăspundețiȘtergere
  11. Pentru unii abia se termina, pentru mine au trecut 4 ani...cand au trecut? Mi-e dor de liceu!

    RăspundețiȘtergere
  12. Astăzi, la o zi de la festivitatea de absolvire a facultății, cu un Like pe FaceBook de la învățatoarea mea pentru pozele de la eveniment, am citit și postarea dumneavoastră, am ”distribuit-o” către prietenii mei virtuali,și mi-am amintit de ultimul clopoțel, și rămân uimită cât de repede trece timpul.
    Aș vrea sa vă spun că sunteți unul dintre profesorii care ne fac să ne amintim cu plăcere de perioada liceului.
    Mă bucur că măcar așa, virtual, vă mai ascult!

    RăspundețiȘtergere
  13. @Corina Radu
    Corina Radu - acel 12 A cu nişte studii de caz grozave! Imi amintesc de tine, de clasa ta (cu toate că v-am avut elevi doar într-a XII-a), de absolvirea voastră. Pentru voi am avut atunci un catren de Blaga.
    Aţi şi terminat facultatea?!!!!!
    Iţi mulţumesc pentru "(re)venirea" la "anii de liceu cu emoţii la română"!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Model de eseu motivaţional pentru înscrierea la ASE 2018

      Zilele acestea am fost întrebată de multe persoane cum se face un eseu motivaţional pentru înscrierea la Academia de Studii Economice.       Mai jos voi prezenta o  structură de eseu motivaţional, realizată conform normelor cerute de ASE (pe care le găsiţi  aici ). Atrag atenţia că e recomandabilă personalizarea acestui "tipar". Eliminaţi din redactarea voastră cifrele care marchează paragrafele - eu am folosit numerotarea pentru a fi mai uşor de urmărit subpunctele cerute de ASE în realizarea acestui document.          Iată modelul:  ESEU  MOTIVAŢIONAL 1.  Mă numesc ......................  şi sunt absolvent(ă) a Liceului .... / Colegiului Naţional ......... din ........... Reputaţia Academiei de Studii Economice şi calitatea învăţământului de aici m-au determinat să-mi prezint intenţia de a deveni studenta/studentul acestei instituţii de învăţământ superior.  2.  Am aflat de oferta educationala a Academiei de Studii Economice de pe site-ul facultăţii,

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat

  Recentul subiect de antrenament pentru examenul de evaluare națională mi-a amintit cât de frumoase sunt textele Adinei Popescu. Pentru cine nu știe, textul 1 din subiect, cel literar, este un fragment din „Aventuri de pe Calea Moșilor” – adecvat vârstei și tematicii V-VIII. Ca să nu mai vorbim despre alte aspecte pe care le adună fragmentul ales: colegialitate, prietenie, dorința de a lucra în echipă, plus aspecte care țin de interculturalitate, dacă ne referim la „caracterele” diferite din text: o fetiță e realistă, alta organizată etc.  Faină alegere. În fine, să trec la subiect (la subiectul postării  J ). Cu clasa a VI-a la care predau am citit în semestrul I două texte de Adina Popescu: „Un păianjen care se crede Spiderman” și   „Aventurile lui Spiderman în grădină”. Cu gândul că elevii mei pun întrebări, i-am scris atunci Adinei Popescu pentru că nu știam nimic despre texte: dacă au continuare, dacă fac parte din vreun volum. Când le-am comunicat elevilor mei că îi pot scrie