Mic experiment didactic. Literatura creează emoţie

Un păianjen coborând din tavanul clasei, o poezie despre un gândăcel, copii cu poveşti despre câini şi pisicuţe pe care le au în grijă, ceva spontaneitate, sinceritate (aşa cum ştiu copiii de 11 ani), dar şi un scenariu (probat şi cu altă ocazie) pentru ultimele minute din oră.

Oră de română la clasa a V-a, cu subiectul "Opera literară şi textul literar".
Discutăm, descoperim, definim. Ne întoarcem la cărţi. Conduc discuţia de la cărţi către animale, apoi către responsabilitate şi afecţiune.

Poveştile copiilor sunt vii şi frumoase: pisicuţe alintate prind viaţă prin povestirea unei fetiţe cu privire întotdeauna atentă şi gravă, un băiat vorbăreţ ne face părtaşi la cât de mult îl bucură veselia şi vioiciunea câinelui său. Uităm pentru o clipă că tocmai am definit opera literară. Ora este pentru câteva minute un loc unde prind viaţă câini de la bunici, papagali, peştişori şi iar pisici.

Cer elevilor să scrie pe un post-it un cuvânt prin care să definească starea de spirit din acel moment.
Ora 9.54: fericire, bucurie, foarte înduioşată, bucurie, fericire, etc. Lipim hârtiuţele în partea stângă  a tablei.

Un păianjen abia vizibil coboară din tavan. Ochii albaştri din prima bancă întreabă plini de nerăbdare. Să-l prindem? să-l omorâm? să-l aruncăm? Îi răspund tot din priviri cu o secundă înainte ca întrebările să prindă glas - să-l lăsăm în pace. Apoi anunţ că voi citi un text literar integral: "Gândăcelul" de Elena Farago. Unii dintre copii, puţini, cunosc poezia. Ştiu, dincolo de manuale şi de programe, că gândăcelul Elenei Farago trebuie să se facă auzit în copilăria fiecăruia, aşa că alegerea mea e simplă. Dau glas versurilor. Cu intonaţie, cu răbdare. Ochii elevilor mei sunt toţi aţintiţi către ecranul unde se proiectează textul. Dincolo de liniştea clasei, simt cum pisicuţele şi câinii de acasă sau de la bunici se cuibăresc în sufletele copiilor, atât de tăcuţi deodată.

Ora 10: vreau stările lor redate printr-un cuvânt, din nou. Tristeţe, tristeţe, tristă, melancolie, supărat, dezamăgit, melancolie  ... Lipim şi tristeţea, în partea noastră dreaptă, pe tablă.

Citim notiţele, pe rând, şi întreb ce s-a întâmplat de la ora 9,54 la 10.  Am citit o poezie! vine răspunsul spontan şi nimeni nu râde, nimeni nu răsuflă ... Pisicuţele şi câinii lor de acasă sunt încă ascunşi şi cuibăriţi în sufletele lor.
Ce altceva s-a mai întâmplat? întreb.  Ne-am emoţionat! aud un firicel de glas. Poezia ne-a schimbat starea! vine o altă voce.
Şi e momentul să încheiem o lecţie: opera literară generează sentimente.
Şi, de fapt, să deschidem altele, multe înainte.

Aş vrea ca aceşti copii să revină şi să revină toată viaţa lor la literatură ca la o apă vie. Nu de alta, dar tocmai au conştientizat că literatura creează emoţie ...