Amintiri SPIRUtuale - Excursia la Rânca
Excursia la Rânca – Amalia Nichifor
Cel mai frumos moment
din gimnaziu a fost în
clasa a VIII-a, în excursia de la Rânca, în care am avut ocazia să petrec mult
timp cu colegii mei și cu doamna dirigintă.
În
prima noastră seară, imediat după cină, ne-am retras mai devreme în camera mea,
eu împreună cu colegele de cameră și cu înca doi băieți. Era o atmosferă
deosebită, cu toții râdeam, vorbeam vrute și nevrute, în timp ce ascultam
muzică. La un moment dat, ne-a venit în minte un joc tipic copilăresc: să ne
imităm profesorii. Aveam propria noastră recuzită: cuvertura aurie de la pat și
cearceaful alb, curat. Erau perfecte pentru a reprezenta îmbrăcămintea
doamnelor profesoare.
Deodată
auzim o bătaie în ușă.
–
O
fi vreun coleg, zice unul dintre băieți, îndreptându-se spre ușă.
Dar
ce să vezi? Era chiar doamna dirigintă.
Am
primit-o cu drag în camera noastră dezordonată și am invitat-o să ia parte la
micul nostru moment de actorie, ca spectator. Atmosfera a devenit mai dinamică
atunci când a sosit timpul să o întruchipăm ... chiar pe doamna dirigintă.
David a făcut onorurile și pot să recunosc că a fost un moment reușit. Pentru a
ne amuza și mai tare și pentru a adăuga un strop de realitate în scurta noastră
interpretare, doamna profesoară i-a împrumutat ochelarii dumneaei colegului. A
fost, cred, una dintre cele mai amuzante amintiri din acea seară.
Această
excursie a fost un prilej de a îmi cunoaște mai bine colegii, dar și pe doamna
dirigintă. Am petrecut cu toții timp împreună, indiferent de grupurile în care
eram obișnuiți să stăm la școală, ne-am amuzat pe seama multor lucruri și am
descoperit ce aveam în comun.
Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti,
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.
Comentarii
Trimiteți un comentariu