Autoportret de adolescent - ȘTEFAN

Fiecare fiinţă e unică din punct de vedere fizic şi moral. La fel mă consider şi eu.

Am părul lung şi blond, uşor ciufulit, deşi dimineaţa îi aloc câteva minute bune pentru a arăta îngrijit. Ochii mei albaştri arată profunzimea cu care văd lucrurile, iar nasul uşor borcănat nu reliefează nicio trăsătură specială de caracter. Am nasul aşa din cauza unei lovituri puternice, recepţionată în urma unei căzături pe când eram mic.

Despre zâmbetul pe care îl port aproape în fiecare zi pe faţă, multă lume spune că e la fel ca atunci când eram mic. Şi e adevărat. De curiozitate m-am uitat în albumul foto cu poze de când eram bebeluş și mi-am dat seama că au dreptate.

Cât despre caracterul moral, pot să zic că eram puţin timid, dar în timp am devenit mai îndrăzneţ. Iată-mă acum ... nu mai îmi bate inima puternic când vorbesc cu o persoană străină. Din acest punct de vedere, pot să spun că m-am autodepăşit. Aşa încerc să fac mereu. Să mă autodepăşesc. Însă reuşesc acest lucru doar când îmi place cu adevărat ceea ce fac. Âmi place, de exepmlu, scrima și abia aștept să mă reapuc de antrenamente și competiții.

De asemenea, întotdeauna vreau să îI ajut pe cei din jur, iar când o persoană apropiată mie are vreo problemă şi eu nu pot să îi ofer ajutorul, mă simt neputincios şi „vinovat” că nu pot face nimic.

Mă consider un copil special, chiar dacă poate ceilalți ar avea ceva de obiectat în privinţa asta!

(Carapetru Ștefan Simeon)

Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 

Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.