Autoportret de adolescent - AURAȘ

Când cineva spune “premiantul clasei”, probabil se gândește la vreun “tocilar”, cu ochelari groși pe nas, niște dinți foarte mari și îmbrăcat într-o cămașă dungată și pantaloni cu bretele. Cu siguranță nu se vor gândi la vreo fată înaltă care se îmbracă tot timpul cu pulovere călduroase și căreia îi plac supereroii din benzile desenate. Dar tocmai m-am descris singură!

Nu sunt ca orice elev premiant obișnuit. Primul indiciu este numele meu mai aparte. Nu mă cheamă, de exemplu, Alexandra sau Ana, ci am un nume mai lung și mai complex și numai cei care studiază istoria antică își vor da seama de unde vine. Un al doilea indiciu care mă distinge de alți elevi studioși este probabil faptul că mă folosesc foarte mult de glume ironice pentru a mă exprima.

Orice copil care studiază de media zece va respecta tot timpul indicațiile date de profesorul său. Proabil acesta este și unul dintre motivele pentru care majoritatea compunerilor mele creative iau note mari. 

Încă un mod prin care mă diferențiez de “tocilari”este stilul diferențiat de vestimentație. Chiar dacă am ochelari, nu port cămăși de obicei. Nici bretele. Modul meu de a mă îmbrăca nu se poate pune într-o singură categorie: într-unele zile mă pot simți mai sportivă și prefer un tricou cu un hanorac peste dacă este frig afară. În alte zile vreau să mă simt “moale”și port un pulover mare și călduros ce are un desen pe el cu unul dintre personajele mele preferate din Universul Marvel sau cine știe ce alt serial sau film.

Așa că nu mă pot considera un “premiant” al clasei. Totuși, mediile mele spun altceva.

Concluzia? Cu toții suntem diferiți și nu trebuie să ne încadrăm într-o singură categorie. Eu nu o fac și mă simt foarte bine și nu voi uita acest lucru niciodată.

            (Popescu Aurelia Maria)

Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 

Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.