Amintiri SPIRUtuale - O albină numită Bob

– David Pisică

Urmează să vă spun o poveste destul de importantă pentru mine.

Într-o zi însorită de primăvară, prin martie, eram la ora de română, atent ca întotdeauna și clar nu vorbeam cu colegul de bancă. În acea oră am văzut ceva ... înfricoșător. Fetele încep să țipe..., oamenii se panichează și se ascund sub bănci ... Intrase o albină în clasă.  

După câteva minute de haos, decid să fac un gest eroic în ochii colegilor, anume să încerc sa scot albina din clasă. Am deschis geamul mare al clasei și, de la o distanta sigură, cu un caiet (nu era de română,      liniștiți-vă) am încercat să forțez albina să iasă. După ce fac câteva mișcări anapoda din mâini, albinuța noastră înțelege, în sfârșit, că trebuie să iasă din clasă. A fost o singura problemă... După ce a ieșit, eu, deșteptul care sunt, m-am grăbit să închid geamul pentru a bloca creatura din a mai intra... Albina era însă între geam și perete. Da... Nu a supraviețuit. A căzut pe pervaz și clasa s-a liniștit, într-un bun sfârșit.  

Mergeam cu pieptul în față, mândru de ceea ce am făcut. La pauză era timpul să ne luam adio de la albinuță, numai că îmi era milă să o arunc la gunoi. Merita mai mult. Și ea avea o familie (presupun), așa că am luat un pahar de suc pe care îl aveam în dulap din nu știu ce motiv și am pus albina acolo. Am botezat-o Bob 2 (numele Bob luat de la rățușca mea norocoasa de cauciuc), iar acum locuiește în dulăpiorul meu.

Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 

Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.