Autoportret de adolescent - ANA



Eu, persoana de care nu pot fugi niciodată și care sunt, și voi fi, până în ultima clipă pe acest pământ pe care o voi prinde. Pot spune ca persoana mea are două părți: cea vizibilă, care este ca o mască pe care ceilalți o cunosc și cea ascunsă adânc în mintea și sufletul meu.
Nu sunt o persoană perfectă, nu am trăsături foarte frumoase din punctul meu de vedere și, pe lângă asta, nu ies in evidență într-o mulțime de oameni. Statură medie, puțin cam plinuță din cauza unui an greu de școală, care abia aștept să se termine cu bine, părul aproape atingând umerii și plin de suvițe colorate de obicei în nuanțe de albastru, mov sau verde, ochii căprui care se transformă în tăciune când zâmbetul îmi părăsește fața, iar îmbrăcamintea nu mai are pic de culoare mai deschisă. Așa mă văd eu, dar asta nu înseamnă că personalitatea mea trebuie să se potrivească cu înfățișarea. Sunt o persoană cu inima bună, dar care își schimbă stările prea des din cauza faptului că mă enervez prea repede pe persoanele din jurul meu. Îmi place să fac o bună primă impresie pentru că îmi e frică de faptul că poate unele persoane vor avea o idee falsă despre mine și din acest motiv nu doresc să încurc prea mult mintea altora. Cu toate că sunt mai rece cu alți oameni, asta nu înseamnă că nu pot fi o persoană veselă si plină de dorința să schimbe lucrurile în bine, dar, din păcate, această  persoană este ascunsă sub o scoarță groasă pe care doar puține persoane au reușit să o crape.
Mi-aș dori să am altă imagine despre mine, dar din păcate nu omul își alege soarta, cu toate că prin efort o poate schimba spre bine.

(Braikoff Ana-Maria)











Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat