Autoportret de adolescent - DAVID P.

 Mă numesc Pisica David (da, chiar mă cheamă așa) și, în compunerea următoare, vă voi prezenta un autoportret. Vă rog frumos să țineți cont că aceasta este prima compunere de acest tip pe care o fac.

Nu mă consider o persoană foarte specială. La fel ca toată lumea, am și eu defecte, cum ar fi lăcomia sau faptul că, de multe ori, nu gândesc înainte să vorbesc și rănesc, neintenționat, lumea din jurul meu. Dar și calități pe care nu ar fi frumos să le enunț eu, deci o să las prietenii mei să vorbească despre acest subiect. Din punct de vedere fizic, sunt o persoană puțin plinuță, cu părul negru-maroniu și cu niște ochi cu aceeași culoare, peste care port niște ochelari rotunzi. De obicei port hanorace, blugi și o pereche de teniși, însă, ocazional, înlocuiesc hanoracul cu o jachetă.

Legat de preocupări, nu am să vă spun nimic extraordinar. Sunt un elev de clasa a VIII-a în Colegiul Național ”Spiru Haret”, în pregătire pentru fiorosul examen cu numele de Evaluarea Națională, însa v-aș minți dacă aș spune că "mă omor cu învățatul". În timpul liber, de obicei, ies cu prietenii mei în oraș, însă, uneori, rămân acasă pentru ca să mă joc pe calculator sau ca să văd un film.

La capitolul relațiilor cu oamenii, consider că mă descurc destul de bine. Am observat că atunci când întâlnesc un grup nou de oameni se întâmplă unul din două lucruri: de cele mai multe ori mă integrez foarte ușor, deoarece cred că sunt o persoană sociabilă. Ori asta, ori nu pot să intru în vorbă cu grupul sau persoana respectivă, oricât de tare aș încerca. Cred că asta se întâmplă din cauza glumelor mele indecente și a comportamentului meu bizar. Astfel, sunt ori iubit, ori urât de oameni.

În concluzie, sunt o persoană ca oricare dintre voi, cititorii.

(Pisică Dan David)

Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 

Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.