Amintiri SPIRUtuale - ,,Nu regret nimic!”

,,Nu regret nimic!” – Theia Mirodot
Este o zi friguroasă de iarnă din luna februarie. Mă aflu în holul unei școli în care va urma să învăț până voi termina gimanziul. Inima îmi bate din ce în ce mai tare, iar mâinile încep să îmi tremure. Am o groază de frici în mine și panica mă cuprinde. Dacă nu mă vor accepta? Dacă a fost o greșeală să mă mut?
Tata își pune mâne pe umărul meu și mă privește în ochi, dând din cap, semn că totul va fi bine. Mă îndrept spre ușa pe care scrie ”CLASA a VI-a”. Trag aer în piept și intru. Șaizeci și patru de ochi mă privesc. Nimeni nu spune nimic. Mă așez într-o bancă goală și aștept ca ora să înceapă. Lumea începe să șușotească. Picioarele mi s-au înmuiat.
Brusc, câțiva copii își fac simțită prezența în fața mea, zâmbind larg.
         Gabriela!
         Andra!
         Rareș!
         Eric!
Apoi ușa se deschide și copiii cu care am făcut cunoștință se duc înapoi în bancă. O doamnă cu părul negru și cu ochii căprui, îmbrăcată elegant și șinând un catalog, intră în încăperea în care se lăsase imediat o tăcere mormântală. Ne ridicăm toți în picioare. Un copil din spatele meu, David Lakkis, îmi spune că ea este diriginta noastră.
Doamna profesoară mă observă. Zâmbind, mă cheamă lângă ea, spunându-le copiilor că sunt noua lor colegă. Mâna doamnei pe umărul meu. Va fi bine, asta înseamnă. Toți îmi urează bun venit cu niște priviri care mă încălzesc pe suplet și care mă fac să zâmbesc înapoi. Copii mai deschiși și mai prietenoși ca ei nu am mai întâlnit!
Mă duc la mine în bancă, Stau nemișcată și mă uit încă o dată la copii și la doamna dirigintă, înainte ca aceasta să înceapă ora.
Îmi deschi caietul și cu un zâmbet pe față pe care nimeni nu âl vede din cauza părului meu, spun:
,,Nu regret nimic!”










Acest text este o mică parte din proiectul "Întâmplări SPIRUTUALE", realizat cu și pentru promoția gimnazială 2019 a Colegiului național ”Spiru Haret” din Bucureşti, 
Un mod de a păstra amintirile SPIRUtuale.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat