Autoportret de adolescent. Ilinca

Aproape am terminat clasa a VIII-a şi trăsăturile mele fizice şi morale s-au schimbat în ultimul an.
Deşi sunt o fire timidă când întâlnesc oameni noi, după o perioadă nu prea lungă devin o prietenă în care toţi îşi pot pune încrederea.
Sunt o fată înaltă, deşi nu atât cât mi-aş dori eu. Ochii mei sunt verzi ( … în ciuda proverbului “Ochii verzi niciodată să nu-i crezi”) şi am părul lung (iar aproape în fiecare zi am parte de persoane care îmi spun să îl tai, dar cu toţii ştiu că nu voi face asta prea curând).
Cât despre ce îmi place cel mai mult să fac, cuvântul reprezentativ este “tenis”. Practic acest sport superb de la vârsta de opt ani şi până acum nu m-am oprit din performanţă.

Sper că sunt o persoană destul de norocoasă să aibă în jurul ei oameni deosebiţi.   

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat

Imagine
  Recentul subiect de antrenament pentru examenul de evaluare națională mi-a amintit cât de frumoase sunt textele Adinei Popescu. Pentru cine nu știe, textul 1 din subiect, cel literar, este un fragment din „Aventuri de pe Calea Moșilor” – adecvat vârstei și tematicii V-VIII. Ca să nu mai vorbim despre alte aspecte pe care le adună fragmentul ales: colegialitate, prietenie, dorința de a lucra în echipă, plus aspecte care țin de interculturalitate, dacă ne referim la „caracterele” diferite din text: o fetiță e realistă, alta organizată etc.  Faină alegere. În fine, să trec la subiect (la subiectul postării  J ). Cu clasa a VI-a la care predau am citit în semestrul I două texte de Adina Popescu: „Un păianjen care se crede Spiderman” și   „Aventurile lui Spiderman în grădină”. Cu gândul că elevii mei pun întrebări, i-am scris atunci Adinei Popescu pentru că nu știam nimic despre texte: dacă au continuare, dacă fac parte din vreun volum. Când le-am comunicat elevilor m...
Citiți mai multe