Amintiri din ora de română. "... am râs, uneori am si plâns"
Dacă cineva m-ar întreba peste 30 de ani ce îmi amintesc din gimnaziu, aş
răspunde că mi-aș aminti de ora de română. Orele
de română au fost precum cascade de cunoştinţe.
Dintre
toate celelalte ore, ora de română iese cel mai mult in
evidență, deoarece doamna profesoară nu numai că ne preda excelent, ci se purta
precum o a doua mamă cu noi. O mamă te laudă şi te dojeneşte, pentru că te
iubeşte. Ne cunostea pe fiecare dintre noi si întotdeauna ne sfătuia, ne făcea
morală şi ne încuraja cu cele mai dulci
vorbe când realizam ceva.
Împreună cu doamna profesoară Camelia Săpoiu am râs, uneori
am si plâns, dar toate acestea sunt emotii constructive pentru viitor. [...]
Doamna
profesoară de română și-a pus amprenta asupra cunoștințelor, a
comportamentului şi a amintirilor
noastre.
Acest text este o mică parte din proiectul "Ora de română", realizat cu şi pentru elevii clasei a VIII-a A, de la Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, acum absolvenţi ai ciclului gimnazial.
Un mod de a rămâne conectaţi la ORA DE ROMÂNĂ.
Comentarii
Trimiteți un comentariu